"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
( versuri: Eliana Popa)
Îndelungă Ți-e răbdarea, Doamne-al Slăvilor Înalte
Când întreaga Omenire zace-n patimi si păcate !
Se înfricoșează firea, aștrii și luminătorii
Strigă apele si marea către Domnul Îndurării :
,, - Doamne, ură și mânie împotriva Ta-i in lume
Fii oamenilor râd și hulesc Preasfântu-Ți Nume,
Poruncește și îndată vom sălta înspumegate
Vom acoperi pământul , îi vom arunca in moarte !"
Strigă soarele pe boltă către Dumnezeul Milei
,, - Cât mai poți , Mărite Doamne, să le lași lumina zilei ?
S-au făcut cu toți nevrednici, parcă lumea e un iad,
Poruncește, Tu, Stăpâne și cu foc cumplit ii ard !
Și un glas din cer răspunde către aștrii, către mare :
,, - Îi mai țin de la pieire cu-ndelunga Mea răbdare !
Îi aștept să se întoarcă, de nu vor ,Voi spune , gata !
Și la Judecata Mea își vor lua cu toții plata !
Că întrega Mea zidire se supune Voii Mele
Numai omul mă mâhnește cu păcate mari și grele
Numai omul pentru care ,Fiul Meu Cel Preaiubit
S-a jertfit pe Sfânta Cruce, tot de oameni răstignit !
Și din multa Mea iubire și din marea-Mi bunătate
Toate câte le-am făcut, pentru om făcut-am toate
De aceea pe tot omul ce-Mi încalcă Legământul
Îl Voi pierde fără milă si-Mi Voi împlini cuvântul !
Dacă Voi vedea-ndreptare, dacă vor avea căință,
Daca-Mi Vor aduce roadă vrednică de pocăintă,
Voi mai ține lumea asta ce-am zidit-o prin Cuvânt
Voi privi din nou cu milă către oameni și pământ !
Altfel brațu-Mi voi întinde peste cele patru zări
Peste toată Omenirea, peste munți și peste mări
Peste toată seminția ce-am lăsat-o pe pamânt
Și Voi trâmbiță să iasă și toți morții din mormânt!
Îi voi aduna pe toți de la slugă la stăpân
De la prunc până la mamă, de la tânăr la bătrân
De la cel fără de vină, pân' la cel plin de păcat
Îi Voi strânge laolaltă în Valea lui Iosafat !
Și Voi face Judecată, Voi deschide Cartea Vieții
Unde-i scris Adam și Moise laolaltă cu toți drepții
Fiecare păcătos ce-L găsesc în rău zăcând
Îl Voi arunca la moarte în Tartarul făra fund"
Să luăm cu toti aminte, să pășim pe calea dreaptă
Încă Dumnezeu Bunuțul cu iubire ne așteaptă
Însă sita cerne, cerne...au ieșit secerătorii
Și Măicuta stă și plânge lângă Tronul Îndurării !
( versuri: Eliana Popa)
Îndelungă Ți-e răbdarea, Doamne-al Slăvilor Înalte
Când întreaga Omenire zace-n patimi si păcate !
Se înfricoșează firea, aștrii și luminătorii
Strigă apele si marea către Domnul Îndurării :
,, - Doamne, ură și mânie împotriva Ta-i in lume
Fii oamenilor râd și hulesc Preasfântu-Ți Nume,
Poruncește și îndată vom sălta înspumegate
Vom acoperi pământul , îi vom arunca in moarte !"
Strigă soarele pe boltă către Dumnezeul Milei
,, - Cât mai poți , Mărite Doamne, să le lași lumina zilei ?
S-au făcut cu toți nevrednici, parcă lumea e un iad,
Poruncește, Tu, Stăpâne și cu foc cumplit ii ard !
Și un glas din cer răspunde către aștrii, către mare :
,, - Îi mai țin de la pieire cu-ndelunga Mea răbdare !
Îi aștept să se întoarcă, de nu vor ,Voi spune , gata !
Și la Judecata Mea își vor lua cu toții plata !
Că întrega Mea zidire se supune Voii Mele
Numai omul mă mâhnește cu păcate mari și grele
Numai omul pentru care ,Fiul Meu Cel Preaiubit
S-a jertfit pe Sfânta Cruce, tot de oameni răstignit !
Și din multa Mea iubire și din marea-Mi bunătate
Toate câte le-am făcut, pentru om făcut-am toate
De aceea pe tot omul ce-Mi încalcă Legământul
Îl Voi pierde fără milă si-Mi Voi împlini cuvântul !
Dacă Voi vedea-ndreptare, dacă vor avea căință,
Daca-Mi Vor aduce roadă vrednică de pocăintă,
Voi mai ține lumea asta ce-am zidit-o prin Cuvânt
Voi privi din nou cu milă către oameni și pământ !
Altfel brațu-Mi voi întinde peste cele patru zări
Peste toată Omenirea, peste munți și peste mări
Peste toată seminția ce-am lăsat-o pe pamânt
Și Voi trâmbiță să iasă și toți morții din mormânt!
Îi voi aduna pe toți de la slugă la stăpân
De la prunc până la mamă, de la tânăr la bătrân
De la cel fără de vină, pân' la cel plin de păcat
Îi Voi strânge laolaltă în Valea lui Iosafat !
Și Voi face Judecată, Voi deschide Cartea Vieții
Unde-i scris Adam și Moise laolaltă cu toți drepții
Fiecare păcătos ce-L găsesc în rău zăcând
Îl Voi arunca la moarte în Tartarul făra fund"
Să luăm cu toti aminte, să pășim pe calea dreaptă
Încă Dumnezeu Bunuțul cu iubire ne așteaptă
Însă sita cerne, cerne...au ieșit secerătorii
Și Măicuta stă și plânge lângă Tronul Îndurării !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.