Bătrânul și Dumnezeu

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

( Prima parte )

Un bătrân , ca mulți bătrâni , care singur locuia
Liniștit și fără grijă , de bătrânețe-și vedea
Cât era ziua de mare , brichisea și prin casă și prin curte
Așezând la locul lor , lucruri multe și mărunte

Când simțea c-a obosit și puterile îl lasă
Le lăsa și intra , să se odihnească-n casă
Casa veche strămoșească , făcută cum se făcea
Vara era răcoroasă iar iarna nu se răcea

Copiii s-au risipit , au plecat în lumea largă
Baba lui s-a prăpădit , sufletu-i prin cer aleargă
Toate după rânduială și cu el s-au împlinit
Bătrânețea-i însă grea , simte că s-a pustnicit

Rudele s-au dus și ele și nici vecini nu mai are
I-au rămas prieteni buni , noaptea luna , ziua soare
Mai vorbește cu Grivei , câine bătrân ca și el
Cu rațe și cu găini , dar nu se-nțeleg defel

Când afară este ploaie și stropii ei pică lin
S-așează pe prispa casei și oftează cu suspin
Cugetă la amintiri și s-afundă în trecut
Gândește la tot ce-a fost și la câte-a petrecut

Când pe la poartă mai trece , un străin , un călător
Multe lucruri povestește , este bun povestitor
Este și om cu credință , rugăciuni face mereu
Merge și la Liturghie , mulțumind lui Dumnezeu

Cel Prea Înalt mult l-a încercat , morții însă nu l-a dat
Moșul , cu răbdare multă , pe toate le-a îndurat
Răutate n-are el nici cât duce o furnică
La minciuni nu se pricepe , de ispită nu-i e frică

Însă , cum îi Dumnezeu , înțelept în planul sfânt
Pune pe moș la-ncercare , acum cât e pe pământ
Știe că are credință , bun la suflet și cinstit
Vrea să vadă dac-ascultă și de este și smerit.

( va urma partea a doua )

30 sept.2018
Preot Ion Predescu

Bătrânul și Dumnezeu

( Partea a doua )

Și-ntr-o vară călduroasă când soarele dogorea
Și când cerul de deasupra cu nori negri se umplea
Trei bărbați bătură-n poartă și zoriți nevoie mare
Îi spun moșului să plece fără nici-o amânare

Hai acum cu noi pe dată și nu mai întârzia
Apă mare o să vină , toate le va inunda
Am venit să te salvăm și de-aici să te luăm
Ca să nu te înece apa , hai repede să plecăm

Ia vedeți-vă de treabă , moșul le-a vorbit răstit
N-am îmbătrânit degeaba , ca să mă las ispitit
Am nădejde în Cel Sfânt , care m-a salvat mereu
Eu de-aici nu am să plec , plecați de la gardul meu

Văzând atâta-ndârjire și-atâta-ncăpățânare
Cei trei au plecat la drum mirați de așa-ntâmplare
Văzduhul s-a-ntunecat , vântul suflă și izbește
Fulgere brăzdează cerul , tună-acuma și trăznește

Ploaia se pornește-n ropot , clopotul bate-a alarmă
Moșul stă nepăsător și s-arată fără teamă
Norii varsă cu găleata , apa crește în ogradă și în curte
Moșul suie sus pe prispă și spune rugăciuni scurte

Dintr-o dată totul stă , norii se mai răsfirează
Moșul cu privirea lui vede de la soare-o rază
Dar în drum acum apare o mașină de armată
Trei bărbați cobor din ea și îi bat din nou la poartă

Moșule , cobori la noi și repede să plecăm
O să vină apă mare , cu toții ne înecăm
Ia lăsați-mă în pace , nu-mi mai faceți supărare
Nu vedeți și voi pe cer , sfântul soare cum apare ?

Mare este Domnul Sfânt ce m-a lăsat pe pământ
El , mereu a fost cu mine , de când știu și de când sunt
Și plecară și cei trei cu mașina lor cu tot
Lăsându-l pe moș în pace dacă este așa de tont

( va urma partea a treia )

1 oct.2018
Preot Ion Predescu
Bătrânul și Dumnezeu

( ultima parte )

Bătrânul moare înecat , viața lui s-a isprăvit
Sufletu-i merge la Domnul, de unde l-a și primit
Pentru a lui judecată , hotărâtă de Cel Sfânt
Cum a fost ea rânduită pentru cei de pe pământ

Sufletu-i ajuns în cer în fața lui Dumnezeu
Este foarte supărat și suspină foarte greu
Spune-mi , zice Dumnezeu , care este-al tău necaz
De ce stai așa-ntristat și ai lacrimi pe obraz ?

Doamne , te rog să mă ierți , dar sunt supărat pe Tine
Eu în Tine am crezut , și ce mi-ai făcut Tu mie ?
Ca pe ultimul tâlhar , prin înec mi-ai trimis moarte
De înțeles să înțeleg , mintea mea asta nu poate

Să intrăm la judecată și dacă tu ai dreptate
Toate păcatele tale , le voi albi ca pe lapte
De tu crezi că Eu am vrut ca în apă să te îneci
O să stai de-a dreapta Mea de acum și până-n veci

Eu am trimis încercarea , norii I-am dezlănțuit
Apă mult-au slobozit , pământul l-au potopit
Dar Ți-am trimis salvatori , de care n-ai ascultat
Dând dovadă de mândrie , care e mare păcat

De trei ori au fost la tine , veniți în numele Meu
Eu i-am trimis și-au venit să te scoată de la greu
De trei ori , tot câte trei , numarul Treimii Sfinte
Dar ai fost prea mândru-n tine și nesocotit la minte

Mâna ce Eu ți-am întins , de trei ori ai refuzat
Mândria nu te-a lăsat , ca să scapi nevătămat
Diavolul te-a ispitit , și oricât am încercat
Încăpățânat și mândru , de Mine n-ai ascultat

Eu ajut și-S milostiv , dar la față nu M-arăt
Și ce-am dăruit odată , Eu nu mai iau îndărăt
Neascultarea și mândria , din veacuri Le-am urgisit
Cine-a ascultat de ele , de Mine-a fost pedepsit

Întâmplare-adevărată , sau poveste-ntre povești
La cele spuse mai sus , bine este să gândești
Nu se știe când în viață , Domnul îți dă ajutor
Dar tu nu îl iei în seamă și rămâi nepăsător

Și când răul se încheie și te-apasă cu chin greu
Vina n-o găsești în tine , vinovat îi Dumnezeu
Mintea ta așa gândește în momente de răscruce
Așa a vrut Dumnezeu , te vaieți că ți-a dat cruce.

1 Oct.2018
Preot Ion Predescu