"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Odată, când a fost un incendiu cumplit în împărăteasa cetăților, încât paguba a fost nu numai asupra caselor și avuțiilor, ci și foarte mulți dintre oameni s-au ars, unui bărbat dintre cei bogați, care obișnuia să-l prăznuiască pe Sfântul Nicolae, nimic altceva nu i-a mai rămas din foc pentru viața lui, decât cerceii de aur pe care obișnuia să îi poarte soția lui.
Dar a crezut de cuviință bărbatul să-i dea și pe aceștia la sărbătoarea Sfântului Nicolae, ca să nu rămână nepărtaș acesteia. Și trimițând cerceii prin femeia lui la unul din prietenii lui la Eptaskalo găsește în pridvorul bisericii Sfântului Acachie pe Dumnezeiescul Nicolae, sub chipul unui monah cuvios, care i-a dat femeii 24 de monede de aur, zicându-i: Du-te, o, femeie, luând și cerceii tăi, și săvârșind sărbătoarea voastră vino în fiecare an în acest loc și eu îți voi da ție 24 de monede de aur. Iar femeia, venind la bărbatul ei și dându-i monedele și povestindu-i negrăita minune, s-a minunat și el și toți cei care au auzit. Și săvârșind sărbătoarea cu strălucire au dat slavă lui Dumnezeu și slujitorului lui Nicolae. Iar viața lui s-a mărit îndoit. Dar lua de la Sfântul în acel loc și cele 24 de monede în fiecare an.
(Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Panegirice I, Scrieri III, Editura Doxologia, Iași, 2016)
Odată, când a fost un incendiu cumplit în împărăteasa cetăților, încât paguba a fost nu numai asupra caselor și avuțiilor, ci și foarte mulți dintre oameni s-au ars, unui bărbat dintre cei bogați, care obișnuia să-l prăznuiască pe Sfântul Nicolae, nimic altceva nu i-a mai rămas din foc pentru viața lui, decât cerceii de aur pe care obișnuia să îi poarte soția lui.
Dar a crezut de cuviință bărbatul să-i dea și pe aceștia la sărbătoarea Sfântului Nicolae, ca să nu rămână nepărtaș acesteia. Și trimițând cerceii prin femeia lui la unul din prietenii lui la Eptaskalo găsește în pridvorul bisericii Sfântului Acachie pe Dumnezeiescul Nicolae, sub chipul unui monah cuvios, care i-a dat femeii 24 de monede de aur, zicându-i: Du-te, o, femeie, luând și cerceii tăi, și săvârșind sărbătoarea voastră vino în fiecare an în acest loc și eu îți voi da ție 24 de monede de aur. Iar femeia, venind la bărbatul ei și dându-i monedele și povestindu-i negrăita minune, s-a minunat și el și toți cei care au auzit. Și săvârșind sărbătoarea cu strălucire au dat slavă lui Dumnezeu și slujitorului lui Nicolae. Iar viața lui s-a mărit îndoit. Dar lua de la Sfântul în acel loc și cele 24 de monede în fiecare an.
(Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Panegirice I, Scrieri III, Editura Doxologia, Iași, 2016)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.