Pagini

13 ianuarie 2014

Părintele Arsenie Boca Despre păcat

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...



„Rădăcina necazurilor e aceeaşi cu rădăcina răutăţilor: păcatul -  înfrângerea morală a omului, când  el conspiră cu diavolul contra Legii lui Dumnezeu.  Atunci  se  transformă omul  -  fiul  lui
Dumnezeu în fiul diavolului, prin  ascultarea de acesta.  El  îi imprimă spiritului,  minţii  şi  inimii, pecetea  firii sale: autonomia, răzvrătirea  şi
autoîndumnezeirea. Cu pecetea acestor caracteristici
iese din împărăţia Harului sub focul mâniei lui Dumnezeu, ajungând
fiul pieirii.
Necazurile, târcoalele morţii,  sunt numai primele unelte ale lui Dumnezeu, ca să-l trezească şi  să-i  deschidă ochii să vadă că aşa merge în întuneric, în împărăţia  morţii.  Dacă omul stă prea mult în ascultarea celui viclean, pierde credinţa, i se întunecă mintea, nu mai ascultă de nimeni, face din necazuri  „motiv“ de necredinţă,  a 
carei final e fie sinuciderea, fie nebunia.
Când oamenii o apucă pe acest „drum larg“ al pieirii, când - cu timpul  -  relele  devin  deprinderi,  „a  doua  natură“,  să te  ferească Dumnezeu să le stai în cale şi să-i opreşti. Te vor călca în picioare, te vor dispreţui, din retrograd nu te vor scoate, din anacronic nu vei ieşi decât suflându-te din cale sau răstignindu-te pe cruce.
În „lumea aceasta“ nu poţi crede în Dumnezeu, să păcătuieşti şi să rămai nepedepsit. Păcatele se iartă dar se ispăşesc.
Şi, pentru credinciosul luminat de Har, soarta aceasta e firească: viaţa lui Iisus se arată şi în ucenic. Acela e ucenic, care are iubirea de Dumnezeu şi de oameni până la cruce: Nu urăşte oamenii de pe nici o  cruce pe care-l răstignesc ei. Aceasta este iubirea care nu cade niciodată. Aceasta e porunca supremă, Testamentul lui Iisus Hristos: cauza lui Dumnezeu pe pământ, pentru care ucenicii Săi nu-şi  cruţă viaţa. Aşa se biruie diavolul.”


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?

Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.

Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.