ALTĂ POVESTE MAI ÎNFRICOŞATĂ

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

De la Sfântul Nil din Sfântul Munte Athos

În insula Creta erau mai multe feluri de mânăstiri, între care se afla şi

 un Schit în care vieţuiau  părinţi  monahi care se grijeau de mântuirea

lor. Aceştia aveau doi duhovnici, care nu se potriveau unul

cu altul.

Unul învăţa pe ucenicii lui că postul nu foloseşte la nimic, numai

patimile ne luptă şi ne vatămă. Iar celălalt zicea că din mâncare multă

se  nasc  patimile.  Iar  cel  dintâi  iarăşi  zicea  că după cum  fructele

odrăslesc din copac şi cu cât se udă copacul şi fructul se măreşte şi se

întăreşte, tot aşa şi omul cu cât mănâncă şi bea mai mult, se înteţesc şi

se mişcă patimile.

Şi  aşa se priceau între ei, zicând cel dintâi celui de-al doilea că

face aceasta ca să-l laude lumea. Şi că Dumnezeu a poruncit să păzim

postul  în  zilele  cele  rânduite  Lunea,  Miercurea  şi  Vinerea,  iar  în

celelalte zile să dezlegăm. A  mai zis că cine posteşte  Sâmbăta şi

Duminica este eretic şi se afuriseşte.

Acestea auzind fiii duhovniceşti ai celui care făcea pogorământ,

mâncau şi beau pe săturate. Şi din această pricină s-a îngroşat mintea

lor şi au căzut în nesimţire faţă de datoriile lor şi nici cum nu se mai

gândeau la cele sufleteşti,  fiind robiţi  de patimi trupeşti  care sunt

împotriva vieţii monahiceşti. Şi umplându-se de gânduri spurcate între

dânşii, îndrăzneau şi se împărtăşeau cu Sfintele Taine.

Mai   târziu   a   murit   duhovnicul  care   dezlega   postul.   Şi   l-au

 îngropat în biserică ca pe un sfânt, lângă Tronul Împărătesc, în stânga.

Într-o noapte când a intrat paracliserul în Biserică să aprindă

candelele, vede că arde strana arhiereului. Şi îndată s-a dus să spună

egumenului ce s-a întâmplat. Ducându-se repede în Biserică, vede că

adevărat ardea cu foc care nu se mistuie. Uitându-se şi spre Sfântul

Altar, vede un Arhiereu îmbrăcat în haine arhiereşti  şi lângă dânsul

doi Îngeri în veşminte albe.

Deci   înţelegând      că este   vedere   dumnezeiască,   a   închis   uşa

Bisericii şi lua aminte la cele ce se petreceau. Şi vede că cei îmbrăcaţi

în veşminte albe, mergeau din Sf. Altar spre mormântul duhovnicului

şi scoţând  trupul afară l-au ridicat cu multă cinste şi evlavie şi l-au

adus în faţa porţii Sfântului Altar. După aceea a ieşit Arhiereul de la

Jertfelnic ţinând în mâinile lui Sfântul Disc şi l-a pus la gura trupului

celui mort. După aceea îl lovea în spate şi de câte ori îl lovea ieşea

câte   un  Mărgăritar   al   Sfântului   Trup   al   Stăpânului  cu   care   s-a

împărtăşit  şi cădea pe Sfântului Disc; pe urmă l-a aşezat pe Sf. Masă.

După aceea a luat şi Sfântul Potir şi  l-a pus în gura lui, şi tot aşa îl

lovea în spate şi ieşea Sfântul Sânge al Dumnezeieştii Împărtăşiri care

cu nevrednicie s-a împărtăşit.

Căci    după  cum    preotul    curvea    este    oprit    să  slujească

Dumnezeiasca Liturghie, tot aşa şi duhovnicul care face pogorământ şi

nu  canoniseşte  după Lege  şi  după Canoanele  Bisericii  şi  nu  face

mărturisirea cum trebuie şi ia bani de la cei ce se mărturisesc.

După ce Arhiereul a luat Stăpânescul Trup şi Sânge de la mort, a

zis către el: “Du-te de la mine în osânda focului veşnic  care l-am

pregătit pentru tine şi  pentru fiii tăi”. Şi îndată au răpit Sf. Îngeri

îmbrăcaţi în haine albe trupul cel mort şi  cu necinste l-au aruncat în

groapă; lovindu-l cu  pietre l-au  acoperit şi  l-au  lăsat. După aceea

flăcările focului l-au înconjurat ajungând la uşa Bisericii. Au adus şi

alte  trupuri  moarte  care  erau  fiii  lui  cei  duhovniceşti  şi  i-au  pus

înaintea Uşilor  Împărăteşti  unul lângă altul cu evlavie pentru Prea

Curatele Taine care erau în trupurile lor. Şi la fel a venit Arhiereul şi a

luat  de  la  toţi  Preacuratul  Trup  şi  Cinstitul  Sânge;  după cum  şi

duhovnicul zicând, şi  către ei zicea: “Duceţi-vă de la mine şi  voi cu

părintele vostru, în muncile cele veşnice  ale iadului.”. Pe urmă Sf.

Îngeri trăgându-i cu necinste şi  lovindu-i cu pietre, i-au aruncat în

mormânt acoperindu-i cu pietre.

Egumenul cu paracliserul foarte s-au înfricoşat şi stăteau nemişcaţi, mirându-se de cele petrecute. Şi sunând clopotele s-au adunat toţi fraţii, şi egumenul le-a spus toate cu de-amănuntul. Pe urmă a poruncit să deschidă mormânturile. Ieşea din ele o putoare nesuferită care a ţinut şapte zile în chipul celor şapte păcate de moarte şi trupurile nu s-au mai aflat în mormânturi.
(Scrisă din gazeta “Aghia Marina”, Feb. 1970, din greceşte).