Sfântul Ilie
Liliana Ivan
An de an, la 20 iulie, Biserica lui Hristos cea
dreptmăritoare îl prăznuieşte pe marele prooroc a lui Dumnezeu, Ilie
Tesviteanul, mustrătorul împăraţilor care s-au îndepărtat de credinţă,
sfântul care i-a pedepsit pe proorocii mincinoşi, mare făcător de
minuni în timpul vieţii şi după ce s-a urcat la cer într-un car de foc.
Ce spune Scriptura despre Proorocul Ilie Tesviteanul
Dintre proorocii Vechiului Testament, Sf. Ilie Tesviteanul este „văzătorul" de Dumnezeu, aşa cum spune Sfânta Scriptură în Cartea a treia şi în Cartea a patra a Regilor. Patria Sfântului Ilie a fost ţara Galaadului, care se învecina cu cetatea Tezvi, iar ţinut care i-a influenţat şi numele de Tesviteanul. De la naştere, cu aproape 900 de ani înainte de întruparea lui Hristos, tatăl său, Sovac, un preot al Legii Vechi, a avut o viziune: el a văzut mai mulţi bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe „vorbind cu pruncul, învelindu-l cu foc şi băgându-i foc în gură să mănânce".
Emoţionat de vedenia aceasta neobişnuită, preotul Sovac s-a dus la ierusalim şi le-a povestit preoţilor despre ciudata vedenie; unul dintre preoţii care i-a ascultat povestea, un înainte văzător, l-a liniştit: „Nu te teme, omule, că vedenia pe care ai văzut-o pentru pruncul tău este spre slava lui Dumnezeu , căci acest prunc va fi locaş al luminii darului lui Dumnezeu şi cuvântul lui va fi ca focul de puternic şi lucrător. Râvna lui către Dumnezeu va fi fierbinte şi el va judeca pe Israel cu sabia şi cu focul".
Şi profeţia făcută s-a împlinit: când pruncul a crescut şi a ajuns la vârsta desăvârşită, a primit harul prorocirilor, devenind un mare propovăduitor al dreptei credinţe.
În acea vreme, peste Israel domnea împăratul Ahab. După căsătoria acestuia cu prinţesa păgână Izabela din Sidon, Ahab a introdus în regat cultul zeului Baal, un fals Dumnezeu şi nu s-a mai închinat la Templul din Ierusalim. Impresionat de îndepărtarea de la credinţă a poporului lui Israel, Sf. Ilie l-a avertizat pe împărat să renunţe la idolatrie şi să nu-i mai prigonească pe creştini. Altfel, a cu toţii, atât Ahab, cât şi poporul lui Israel, cel orbit şi înşelat de el, vor fi aspru pedepsiţi de Dumnezeu: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât numai când voi zice eu! (III Regi 17, 1). După această avertizare, a urmat o mare secetă; pământul n-a rodit, iar foametea s-a răspândit în tot ţinutul şi sufereau şi oamenii şi animalele.
În timpul secetei, Dumnezeui-a cerut lui Ilie:" Du-te de aici, îndepărtează-te către răsărit şi te ascunde la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ţi aducă acolo ( III Regi 17, 3-4). Din două motive l-a îndemnat Dumnezeu pe prooroc să plece pe malul râului: pe de o parte, llie ar fo sot cruţat de răzbunarea Izabelei , dar şi de foamete şi de sete.
După ce a secat râul din care Ilie bea apă, iar corbii nu-i mai aduceau mâncare, Dumenezeu l-a trimis la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă şi săracă, pentru a vedea cât de cumplite sunt efectele secetei, nu numai asupra bogaţilor,cât şi pentru săraci.
Minunile Sf. Ilie au continuat în vremea secetei, care a durat trei ani şi jumătate. Pentru a dovedi puterea adevăratului Dumnezeu, proorocul i-a propus lui Ahab o confruntare cu idolul: preoţii lui Baal să ridice un jertfelnic, iar lemnul acestuia să fie aprins cu ajutorul focului coborât din cer; Sf. Ilie trebuia să procedeze la fel. Scriptura spune că la demonstraţia care s-a desfăşurat pe muntele Carmel a participat tot poporul lui Israel. În zadar s-au rugat cei 450 de preoţi ai idolului Baal, aşteptând minunea. Semnul mult aşteptat nu a venit.
La rândul lui, Ilie a pregătit jertfa şi s-a rugat ca poporul să ştie cine este adevăratul Dumnezeu. După rugăciunea Sf. Ilie, brusc a coborât foc din cer, iar ploile binecuvântate s-au revărsat peste tot ţinutul. Prin confruntarea cu proorocii mincinoşi ai lui Baal, Sf. Ilie a dovedit regelui şi poporului evreu că Dumnezeul Său este Dumnezeul cel adevărat. Pentru credinţa lui, Sf. Ilie a fost ridicat la cer cu trupul, într-un car tras de cai, fără să treacă la cele veşnice prin poarta morţii, iar ucenicul lui, Elisei, a fost martor al minunii.
Tradiţii pentru spor şi sănătate
În tradiţia populară, la data de 20 iulie este celebrat Sant Ilie, o divinitate Solară şi meteorologică, care aduce ploaie, provoca trăznete, tunete şi incendii.
Ca divinitate populară a Soarelui şi a focului, care leagă şi dezleagă ploile, ziua zeului solar (Sant-Ilie) era considerată ca fiind mijlocul sezonului pastoral.
Dacă tună şi fulgeră în această zi, alunele şi fructele din livezi vor avea viermi. În multe localităţi din ţară se mai păstrează obiceiul recoltării mierii de albine, cunoscut sub numele de „retezatul stupilor".
Datina este împlinită de bărbaţi credincioşi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare. La masa festivă sunt invitaţi prieteni şi rude să deguste mierea şi să cinstească un păhărel de ţuică îndulcită cu miere nouă. Se spune că ritualul atrage prosperitate în casele apicultorilor, apărându-le stupii de furtul manei.
În ziua praznicului, nu este bine să stai sub un carpen, deoarece dracul este atras de acest pom şi poţi fi trăsnit de Prooroc, care-l urmăreşte pe drac.
.
La sărbătoarea de Sf. Ilie se fac slujbe de pomenire a morţilor (Moşii de Sânt-Ilie). Cu acest prilej, în lăcaşurile ortodoxe se slujesc şi apoi se împart bucate săracilor.
Tradiţia spune că, până în ziua praznicului, nu se mănâncă mere, fructele Sfântului Ilie, ca să nu-l superi pe prooroc. Abia după ce se sfinţesc la biserică, merele se împart prietenilor, rudelor şi săracilor. Respectând această tradiţie, merele dulci se păstrează mai bine şi devin mai gustoase.
Sf. Ilie este şi ocrotitorul recoltelor, iar credinţa şi curajul lui sunt exemple pentru creştinătate.
Tot în ziua praznicului, se sfinţeşte la biserică şi busuiocul. Acum se fac provizii de busuioc şi de alte plante de leac, se usucă şi se păstrează în farmacia casei.
.Busuiocul, plantă venerată la praznicul proorocului
În ţara noastră, busuiocul este o valoroasă plantă de cultură care poate fi valorificată sub diferite forme: pulbere, infuzie, decoct, tinctură şi ulei volatil.
„Această plantă tratează mai bine de 80 de afecţiuni, precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie. Persoanele care consumă zilnic 1 l de apă în care adaugă o picătură de ulei volatil de busuioc sunt mai rezistente la infecţiile cu bacterii luate din alimente".
Previne toxiinfecţiile alimentare
Preocupaţi de efectele terapeutice ale busuiocului, cercetătorii de la Colegiul de Farmacie Poona, din India, au realizat un studiu din care se evidenţiază proprietatea antiinflama
Dintre proorocii Vechiului Testament, Sf. Ilie Tesviteanul este „văzătorul" de Dumnezeu, aşa cum spune Sfânta Scriptură în Cartea a treia şi în Cartea a patra a Regilor. Patria Sfântului Ilie a fost ţara Galaadului, care se învecina cu cetatea Tezvi, iar ţinut care i-a influenţat şi numele de Tesviteanul. De la naştere, cu aproape 900 de ani înainte de întruparea lui Hristos, tatăl său, Sovac, un preot al Legii Vechi, a avut o viziune: el a văzut mai mulţi bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe „vorbind cu pruncul, învelindu-l cu foc şi băgându-i foc în gură să mănânce".
Emoţionat de vedenia aceasta neobişnuită, preotul Sovac s-a dus la ierusalim şi le-a povestit preoţilor despre ciudata vedenie; unul dintre preoţii care i-a ascultat povestea, un înainte văzător, l-a liniştit: „Nu te teme, omule, că vedenia pe care ai văzut-o pentru pruncul tău este spre slava lui Dumnezeu , căci acest prunc va fi locaş al luminii darului lui Dumnezeu şi cuvântul lui va fi ca focul de puternic şi lucrător. Râvna lui către Dumnezeu va fi fierbinte şi el va judeca pe Israel cu sabia şi cu focul".
Şi profeţia făcută s-a împlinit: când pruncul a crescut şi a ajuns la vârsta desăvârşită, a primit harul prorocirilor, devenind un mare propovăduitor al dreptei credinţe.
În acea vreme, peste Israel domnea împăratul Ahab. După căsătoria acestuia cu prinţesa păgână Izabela din Sidon, Ahab a introdus în regat cultul zeului Baal, un fals Dumnezeu şi nu s-a mai închinat la Templul din Ierusalim. Impresionat de îndepărtarea de la credinţă a poporului lui Israel, Sf. Ilie l-a avertizat pe împărat să renunţe la idolatrie şi să nu-i mai prigonească pe creştini. Altfel, a cu toţii, atât Ahab, cât şi poporul lui Israel, cel orbit şi înşelat de el, vor fi aspru pedepsiţi de Dumnezeu: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât numai când voi zice eu! (III Regi 17, 1). După această avertizare, a urmat o mare secetă; pământul n-a rodit, iar foametea s-a răspândit în tot ţinutul şi sufereau şi oamenii şi animalele.
În timpul secetei, Dumnezeui-a cerut lui Ilie:" Du-te de aici, îndepărtează-te către răsărit şi te ascunde la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ţi aducă acolo ( III Regi 17, 3-4). Din două motive l-a îndemnat Dumnezeu pe prooroc să plece pe malul râului: pe de o parte, llie ar fo sot cruţat de răzbunarea Izabelei , dar şi de foamete şi de sete.
După ce a secat râul din care Ilie bea apă, iar corbii nu-i mai aduceau mâncare, Dumenezeu l-a trimis la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă şi săracă, pentru a vedea cât de cumplite sunt efectele secetei, nu numai asupra bogaţilor,cât şi pentru săraci.
Minunile Sf. Ilie au continuat în vremea secetei, care a durat trei ani şi jumătate. Pentru a dovedi puterea adevăratului Dumnezeu, proorocul i-a propus lui Ahab o confruntare cu idolul: preoţii lui Baal să ridice un jertfelnic, iar lemnul acestuia să fie aprins cu ajutorul focului coborât din cer; Sf. Ilie trebuia să procedeze la fel. Scriptura spune că la demonstraţia care s-a desfăşurat pe muntele Carmel a participat tot poporul lui Israel. În zadar s-au rugat cei 450 de preoţi ai idolului Baal, aşteptând minunea. Semnul mult aşteptat nu a venit.
La rândul lui, Ilie a pregătit jertfa şi s-a rugat ca poporul să ştie cine este adevăratul Dumnezeu. După rugăciunea Sf. Ilie, brusc a coborât foc din cer, iar ploile binecuvântate s-au revărsat peste tot ţinutul. Prin confruntarea cu proorocii mincinoşi ai lui Baal, Sf. Ilie a dovedit regelui şi poporului evreu că Dumnezeul Său este Dumnezeul cel adevărat. Pentru credinţa lui, Sf. Ilie a fost ridicat la cer cu trupul, într-un car tras de cai, fără să treacă la cele veşnice prin poarta morţii, iar ucenicul lui, Elisei, a fost martor al minunii.
Tradiţii pentru spor şi sănătate
În tradiţia populară, la data de 20 iulie este celebrat Sant Ilie, o divinitate Solară şi meteorologică, care aduce ploaie, provoca trăznete, tunete şi incendii.
Ca divinitate populară a Soarelui şi a focului, care leagă şi dezleagă ploile, ziua zeului solar (Sant-Ilie) era considerată ca fiind mijlocul sezonului pastoral.
Dacă tună şi fulgeră în această zi, alunele şi fructele din livezi vor avea viermi. În multe localităţi din ţară se mai păstrează obiceiul recoltării mierii de albine, cunoscut sub numele de „retezatul stupilor".
Datina este împlinită de bărbaţi credincioşi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare. La masa festivă sunt invitaţi prieteni şi rude să deguste mierea şi să cinstească un păhărel de ţuică îndulcită cu miere nouă. Se spune că ritualul atrage prosperitate în casele apicultorilor, apărându-le stupii de furtul manei.
În ziua praznicului, nu este bine să stai sub un carpen, deoarece dracul este atras de acest pom şi poţi fi trăsnit de Prooroc, care-l urmăreşte pe drac.
.
La sărbătoarea de Sf. Ilie se fac slujbe de pomenire a morţilor (Moşii de Sânt-Ilie). Cu acest prilej, în lăcaşurile ortodoxe se slujesc şi apoi se împart bucate săracilor.
Tradiţia spune că, până în ziua praznicului, nu se mănâncă mere, fructele Sfântului Ilie, ca să nu-l superi pe prooroc. Abia după ce se sfinţesc la biserică, merele se împart prietenilor, rudelor şi săracilor. Respectând această tradiţie, merele dulci se păstrează mai bine şi devin mai gustoase.
Sf. Ilie este şi ocrotitorul recoltelor, iar credinţa şi curajul lui sunt exemple pentru creştinătate.
Tot în ziua praznicului, se sfinţeşte la biserică şi busuiocul. Acum se fac provizii de busuioc şi de alte plante de leac, se usucă şi se păstrează în farmacia casei.
.Busuiocul, plantă venerată la praznicul proorocului
În ţara noastră, busuiocul este o valoroasă plantă de cultură care poate fi valorificată sub diferite forme: pulbere, infuzie, decoct, tinctură şi ulei volatil.
„Această plantă tratează mai bine de 80 de afecţiuni, precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie. Persoanele care consumă zilnic 1 l de apă în care adaugă o picătură de ulei volatil de busuioc sunt mai rezistente la infecţiile cu bacterii luate din alimente".
Previne toxiinfecţiile alimentare
Preocupaţi de efectele terapeutice ale busuiocului, cercetătorii de la Colegiul de Farmacie Poona, din India, au realizat un studiu din care se evidenţiază proprietatea antiinflama
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.