Parintele Gherasim Mikragiannanitis Imnograful este un erou;

Îmi amintesc Daniilaion Gerontios vechi de-mi spune: "Ascultă, tată, Malcolm este un erou pentru ca a stat singur şi abandonat în pustie şi atât de binecuvântat de Dumnezeu. Dacă nu aveţi curaj nici o şedinţă. Deci, l-ai respecta şi să-l asculte. " Cum să le uităm? Cum pot uita momentul în care a fost plâns şi de comuniune spunând cuvinte pe care numai el a înţeles Cum pot uita lacrimile în Kellaki sa de a justifica clişeu, "plâng păcatele mele?"?  acest lucru a fost cauza sau altceva? Nu ştiu .Eu doar trăsături externe percep.

Din nefericire pentru noi, din fericire pentru el, a ţinut viaţa secretă. Greu să fie motivul pentru care am facut pentru el, şi nu va acoperi tehnic evident că aceasta vine de la El. În cazul în care, uneori, a acordat Dumnezeu pentru a ne construi, atunci in mod miraculos, chiar şi numerotate de n ori, am invatat ceva despre viata. Dar niciodată nu a arătat punctele de graţie. Capriciu,  nu se tem de ceea ce au pierdut decât de câştigat, dar ceea ce cred că am spus destul?. Aici noi nu neagăm că la bătrâneţe, voia buna a lui Dumnezeu,  Cine ştie şi care presat de evenimente pentru a transmite dragostea ta?.

În primii ani de abandon de către peirachthike care era  bătrân .Singuratatea a contribuit la întreaga situaţie şi a fost ca o mare furtunoasă. Valurile de gânduri l-au lovit pe  Gherasim .Lucrarea nu s-a continuat. Ispita nu era  plecarea. Numai rugăciunea si  retragerea.in  capela umila al Sf. Ioan Botezătorul. El intră în templu, în genunchi şi cu capul în jos plângând, strigând neîncetat şi implorănd. Cerea mila lui  Dumnezeu de a consolida, în continuare,  răbdarea lui. Sta pe podeaua  de lemn, plange cu  lacrimi fierbinţi.. Cine ştie cate ore  a rămas în genunchi, plângând. Dintr-o dată închise ochii, lacrimile stralucesc, prin fata ochilor vede o lumina,  ca un fulger. Un luciu. O lumină stranie , necunoscuta, ciudata... Deschise ochii cu frică şi cutremur   ... Observă timid două picioarele goale, o tunica alba. Picioarele aveau  leziuni, dar haina era curata. ridica ochii un pic mai mult şi vede două mâini, două palme cu răni. Nu  poate sa se ridice. . incepe sa strige... "Domnul meu şi Dumnezeul meu! Am văzut în ochii  mei pe Mântuitorul meu. am vazut acea lumina a Schimbarii, cu stigmatele  mântuirii noastre. " Ce altceva a vrut? s-a umplut sufletul său, "igalliase spiritul lui Dumnezeu pe acest Mântuitor acum." se ridica cu o bucurie de nedescris, cu bucurie mentală, cu putere fizică. Un alt om. A simtit o putere de nedescris.  Toată viaţa lui depindea de această epifanie., Dumnezeu l-a  iubit şi i s-a aratat...

Cabana veche a lui Ioan Botezătorul în St Anne Mica Muntele Athos

Sursa: Mikragiannanitou Spiridon Călugărul, Gerasimakis - Douăzeci de ani după moartea Tatălui Gherasim Imnograful Mikragiannanitou Marii Biserici a lui Hristos.