Tarile Ungaria, Romania si Italia, isi au in sanul lor, cea mai mare parte din locuitori, injuratori de cele sfinte, de cele dumnezeiesti. Toate neamurile au naravul - mai mult sau mai putin- de a injura.Nu insa toate au injuraturile cele grele, hula de cele sfinte. Multe popoare nu cunosc deloc injuratura. Sasii de pilda, injura "romaneste". In limba lor nu au numiri cu catre sa vatame Dumnezeirea. Intre neamurile injuratoare se disting, mai ales:ungurii, romanii si italienii.
Ungurii sunt un popor vestit in injuraturi ( poate si pentru asta i-a umilit Dumnezeu). Daca s-ar face o intrecere internationala de injuraturi apoi, desigur, premiul I l-ar lua ei ungurii. Si dupa ei poate ar venii romanii nostrii.... Un alt popor vestit la injuraturi sunt si italienii, cei vesnic cu "sacramentele " in gura. Ca si ai nostrii din Romania, cu "grijania". De altfel ce priveste injuraturile, "unificarea" noastra merge bine. Injuraturile din Vechiul Regat au trecut Carpatii. Si ale noastre deasemeni. Cum s-a ajuns ca aceste trei popoare sa stea in fruntea popoarelor injuratoare, anume nu se stie. Cauza cea adevarata e ca nu au adancit Evanghelia in sufletul si in viata lor.
Ardelenii a luat satanicescul obicei al injuraturilor de cele dumnezeiesti, de cele sfinte, de la unguri, iar ragatenii de la tigani.Cum au patruns injuraturile in istoria si viata poporului nostru nu se stie. Ar fi interesant sa urmareasca cineva si istoria injuraturilor, asa cum s-au ivit ele in istoria poporului nostru. Se pare ca stramosii nostrii nu aveau naravul injuraturilor asa de ingrozitor ca azi. Nu aveau in special injuratura de cele sfinte. In vremurile de demult, batranii nostrii nu se ridicau cu injuratura mai sus de "hantatar", "Dumnezeii", "Hristosii", "Pastile" etc... Acestea s-au ivit mai tarziu cand lumea s-a mai "civilizat".... De la luate-ar "hantatarul" ,"crestinii" au mai "progresat", chemandu-l pe diavolul sa faca slujba asta. Referitor la originea injuraturilor noastre se da aproape sigur ca ardelenii au luat injuraturile cele grele de la unguri. Din "scoala" lor au luat si romanii cele mai fioroase injuraturi. De unde insa ar fi, ele sunt o RUSINE si un BLESTEM pe tara aceasta si pe cei ce le scot din gura lor.
Cercetand viata popoarelor - dupa injuraturile ce le au - o constatare iese la iveala: tarile si popoarele care citesc, adica tarile si popoarele care au adncit mai mault si folosesc mai mult Sf. Scripturi - acelea au mai putine injuraturi. Spre exemplu in : Anglia, Suedia, Norvegia, Elvetia, Olanda, Germania etc., injuraturile sunt aproape necunoscute, in special injuraturile cele grele. In unele tari din aceastea nu se aude injuratura deloc. In altele numai injuraturile mai usoare. Nicaieri, insa injuratura de cele sfinte.
Multi crestini din vremurile noastre, zic ca injura de necaz. Aceasta-i o scuza sau o potriveala a hulitorilor, insa deasupra lor sta triumfator satana. Pacatul acesta groaznic, e semnul diavolului, care a lucrat tot raul in oameni, de cand lumea. Injuraturile de cele sfinte, de cele dumnezeiesti si orice fel de injuraturi, chiar si numai cele de mama - ca si celelete pacate - sunt de la diavol.
Omul la necaz, la manie, injura pe Dumnezeu, pe sfintii Lui, de cele dumnezeiesti , de cele sfinte. Omul cu nume crestinesc, omul care poarta in fruntea lui numele lui Hristos, cand ajunge la necaz injura de Dumnezeu, de Hristos, de Precistanie, de Precicista, de Cruce, de cele dumnezeiesti, de cele sfinte, in loc de a cere ajutorul lui Dumnezeu si a se folosi de cele sfinte si dumnezeiesti. Injuratorii de cele sfinte, de cele dumnezeiesti, in necazul lor se despart de Dumnezeu. In orbirea lor, zic ca: "injuraturile ii ajuta la necaz", ca: "prin injuraturi isi mai descarca necazurile...ca se mai racoresc". Astazi ti se rupe inima de durere cand vezi adunati crestinii pe langa vreun car impotmolit, ori rasturnat, ori la vreo neintelegere si cand ii auzi facand slujba diavolului prin uratele injuraturi de cele sfinte, de cele dumnezeiesti. Dumnezeu ne-a dat limba, ca si ochii, urechile, mintea, mainile, picioarele etc., ca sa-i slujim Lui. Limba insa, ce reuseste Satana a o cuceri, incepe a varsa otrava si blestem greu.
Crestinii cu numele, injuratorii celor sfinte, cu aceleasi guri,cu care ei se roaga, ori il lauda pe Dumnezeu, tot cu aceleasi il si hulesc pe Dumnezeu. Cu aceleasi guri cu care se roaga dimineata si la Biserica, dupa - amiaza injura ca niste fiinte infernale pe Creatorul lor, cele sfinte , cele dumenzeiesti, la carciuma, la jocuri, baluri, petreceri paganesti, ospete cu lautari, ori la feluritele neintelegeri de ale lor. Cu celeasi guri canta lui Dumnezeu si diavolului, slujesc Domnului si Satanei.
In schimb injura pe intrecute si popoarele ortodoxe si cele catolice: romanii, sarbii, rusii, italienii, spaniolii, mexicanii....
Popoarele care au mai mult obiceiul injuraturilor, au inceput sa-si dea seama despre primejdia aceasta. In Italia si Ungaria au facut o lege care pedepseste aspru pe injurator. Mai ramanem noi romanii...in fruntea lumii.
Protosinghel Nicodim Mandita
Ungurii sunt un popor vestit in injuraturi ( poate si pentru asta i-a umilit Dumnezeu). Daca s-ar face o intrecere internationala de injuraturi apoi, desigur, premiul I l-ar lua ei ungurii. Si dupa ei poate ar venii romanii nostrii.... Un alt popor vestit la injuraturi sunt si italienii, cei vesnic cu "sacramentele " in gura. Ca si ai nostrii din Romania, cu "grijania". De altfel ce priveste injuraturile, "unificarea" noastra merge bine. Injuraturile din Vechiul Regat au trecut Carpatii. Si ale noastre deasemeni. Cum s-a ajuns ca aceste trei popoare sa stea in fruntea popoarelor injuratoare, anume nu se stie. Cauza cea adevarata e ca nu au adancit Evanghelia in sufletul si in viata lor.
Ardelenii a luat satanicescul obicei al injuraturilor de cele dumnezeiesti, de cele sfinte, de la unguri, iar ragatenii de la tigani.Cum au patruns injuraturile in istoria si viata poporului nostru nu se stie. Ar fi interesant sa urmareasca cineva si istoria injuraturilor, asa cum s-au ivit ele in istoria poporului nostru. Se pare ca stramosii nostrii nu aveau naravul injuraturilor asa de ingrozitor ca azi. Nu aveau in special injuratura de cele sfinte. In vremurile de demult, batranii nostrii nu se ridicau cu injuratura mai sus de "hantatar", "Dumnezeii", "Hristosii", "Pastile" etc... Acestea s-au ivit mai tarziu cand lumea s-a mai "civilizat".... De la luate-ar "hantatarul" ,"crestinii" au mai "progresat", chemandu-l pe diavolul sa faca slujba asta. Referitor la originea injuraturilor noastre se da aproape sigur ca ardelenii au luat injuraturile cele grele de la unguri. Din "scoala" lor au luat si romanii cele mai fioroase injuraturi. De unde insa ar fi, ele sunt o RUSINE si un BLESTEM pe tara aceasta si pe cei ce le scot din gura lor.
Cercetand viata popoarelor - dupa injuraturile ce le au - o constatare iese la iveala: tarile si popoarele care citesc, adica tarile si popoarele care au adncit mai mault si folosesc mai mult Sf. Scripturi - acelea au mai putine injuraturi. Spre exemplu in : Anglia, Suedia, Norvegia, Elvetia, Olanda, Germania etc., injuraturile sunt aproape necunoscute, in special injuraturile cele grele. In unele tari din aceastea nu se aude injuratura deloc. In altele numai injuraturile mai usoare. Nicaieri, insa injuratura de cele sfinte.
Multi crestini din vremurile noastre, zic ca injura de necaz. Aceasta-i o scuza sau o potriveala a hulitorilor, insa deasupra lor sta triumfator satana. Pacatul acesta groaznic, e semnul diavolului, care a lucrat tot raul in oameni, de cand lumea. Injuraturile de cele sfinte, de cele dumnezeiesti si orice fel de injuraturi, chiar si numai cele de mama - ca si celelete pacate - sunt de la diavol.
Omul la necaz, la manie, injura pe Dumnezeu, pe sfintii Lui, de cele dumnezeiesti , de cele sfinte. Omul cu nume crestinesc, omul care poarta in fruntea lui numele lui Hristos, cand ajunge la necaz injura de Dumnezeu, de Hristos, de Precistanie, de Precicista, de Cruce, de cele dumnezeiesti, de cele sfinte, in loc de a cere ajutorul lui Dumnezeu si a se folosi de cele sfinte si dumnezeiesti. Injuratorii de cele sfinte, de cele dumnezeiesti, in necazul lor se despart de Dumnezeu. In orbirea lor, zic ca: "injuraturile ii ajuta la necaz", ca: "prin injuraturi isi mai descarca necazurile...ca se mai racoresc". Astazi ti se rupe inima de durere cand vezi adunati crestinii pe langa vreun car impotmolit, ori rasturnat, ori la vreo neintelegere si cand ii auzi facand slujba diavolului prin uratele injuraturi de cele sfinte, de cele dumnezeiesti. Dumnezeu ne-a dat limba, ca si ochii, urechile, mintea, mainile, picioarele etc., ca sa-i slujim Lui. Limba insa, ce reuseste Satana a o cuceri, incepe a varsa otrava si blestem greu.
Crestinii cu numele, injuratorii celor sfinte, cu aceleasi guri,cu care ei se roaga, ori il lauda pe Dumnezeu, tot cu aceleasi il si hulesc pe Dumnezeu. Cu aceleasi guri cu care se roaga dimineata si la Biserica, dupa - amiaza injura ca niste fiinte infernale pe Creatorul lor, cele sfinte , cele dumenzeiesti, la carciuma, la jocuri, baluri, petreceri paganesti, ospete cu lautari, ori la feluritele neintelegeri de ale lor. Cu celeasi guri canta lui Dumnezeu si diavolului, slujesc Domnului si Satanei.
In schimb injura pe intrecute si popoarele ortodoxe si cele catolice: romanii, sarbii, rusii, italienii, spaniolii, mexicanii....
Popoarele care au mai mult obiceiul injuraturilor, au inceput sa-si dea seama despre primejdia aceasta. In Italia si Ungaria au facut o lege care pedepseste aspru pe injurator. Mai ramanem noi romanii...in fruntea lumii.
Protosinghel Nicodim Mandita
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.