PARINTELE CALCIU DESPRE ISPITELE LUMII DE ASTAZI

PARINTELE CALCIU DESPRE ISPITELE LUMII DE ASTAZI: Problemele din casnicie, avortul, evolutionismul, idolii lumii…

Ispitele moderne şi Taina Nunţii

Ispitele sunt foarte multe. Am văzut că multe familii care vin din ţară aici în America, intră în degringoladă. Nu se mai înţeleg, se despart, femeia e atrasă de tot felul de ispite care vin din bunul trai, bărbatul la fel. Nu se mai înţeleg.

Nu de mult mi-a dat telefon un fost elev de-al meu de la liceu, care se apropiase mult de mine, şi mi-a spus: „Părinte, ce să fac cu soţia mea? Stă toată ziua pe internet şi vorbeşte cu diverşi indivizi. Dispare şi revine. Am doi copii foarte buni. Băiatul termină liceul, fata e în cursul inferior. Nu vreau să mă despart. Ce să fac?”. I-am zis: „Păi, nu te despărţi!” Şi a continuat: „Ea vrea să se despartă. Poate că n-am fost un soţ bun, poate că nu i-am îndeplinit toate cerinţele. Am trăit destul de mizer în ţară. Acum însă avem un trai mai bun. Ea însă nu se mai gândeşte decât la computer, la discuţiile ei cu diferite persoane, la întâlnirile ei. Se întoarce de acolo murdărită şi vine la copii şi la mine. Ce să fac? S-o rabd?”.

I-am spus:

„Tu n-ai dreptul să divorţezi. Sfântul Apostol Pavel spune că dacă un credincios e căsătorit cu o femeie necredincioasă sau o femeie creştină este căsătorită cu un bărbat necredincios, să nu se despartă. Pentru că femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios şi bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă. Altfel copiii voştri nu vor fi sfinţi. Dar dacă el sau ea, necredincios fiind, vrea să se despartă, lasă-l să se despartă. Este cea mai dulce acceptare a unei despărţiri”.

De câte ori vin tineri la nuntă le spun:

Aceasta este singura voastră nuntă. În clipa în care nunta se săvârşeşte aici, pe pământ şi în Cer se săvârşeşte. Iar această săvârşire în Cer dă dimensiunea eternă a nunţii: până la moarte şi după moarte. Din pricina slăbiciunii, Biserica admite şi a doua căsătorie, iar uneori admite şi a treia căsătorie, după cercetări. Dar oriunde vei merge, la prima căsătorie s-a săvârşit nunta în Cer. Şi oriunde veţi merge, la iad sau la Rai, veţi fi împreună.

Despre avort

- Părinte, spuneţi-ne câteva cuvinte despre avort!

- Cine se mai îndoieşte că avortul e o crimă, o ucidere?! Chiar dacă o societate nemernică, aşa cum e societatea de azi, consideră sarcina o opţiune – adică eu pot să păstrez copilul sau să-l omor pentru că e în trupul meu, creşte în corpul meu şi eu am drept asupra copilului – nu e deloc aşa! Să ştiţi că Dreptul roman oferea dreptul de cetăţean roman din momentul concepţiei. Şi dacă o mamă îşi omora copilul, ea omora un cetăţean roman şi era condamnată ca un criminal. în Imperiul Roman, la păgâni! Şi noi, azi, omoram copii aşa, cu milioanele…! Ştiţi cât de mare e crima aceasta? Pentru că omori pe cineva care nu poate nici măcar striga la tine: „Mă doare!”. Când te omoară cineva strigi, dar copilul acesta nu poate nici măcar să strige. E cea mai oribilă dintre toate crimele. Şi dumneavoastră ştiţi că de multe ori avortul are consecinţe grave pentru mamă.

Despre Evolutionism şi asemănarea cu Dumnezeu

În momentul de faţă ia amploare o mare discuţie, un conflict extraordinar în America. Vreme de atâţia ani, la începutul secolului acestuia, în lumea noastră din Est a apărut ideea evoluţionismului: că speciile descind una din alta, că strămoşul omului e o maimuţă, şi altele, toate fără nici un fel de dovadă. Este o teorie care a fost gândită in mod special pentru distrugerea ideii de creaţie. în momentul de faţă însă, în America a început o dispută împotriva evoluţionismului şi o luptă tot mai intensă pentru introducerea ideii de creaţie în şcoli. La ora actuală sunt douăsprezece state în America care au adoptat un proiect prin care teoria evoluţionistă e exclusă din manualele şcolare şi se introduce teoria creaţionistă. Ceea ce înseamnă că lumea începe să-şi dea seama. Nu mă refer la oamenii care sunt obtuzi şi care zic că au luat Biblia şi nu ştiu altceva nimic, ci la oamenii de ştiinţă care au cercetat şi au văzut că nu există nici un specimen care să facă legătura intre om şi maimuţă, sau între peşte şi pasăre, ori între moluscă şi peşte. Nu există asemenea specimen! Toate minciunile acestea au apărut pentru că masoneria încearcă să distrugă creştinismul prin tot felul de lucruri subtile, în special prin aceste idei ce par ştiinţifice: evolutionism, bing-bang şi altele. Toate sunt idei absolut născocite de ei, nişte teorii comode. Toţi sunt orbiţi pentru că nu merg la un “ce” al lucrurilor, ci merg la „cum“. „Ce” este esenţa, în timp ce „cum” este fenomenul.

Deci nu rămâneţi în urmă! Nu rămâneţi intoxicaţi cu ideile materialiste din şcoală! Reveniţi la adevărul biblic, la adevărul creştin că suntem creaţi de Dumnezeu. Dumnezeu a pus în noi chipul Său, care mereu ne atrage spre Dânsul! Dumnezeu ne-a dat nişte puteri duhovniceşti ca să facem acest chip activ, adică nu să-l lăsăm undeva în străfundul sufletului nostru, ci să-l facem lucrător, să ne comportăm ca Dumnezeu. Asta se cheamă asemănare. Omul a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Chipul ne este dat, iar asemănarea este efortul spiritual pe care-l facem ca să ajungem să-L cunoaştem pe Dumnezeu, să facem lucrurile Lui.

Idolii moderni

Trăim într-o lume în care creştinismul nu este iubit, în care modernismul, ştiinţa şi libertinajul lovesc cu putere în creştinism. Contemporanii noştri îşi bat joc de noi, zic că a crede în Dumnezeu înseamnă că eşti înapoiat mintal.

Într-adevăr sunt oameni de ştiinţă, oameni cu foarte multă carte, care nu reuşesc să facă saltul peste hotarele cunoaşterii lor intelectuale, fizice şi senzoriale. Dincolo de toate acestea văzute te întrebi ce este, dar ei nu se întreabă. Dracul îi ţine pe loc, nu le dă voie să ajungă la Dumnezeu, fiindcă ei înşişi se tem.

Nu este aşa de simplu să renunţi la tot, să faci saltul în divinitate. Nu este simplu pentru noi să renunţăm la toate, nu? Să renunţi la orgoliu, la poziţia ta, la situaţia ta economică şi să zici:

„Azi e duminică, nu lucrez, mă duc la biserică! Azi e sărbătoare, nu mă duc la petrecere, mă duc la biserică să-L slăvesc pe Dumnezeu! Toate celelalte le fac în alte zile”.

Este greu să facem lucrul acesta.

Uitaţi-vă câţi oameni sunt în biserici în zile de sărbătoare şi câţi stau pe la casele lor! Nu au nici o scuză, pentru că astăzi educaţia religioasă este liberă. Aud vorbindu-se pe stradă, văd şi la televizor vorbindu-se despre Dumnezeu de sărbători şi nu vin la biserică. Ei nu pot face parte dintre aceia despre care Scriptura spune că nu li s-a vestit cuvântul lui Dumnezeu şi nu sunt vinovaţi. Li s-a vestit cuvântul lui Dumnezeu, cunosc acest cuvânt, ştiu care le este datoria, dar nu se pot despărţi de lumea lor, de situaţia lor, de idolatrismul lor. Şi-au făcut idoli din avere, din poziţia socială, din frumuseţe, pictură, artă, muzică, uitând că deasupra acestora, Cel mai frumos şi Cel mai bun este Dumnezeu.

Într-o lume în care nu ni se cere martirajul, ni se cere măcar curajul de a mărturisi în faţa ateilor pe Dumnezeu şi de a suporta batjocura celor care nu ştiu nimic, decât numai ceea ce văd şi cunosc cu mintea. Pentru că noi cunoaştem prin credinţă mai mult decât orice, cunoaştem pe Dumnezeu, pe Iisus Hristos – Adevărul.

Minunile lui Dumnezeu şi realizările tehnicii

Tot ce a făcut Mântuitorul şi tot ce face Dumnezeu pentru noi este minune. Altfel lumea de astăzi s-ar da într-o clipă peste cap. Dacă Dumnezeu n-ar ţine prin providenţă universul, ar intra în explozie imediat. Nu că universul ar avea echilibrul lui, sau cine ştie ce atracţii sau respingeri ţin echilibrul universului…

După calculul fizicienilor, cantitatea de materie existentă în univers nu explică echilibrul lui. Ar trebui să piară imediat. Şi totuşi echilibrul acesta există, pentru că Dumnezeu, prin pronia Lui, îl ţine. Toată lumea aceasta este o minune. Creaţia, durata lumii, evenimentele, toate sunt minuni prin care Dumnezeu lucrează în lume şi în sufletul nostru. Noi însă ne-am obişnuit cu minunile. Nu le mai vedem. Auzim de icoane care plâng. Oamenii vin, le văd, dar pleacă de acolo şi-şi văd de păcatele lor din nou. Nu ne mai impresionează nimeni, pentru că suntem impresionaţi de ştiinţă.

Poate că ştiinţa a progresat foarte mult, dar nu explică nimic cu adevărat şi nu înseamnă nimic. Suntem fascinaţi de realizările tehnicii, de pofte trupeşti, de alcool, de ţigară, de bunul trai, de maşini luxoase, de o casă luxoasă. Am văzut oameni care stau într-o casă luxoasă cu zece sau cu „n” camere, şi sunt doar doi bătrâni care locuiesc acolo. N-au vrut copii, dar au vrut case cu zece camere. Probabil n-ajung să intre în toate camerele. Se trufesc cu casa lor, cu maşina lor. Toate acestea ţin de demonul mândriei, care este unul dintre cele mai mari păcate ale omenirii.

(in: Parintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. “A sluji lui Hristos inseamna suferinta”, Editura Bonifaciu, 2009)

http://www.razbointrucuvant.ro