PARINTELE MARIAN

De cativa ani, un mic orasel din Teleorman a devenit un adevarat loc de pelerinaj. Sute de oameni vin din toata tara cautand alinare. Pentru ei, mai e o singura speranta: slujba de vineri noaptea, tinuta de parintele Marian. Din 1996, de cand e preot la Fotachesti, biserica alba cu 5 turle si 7 cruci ce poarta hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril, pana atunci doar loc de stagiatura pentru toti preotii care i-au trecut pragul, "miroasei a sfintenie. Iar lacasul, pana atunci tacut, a prins viata. Acum, in micul orasel din campia Teleormanului se infaptuiesc minuni.
  Ziua cand toti sfintii coboara pe pamant In fiecare vineri seara, aproape de ora 19.00, sute de calatori se inghesuie in Gara Basarab sa prinda trenul spre Rosiori de Vede. La Videle, oamenii coboara si se indreapta grabiti, pe jos, spre Fotachesti. Peste doar cateva ceasuri va incepe Miezonoptica.
 De cum intri in curtea bisericii te cuprinde o pace sufleteasca pe care, de cele mai multe ori, o cauti o viata intreaga. Aici, in acest loc binecuvantat de Dumnezeu, intri cu senzatia ca tarasti un bolovan dupa tine si pleci usor ca o pasare. Sa fie oare din cauza imensei iubiri de oameni a parintelui Marian?
O zi pe saptamana, in biserica din Fotachesti parca toti sfintii coboara pe pamant, iar oamenii sunt toti o familie... Cu un sfert de ora inainte de miezul noptii, clopotul incepe sa bata rar. Inchinindu-se din cand in cand, inconjurat de un alai de copii, apare parintele.
 Cu greu isi face loc in casa Domnului, saruta cu evlavie o caseta cu moastele a 7 sfinti, intra in altar, apoi deschide usile imparatesti. Cand ceasul bate miezul noptii, candelabrele se sting, iar credinciosii, tinand fiecare in mana cate o lumanare aprinsa, incep sa cante "Imparate ceresci si "Tatal nostrui. E momentul cand toti se impletesc intr-o singura ruga. E o imagine ce nu poate fi descrisa in cuvinte.
La scurt timp, parintele Marian incepe sa citeasca Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Toti cei aflati in biserica privesc atent in ochii preotului. El le e salvarea. Doar el. Pentru ei, pentru multi veniti de la capatul tarii, vorbele si sfaturile parintelui Marian sunt sfinte. E obosit parintele. Se vede pe chipul sau, dar pare mai fericit ca niciodata. Oamenii ii dau putere. Urmarile slujbei nu vor intarzia sa apara si toti stiu asta. Insa e grea asteptarea... Slujba ia sfarsit spre dimineata. Credinciosii se despart cu greu de cel care le e vesnic in suflete. Se intorc la casele lor. Epuizat, parintele Marian porneste incetisor spre locuinta sa, pentru a se odihni. Peste doar cateva ceasuri, un alt suflet pribeag ii va bate la usa... Copilul din flori
Din prima zi cand a vietii sale (29 noiembrie 1957), Marian Ene s-a aflat sub protectia Maicii DOmnului. Copilaria, perioada cand povestile sunt adevarate, cand totul e posibil, a intampinat-o plangand. A fost nascut de o femeie probabil fara suflet, iar pentru el cuvantul tata exista doar in dictionare.
A trebuit sa-si ia viata in maini si sa descurce singur. La doar 3 ani, mama sa il duce intr-o padure din apropierea Neajlovului, il leaga de un copac si-l abandoneaza. La scurt timp, incearca sa-l inece in rau apoi, orbita de furie, se repede la copil cu toporul, dar este oprita in ultimul moment de un taran care trecea pe acolo. Parintele nu i-a reprosat niciodata nimic mamei sale. Nu poate. Pentru el, ramane "mamai.
 O primeste mereu cu bratele deschise. Dragostea pentru Dumnezeu a inceput pe cand avea doar 5 ani. Fugise de acasa de frica mamei si se refugiase in biserica satului.
 Parohul de atunci, preotul Ion Dragan, l-a primit cu caldura, iar copilul a devenit nelipsit de la slujbe. Mai mult, el repeta acasa ceea ce facea parintele Dragan la biserica. Aduna mucuri de lumanari, le aducea acasa si incepea jocul "de-a preotuli. Folosea pe post de cadelnita o ceasca ciobita, se invelea intr-un cearsaf si tamaia cu cadelnita. Isi facuse chiar si un mic altar unde slujea luni, miercuri, vineri.. In plus, "casatoreai in secret copii care si astazi sunt impreuna. La 11 ani, cu o scrisoare de recomandare din partea preotului Dragan, pleaca la Manastirea Cernica, unde va fi primit de PS Roman Ialomiteanul.
 Aici va ramane 7 ani si va trai dupa toate canoanele asezamantului monahal. Il descopera pe parintele Ilarion Argatu, cel care va deveni peste timp duhovnicul sau. Este trimis apoi pe post de paracliser la Biserica Olteni, din Bucuresti, in grija parintelui Toma Dragulescu, cel care avea sa-l invete tainele preotiei. Daramarea Bisericii Olteni i-a spulberat multe vise parintelui Marian. Dar a reusit pana la urma sa-si duca la indeplinire misiunea ce i-a fost harazita. Mai pastreaza si acum ultima caramida din Biserica Olteni, de forma unei aripi de inger... Dorul de Dumnezeu
Desi tanar, parintele Marian spune ca mai are o ultima dorinta, apoi poate trece la cele vesnice. Sa construiasca o biserica, un mic orasel plin de sfinti, care sa dainuiasca peste veacuri. Un loc in care sa se cufunde pentru totdeauna in nesfarsita pace a pamantului. Un loc inconjurat de gradini, de miresme si culori. Biserica din visul parintelui Marian va avea trei turle, in cinstea Sfintei Treimi, pentru ca prima liturghie savarsita de sfintia sa a fost cea a Sfintei Treimi. Va fi o biserica asa, ca un dor dupa Dumnezeu... O biserica plina de Evanghelii stravechi, de cadelnite, panghiare, potiruri, icoane sfintite si broderii nepretuite. O adevarata comoara unde sa-si gaseasca cea mai de pret avutie: linistea. Un loc de unde sa rasune tot timpul "Sfant, sfant, sfant esti Dumnezeule/Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pre noi...

https://adevarul.ro/locale/alexandria/video-suferinta-credinta-parintele-marian-nu-si-a-cunoscut-tatal-mama-vrut-sa-l-omoare-doua-ori-1_51160b894b62ed5875f04d09/index.html