Sfanta Cuvioasa Eufrosina a trait in Alexandria in vremea imparatului Teodosie cel Mic (sec V). Ea a fost rodul staruintei in rugaciune catre Dumnezeu a parintilor ei, care i-a binecuvantat cu nasterea de prunci dupa o vreme indelungata. La varsta de 12 ani, Eufrosina a devenit orfana de mama ramanand sub ocrotirea tatalui sau, Pafnutie. Implinind varsta de 18 ani si nevrand sa se casatoreasca, Eufrosina a parasit in taina casa parinteasca si, imbracand haine barbatesti, a intrat intr-o manastire de monahi. Staretul a primit-o, punand-o sub ascultarea parintelui Agapit.
Pana la sfarsitul vietii sale – vreme de 38 ani -, Sfanta Eufrosina avea sa traiasca in aceast asezamant monahal, dobandind o viata duhovniceasca imbunatatita, fara ca cineva sa cunoasca faptul ca este femeie.
Dumnezeu a randuit in chip minunat ca tatal sfintei, Pafnutie, sa vina in aceasta manastire pentru a primi sfaturi duhovnicesti, in vremea cand aceasta se apropia de obstescul sfarsit. Staretul i-a indrumat pasii tocmai catre cuvioasa, care, in tot acest timp, fusese cunoscuta ca monahul Smaragd. Recunoscandu-si tatal, care i-a impartasit acesteia durerea pentru fiica pierduta in urma cu atata timp, cuvioasa l-a indemnat sa nu deznadajduiasca, pentru ca isi va vedea din nou fiica. Sfanta Eufrosina i-a spus atunci tatalui sau sa revina in manastire peste trei zile.
Cand Pafnutie a venit din nou, Sfanta Eufrosina se afla pe patul de moarte. Atunci, sfanta i-a marturisit lui Pafnutie ca este fiica sa. Pafnutie a fost marcat atat de profund de aceasta intamplare minunata incat, dupa moartea fiicei sale, a hotarat sa imbrace el insusi haina monahala, traind in aceasta manastire pana la sfarsitul vietii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.