SF.PETRU SI PAVEL

În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea Sfinţilor Slăviţilor şi întru tot lăudaţilor şi mai-marilor Apostoli Petru şi Pavel.

Petru si PavelLa aceştia care altă pricină mai mare de laudă ar putea cineva să gândească a afla, afară de mărturisirea şi chemarea Domnului.

De vreme ce pe unul l-a fericit, şi l-a numit piatră, asupra căruia zice că a întărit Biserica (adică asupra mărturisirii lui); iar pentru celălalt (adică pentru Pavel) a zis că va să fie vas alegerii, şi-i va purta numele Lui înaintea tiranilor şi a împăraţilor. Însă Sfântul Petru era frate lui Andrei cel întâi-chemat, trăgându-se dintr-un oraş mic şi neînsemnat, adică din Betsaida, feciorul lui Iona, din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului Ircan. Trăind cu mare lipsă şi sărăcie, îşi ţinea viaţa cu osteneala mâinilor sale. Murind tatăl său Iona, atunci Simon căsătorindu-se, şi-a luat femeie pe fiica lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, şi a născut fii, iar Andrei a rămas întru curăţie. Deci pe vremea în care era Ioan la pază în temniţă, mergând Iisus la lacul Ghenizaretului, şi aflând pe Andrei şi pe Petru unde-şi întindeau năvodul şi mrejele, i-a chemat şi îndată au urmat după Dânsul. După aceea propovăduind Petru Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, s-a pogorât până la Roma. Şi pentru că a biruit cu minunile pe Simon vrăjitorul, împărăţind acolo Nero, a fost răstignit cu capul în jos, precum el însuşi a cerut şi şi-a primit fericitul sfârşit. El era la chipul feţei alb, puţin cam galben, pleşuv şi des la părul ce-i rămăsese, cam crunt la ochi şi roşu, cărunt la cap şi la barbă, cu nasul cam lungăreţ, cu sprâncenele înalte, la vârstă om de mijloc, drept la stat; se pornea îndată împotriva nedreptăţii, din râvnă dumnezeiască. Spre cei ce veneau la pocăinţă era iertător, şi lesne a schimba şi a muta hotărârile şi judecăţile cele mai dinainte.

Petru si PaulIar Sf. Pavel, şi el era evreu, din neamul lui Veniamin, dintre farisei, fiind învăţat de Gamaliel, şi instruit desăvârşit în Legea lui Moise. Locuia în Tars, care fiind fierbinte iubitor Legii, jefuia şi strica Biserica lui Hristos, şi cu a lui voie şi sfat a fost omorât întâiul mucenic Ştefan. Cunoscându-se de Dumnezeu în amiaza zilei, şi orbindu-i-se vederea, i s-a trimis glas dumnezeiesc din cer, prin care a fost trimis către Anania, vechiul ucenic al Domnului, ce locuia în Damasc; şi acela învăţându-l, l-a botezat. Şi fiindcă s-a făcut vas alegerii, a purces, ca şi cum ar fi zburat cu aripi, de a înconjurat şi a cuprins toată lumea; şi ajungând la Roma, şi învăţând pe mulţi, şi-a săvârşit viaţa acolo, tăindu-i-se capul din porunca împăratului Nero pentru mărturisirea lui Hristos, în urma lui Petru. Şi se spune că din tăierea aceea a curs sânge şi lapte. Şi măcar că fericitul Pavel s-a săvârşit mai pe urma lui Petru, moaştele lor însă tot la un loc s-au pus. Fericitul apostol Pavel era şi el pleşuv la cap, vesel la căutătură, cu sprâncenele plecate în jos, alb la faţă, barba îi era cam lungă cu cuviinţă, cu nasul rotund şi cuvios, la toată faţa împodobit, cam cărunt la cap şi la barbă, om sănătos cu virtutea, puţin cam scurt la trup, înţelept, plin de daruri, cu cuviinţa obiceiurilor sale şi cu tăria cuvintelor sale, şi cu dumnezeiască putere trăgea pe cei ce mergeau la dânsul. Însă amândoi corifeii apostoli erau plini de Duhul Sfânt şi de dumnezeiescul har. Şi se face prăznuirea lor în biserica Sfinţilor Apostoli cea mare, şi la Orfanotrofion, şi în cinstita biserică a Sf. Apostol Petru ce este aproape de sfânta biserică cea mare, şi la toate cele de pe alocuri sfintele lui Dumnezeu biserici.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

„Precum în Adam toţi mor, tot aşa în Hristos toţi vor învia”. (Sfântul Pavel)

„Omule, dacă tu judeci, n-ai iertare, căci judecându-i pe alţii te condamni pe tine”. (Sfântul Pavel)

„Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi. Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi că S-a arătat lui Petru, apoi celor doisprezece. În urmă, S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit. După aceea, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie”. (Sfântul Pavel)

„Iubirea acoperă mulţime de păcate”. (Sfântul Petru)

„Pe El, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi. Întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preamărită, dobândind ca răsplată a credinţei voastre mântuirea sufletelor”. (Sfântul Petru)

„O singură zi înaintea Domnului este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o singură zi”. (Sfântul Petru)

SFIINTII PRIETENII MEI, SF.IOAN RUSUL

Sfântul Ioan Rusul (27 mai)

 in audio, duhovnicesti

Cea mai probabila data a nasterii Sfantului Ioan Rusul este anul 1690. Si aceasta pentru ca, la razboaiele care au inceput la 1711 si s-au terminat in 1718, a fost soldat in Armata Tarista a lui Petru cel Mare al Rusiei.

Oastea otomana neinvinsa, trecand din victorie in victorie, raspandise frica in toate neamurile. Sf. Ioan Rusul, alaptat cu izvorul Ortodoxiei de catre parintii sai crestini, lupta acum sa-si apere tara – Rusia, fiind profund zguduit de oroarea razboiului – miile de tineri, femei, copii, batrani, care raman morti acolo pe unde trece vijelia, nebunia vrajmasilor iubitori de razboi.

PRIZONIER DE RAZBOI

In luptele pentru dezrobirea Azofului este facut prizonier impreuna cu mii de alti compatrioti si dus la Constantinopol, iar de aici in tinutul Procopie, aproape de Cezareea Palestinei, in Asia Mica, si este dat in stapanirea unui Aga (ofiter superior) turc, care conducea o tabara militara de ieniceri.

ESTE SILIT A SE LEPADA DE HRISTOS

Osandit sufleteste la dispret, pentru ura turcilor, el nu este decat un “ghiaur”, un “necredincios” vrednic de aspre chinuri: il bat cu bete groase de lemn, il lovesc cu picioarele, il scuipa, ii ard parul si pielea capului, il arunca in gunoiul grajdului si il obliga sa traiasca cu animalele.

Suporta toate chinurile cu o staruinta si o barbatie vrednica de mirare. Straluceste astfel pretiosul sau caracter crestin, lumineaza asemenea soarelui frumusetea cea dinlauntru a celui ce din copilarie s-a predat lui Hristos. La loviturile cu bete, la ocarile si la loviturile cu picioarele ale turcilor, raspunde cu cuvintele Sfantului Apostol Pavel: “Cine poate sa ma desparta de dragostea Hristosului meu? Tristetea sau stramtoarea, prigoana, goliciunea sau robia? Am convingere, credinta si dragoste catre Domnul meu Iisus Hristos, unul nascut Fiu al lui Dumnezeu si nimic nu ma va desparti de dragostea Lui. Ca rob ascult poruncile Tale, in treburile slugarniciei” – spune Sfantul ofiterului care il silea sa se lepede de Hristos. “Insa in credinta mea in Mantuitorul Hristos, nu-mi esti stapan”.

“Imi amintesc coroana de spini, scuiparile, loviturile, palmuirile si moartea pe cruce si sunt bucuros sa primesc si eu cele mai mari si cumplite chinuri; de al meu Iisus Hristos insa nu ma lepad.”

Astfel, Sf. Ioan primeste asprele conditii ale vietii martirice, torturile, sederea impreuna cu animalele in staulul care ii amintea de staulul Betleemului, nevointele, posturile, privegherile, rugaciunile fara de numar, incat a imblanzit salbaticia turcilor care, uimiti, il numesc “Sfant”.

Prin ingerul Domnului a trimis mancare intr-o farfurie de arama din Procopie, din Asia Mica, la stapanul taberei, Aga, care in acea vreme se afla la Mecca, in Arabia, iar acesta a mancat-o acolo calda. Intorcandu-se dupa 3 luni, acesta a aratat celorlalti ofiteri farfuria cu insemnele taberei pe ea.

Aceasta minune facuta de sfantul cu ingaduinta Domnului a oprit ura si neinduplecata manie a chinuitorilor sai. Stralucirea Sa sufleteasca si morala a potolit in cele din urma cruzimea turcilor.

SFARSITUL

Un reazim avea sfantul la toate luptele si o mangaiere in aspra viata a torturilor. Se retragea la rugaciuni, inghenuncheri, privegheri si se impartasea pe ascuns, fata de turci, cu Preacuratele Taine ale Domnului. Sfanta impartasanie din fiecare sambata era marea lui odihna. Stiind ca i s-a apropiat sfarsitul acestei vieti trecatoare, la 27 mai 1730 l-a instiintat pe preotul care avea grija de el, iar acesta i-a adus Sfanta Impartasanie inlauntrul unui mar pe care il scobise. S-a impartasit acolo in grajd pentru ultima data. Robia lui trecatoare si cumplita patimire au luat sfarsit. Sfantul Ioan a trecut catre vesnica bucurie si fericire de indata ce a primit Preacuratele Taine.

INMORMANTAREA

Preotii si crestinii mai de vaza din Procopie au luat trupul sfantului cu invoirea turcilor. Cu emotie si cu lacrimi de adanca cucernicie si evlavie, cel pana mai ieri rob si sclav este ingropat de crestini, turci, armeni asemeni unui stapan. Au ridicat pe umeri acel mult trudit trup si cu lumanari si tamaieri, cu atentie si evlavie l-au dus in cimitirul crestin, la mormantul pregatit, intorcand astfel trupul pamantului mama.

VEDENIA DUMNEZEIASCA

Batranul preot care in fiecare sambata ii asculta suferinta si torturile si care il impartasea cu Sfintele Taine, a vazut in vis pe Sfantul Ioan in noiembrie 1733. Acesta i-a spus ca trupul sau a ramas, cu harul lui Dumnezeu, intact, intreg, neputrezit asa precum il ingropasera; sa-l scoata si sa il aiba ca binecuvantare vesnica a lui Dumnezeu. Dupa sovaielile preotului, din ingaduinta lui Dumnezeu, o lumina cereasca a stralucit deasupra mormantului, asemeni unui stalp de foc. Crestinii au deschis mormantul si o, minune! Trupul sfantului se gasea intact, neputrezit, inmiresmat cu acel parfum dumenzeiesc pe care continua sa-l aiba pana astazi. Cu mare bucurie sufleteasca si evlavie l-au ridicat, au luat in bratele lor acest dar dumnezeiesc – sfintele moaste si l-au dus in biserica unde obisnuia sa privegheze sfantul.

OSAMA PASA ARDE SFINTELE MOASTE

Intr-o infruntare dintre Sultan si Ibrahim al Egiptului, Osama Pasa, trecand prin Procopie – ca trimis al sultanului, arde sfintele moaste, vrand a se razbuna pe crestini. Vazand insa Sfantul trup miscandu-se in mijlocul focului, turcii s-au ingrozit si au fugit, parasind acest lucru nelegiuit pe care il faceau. Dupa plecarea turcilor, in cealalta zi, crestinii au imprastiat carbunii si cenusa si au gasit trupul sfant intreg. Nu patise nimic, era tot mladios si inmiresmat ca si mai inainte. I-a ramas numai o negreala de la jar si de la fum, negreala care o pastreaza pana astazi.

sursa: Manastirea Saraca

Acatistul şi paraclisul Sfântului Ioan Rusul (text).

ACATISTUL SFANTULUI NECTARIE

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Troparul:

Pre cel nascut in Silivria si ocrotitorul Eghinei, pre cela ce s-a aratat in vremurile din urma prieten adevarat al vârtutii, pre Sfântul Ierarh Nectarie sa’l cinstim cei credinciosi ca pre un dumnezeiesc slujitor al lui Hristos, ca izvoraste bogate tamaduiri celor ce striga cu evlavie: Slava lui Hristos, Celui care te-a slavit! Slava Celui care minunat te-a aratat! Slava Celui care lucreaza printru tine tuturor tamaduiri!

Condacele si Icoasele:
Condacul 1:

Veniti, ucenicilor ai lui Hristos, care însetati dupre împaratia cea cereasca, sa ii aducem laude iubitului nostru ocrotitor, Sfântul Ierarh Nectarie. Si, multumindu-i pentru nemasurata sa dragoste fata de noi, sa’i cântam într’un glas: Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!

Icosul 1:

Precum oarescând marele ierarh Nicolae, carele fusese întemnitat pentru ca l-a palmuit pre ereticul Arie, fost-a mângâiat de Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, asa si tu ai fost mângâiat când ai fost aruncat intru temnita prigonirilor, iar Sfântul Nicolae aratatu-ti-s-a in vis, spunându-ti: „Eu te voi înalta sus, sus de tot…” Prin care minune ni se arata noua masura sfinteniei tale, ca sa iti cântam:
Bucura-te, bucurie a Bisericii drept-slavitoare;
Bucura-te, dar daruit lumii de catre Cela ce se daruieste pre Sine celor credinciosi;
Bucura-te, reazim al calugarilor si al mirenilor;
Bucura-te, pilda pentru pastorii de suflete;
Bucura-te, încununare a ierarhilor;
Bucura-te, ca dispretuit fiind de oamenii pacatosi, îmbratisat ai fost de Sfântul ierarh Nicolae;
Bucura-te, ca nu ne mai trebuieste alta marturie despre sfintenia ta;
Bucura-te, ca pustnicului athonit i s’a descoperit ca esti puternic prigonitor al îngerilor cazuti;
Bucura-te, dascal al celor care se straduiesc sa învete theologia, sporind întru rugaciune;
Bucura-te, hram al multor biserici si paraclise;
Bucura-te, icoana a lui Hristos zugravita de Duhul Sfânt in vremile din urma;
Bucura-te, apostole al mântuirii;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!

Condacul 2:

Întrebându-te Hristos în vis care este pricina pentru care plângi, raspunsu-i-ai a doua zi, scriindu-i ca saracia, frigul si foametea întuneca frumusetea copilariei tale. Si, dintru rânduiala dumnezeiasca, deschizând scrisoarea ta, Themistokle negutatorul s’a sârguit a’ti trimite cele spre trebuinta, iara tu, vazând cum raspuns-a Dumnezeu la cerintele tale, L-ai laudat cu ochii înlacrimati, cântându-I: Aliluia!

Icosul 2:

Nu de un negutator precum Themistokle au trebuinta copiii cei necajiti, ci de tine, Sfinte Nectarie, stiind ca dragostea ta vine întru întâmpinarea lipsurilor lor, ajutându-le cum nici un negutator nu poate a le ajuta. Ca primind sprijinul tau, sa li se usce lacrimile si sa cânte tie, cu inima plina de bucurie:
Bucura-te, cela ce i-ai scris Domnului despre ale tale necazuri;
Bucura-te, cela ce ne îndemni a grai lui Dumnezeu necazurile noastre;
Bucura-te, ca Hristos a primit a ta epistolie si ti-a trimis prin Themistokle negutatorul cele de trebuinta;
Bucura-te, ca Hristos ne trimite prin tine ceea ce ne este de folos spre a merge pre calea mântuirii;
Bucura-te, dascal al copiilor evlaviosi care cauta adevarata întelepciune;
Bucura-te, dezlegare a pântecelor celor neroditoare;
Bucura-te, ca usurezi durerile nasterii când maicile te cheama întru ajutor;
Bucura-te, vazând pre pruncii care primesc la botez al tau nume;
Bucura-te, ca ne povatuiesti sa nu cautam ajutor de la oameni, ci de la Dumnezeu;
Bucura-te, cela ce ai trudit din greu spre a-ti ajuta familia;
Bucura-te, ca îi ajuti pre oamenii fara de slujba sa îsi gaseasca de lucru;
Bucura-te, apostole al cumpatarii;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!

Condacul 3:

Pe nedrept fost-ai prigonit în Alexandria din pricina urzelilor dracesti. Iara tu ai purtat fara a te tulbura crucea rabdarii, învatându-i pre toti cei prigoniti sa se roage pentru prigonitorii lor si Domnului sa-I cante: Aliluia!

Icosul 3:

Ca o sluga credincioasa fost-ai urmator vârtutilor Stapânului tau, Carele S’a rugat pentru cei care Îl rastigneau pe lemnul Crucii, si te-ai rugat pentru cei ce te-au rastignit pe Crucea rabdarii. Pentru care, folosindu-ne de vârtutea ta, zicem tie cu glas de bucurie:
Bucura-te, sprijinitor al celor apasati de rautatea celor vicleni;
Bucura-te, ca te-ai rugat pentru luminarea celor ce te nedreptateau;
Bucura-te, ca nu te-ai gândit la binele tau, ci numai la binele Bisericii;
Bucura-te, ca nu te-ai tulburat de hulele celora care nu au vrut sa asculte învataturile tale;
Bucura-te, cela ce l-ai ajutat pre Luchian cel bolnav sa nu îsi piarda slujba;
Bucura-te, ca fara sa te scârbesti, ai facut în locul lui curatenie în locasul seminarului;
Bucura-te, ca, pentru smerenia ta, Hristos ti-a primit osteneala ca pre o nevointa pustniceasca;
Bucura-te, ca fiind prigonit pe nedrept, rabdat-ai mucenicie fara-de-sânge;
Bucura-te, pavaza a crestinilor batjocoriti pentru credinta lor;
Bucura-te, cela ce ne înveti a primi defaimarile necredinciosilor ca pre niste cununi de mult pret;
Bucura-te, apostole al rabdarii;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!

Condacul 4:

Socotit-ai ca sufletele din obstea Cuvioasei Xenia aveau trebuinta de tine si ai venit cu dragoste întru Eghina, spre a le fi povatuitor celor ce vroiau sa urce pre scara desavarsirii. Iar ele, cu multumire, au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Mai mult decât ucenicele tale din Eghina, care lepadand lumea au ascultat chemarea cea cereasca, avem noi trebuinta de povatuirea ta, sfinte al lui Dumnezeu, pentru ca ispitele ne invaluie si patimile ne apasa, si nu gasim iesire dintru fundatura in care ne aflam. Dar nadajduind spre ajutorul tau iti cantam:
Bucura-te, indrumator al monahilor si al monahiilor care au lepadat intelepciunea acestui veac;
Bucura-te, pavaza a mirenilor care duc o viata jertfelnica;
Bucura-te, ca aduci linistea manastirii in casele acestora;
Bucura-te, cela ce ii iubesti pre cei care poarta in inimi dragostea pentru aproapele;
Bucura-te, luminator al duhovnicilor pentru rugaciunile ucenicilor;
Bucura-te, mana intinsa crestinilor pentru rugaciunile preotilor;
Bucura-te, ocrotitor al copiilor pentru rugaciunile parintilor;
Bucura-te, inteleptitor al parintilor pentru rugaciunile fiilor;
Bucura-te, chivot al rugaciunii de care atingandu-se crestinii gusta dintru pacea veacului ce va sa vie;
Bucura-te, ca ii ajuti pre crestini sa vietuiasca dupa voia lui Dumnezeu;
Bucura-te, raza a virtutii pre care intunericul acestei lumi nu o poate covarsi;
Bucura-te, apostole al desavarsirii;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!

Condacul 5:

Mahnitu-s-a batranul pescar vazand ca marea era plina de pesti rapitori si osteneala sa ramanea fara rod. Tu ai blagoslovit cu credinta navodul lui si prin rugaciuni ai izgonit pestii cei rapitori, pentru care pescarul a multumit lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 5:

Si noi suntem incercati de ale vietii greutati, si noi suntem intristati vazand cum pestii necazurilor au patruns in marea sufletelor noastre. Si, stiindu-ne neputintele alergam la ajutorul tau, precum pescarul de odinioara. Arata-ne puterea mijlocirilor tale, Sfinte Ierarhe Nectarie, ca sa iti cantam cu inima multumitoare:
Bucura-te, ca ii ajuti pre cei covarsiti de necazuri;
Bucura-te, cela ce cu dragoste alungi deznadejdea dintru inimile noastre;
Bucura-te, ca dai hrana celor ce flamanzesc;
Bucura-te, ca ii imbraci pre cei goi;
Bucura-te, liman al celor fara de adapost;
Bucura-te, cela ce ai pedepsit pre cel ce nu voia sa isi ajute aproapele;
Bucura-te, ca ii indemni pre cei pedepsiti de Dumnezeu sa isi cunoasca pacatele;
Bucura-te, prieten care sari intru ajutorul celor napastuiti si al celor apasati de singuratate;
Bucura-te, ca tanarului care vroia sa se ucida pre sine’si, i-ai intors cugetul cel rau;
Bucura-te, ca ai fost din nou parinte pentru fiica celuia ce isi ucisese fratele;
Bucura-te, noule ierarh Nicolae, carele ai purtat grija de mântuirea ei si a surorilor sale;
Bucura-te, apostol al ajutorului Dumnezeiesc;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!

Condacul 6:

Cine poate grai multimea minunilor tale, sfinte al lui Dumnezeu? Ca toti cei care te-au chemat intru ajutor au fost mangaiati intru nevoile lor. Si dimpreuna cu bolnavii care au primit prin tine tamaduire minunata, canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6:

Apasatoare este crucea bolii, Sfinte Nectarie, si inca mai grea este atuncea cand nu vedem intru ea leacul trimis de Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor noastre. Cerand de la tine sa te rogi lui Dumnezeu pentru inteleptirea celora ce cartesc din pricina bolilor, rugamu-te sa le vii intr-ajutor, tamaduindu-i degraba, ca sa-ti cante impreuna cu noi:
Bucura-te, ca aratandu-te grabnic tamaduitor, indata dupa adormirea ta ai vindecat un bolnav;
Bucura-te, ca cei tamaduiti de tine au marturisit harul tau;
Bucura-te, ceresc doctor fara de arginti, ajutator al doctorilor pamantesti;
Bucura-te, ca usurezi durerile celor ce se inchina la ale tale sfinte moaste;
Bucura-te, ca cei ce se roaga in fata icoanei tale primesc puterea de a indura boala;
Bucura-te, izgonitor al duhurilor necurate si al capateniilor lor;
Bucura-te, cela ce ai tamaduit si tamaduiesti cele mai grele suferinte;
Bucura-te, stiind ca la Dumnezeu nici o boala nu este fara de leac;
Bucura-te, cela ce ai purtat crucea bolii fara sa cartesti;
Bucura-te, ca in chip minunat ai fost tamaduit de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu;
Bucura-te, ca acum te rogi ei pentru tamaduirea celor bolnavi;
Bucura-te, apostole al vindecarilor trupesti si sufletesti;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!

Condacul 7:

Dupa trecerea ta la Domnul, in chip minunat te-ai aratat oamenilor care aveau trebuinta de sprijinul tau, spre a le fi calauza pe calea mantuirii. Si noi, desi nu am primit un asemenea semn, ne-am impartasit de bucuria lor cand am aflat despre aratarile tale, si I-am cantat lui Dumnezeu intr-un cuget cu ei: Aliluia!

Icosul 7:

Vedem ca se imputineaza credinta si cum sa raspandeste apostazia si desfraul. Dar, luand aminte la grija pe care ai facut-o aratata celor carora te-ai infatisat dupa adormire, nu ne vom teme de povara ispitelor, ci vom nadajdui intru ajutorul tau. Pre multi i-ai ajutat, aratandu-te lor, dar pre si mai multi i-ai ajutat fara ca ei sa stie de unde le vine ajutorul. Stiind aceasta, iti multumim, graind:
Bucura-te, ca si dupre moarte propoveduiesti credinta ortodoxa;
Bucura-te, mangaindu-i pre crestinii carora te arati in chip minunat;
Bucura-te, ca auzind despre aratarile tale, multi dobandesc nadejde intru ajutorul tau;
Bucura-te, cela ce te-ai aratat de multe ori ucenicului tau, Cuviosul Filothei;
Bucura-te, ca te arati celora ce au trebuinta de mangaierea ta cea sfanta;
Bucura-te, ca nu te arati celora ce cauta cu mandrie semne minunate;
Bucura-te, ca dupre ce te-a vazut fara sa isi dea seama ca ai murit, jandarmul a crezut lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca parintele ce iti purta numele a ascultat a ta cerinta de a-ti ridica un paraclis;
Bucura-te, cela ce ai venit ca un pelerin la biserica sa;
Bucura-te, ca ai fost vazut si de alti credinciosi;
Bucura-te, ca primind blagoslovenia ta, Nectarie ieromonahul a fost tamaduit prin rugaciunile tale;
Bucura-te, apostole al biruirii legilor firii prin harul Celui ce a facut cerul si pamantul;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facator de minuni!

Condacul 8:

Simtind dintru departare mireasma sfintelor tale moaste, tanara desfranata a venit la mormantul tau, infiorandu-se. Si daruindu-ti podoaba ei cea de mult pret drept multumire ca i-ai infatisat calea catre Hristos, s-a lepadat de pacatele ei, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Nu avem pocainta desfranatei, Sfinte Nectarie, si marea patimilor se lupta sa ne traga intru adancuri. Dar avem nadejde in ajutorul tau cel puternic si, rugandu-te sa ne ridici dintru caderea in care ne aflam, iti cantam unele ca acestea:
Bucura-te, primind darul pacatoasei dimpreuna cu lacrimile ei;
Bucura-te, cela ce nu te scarbesti a-i ajuta pre pacatosii ce se pocaiesc;
Bucura-te, ca ii inveti pre crestini sa se improtiveasca desfraului si patimilor;
Bucura-te, vazand roadele pocaintei noastre;
Bucura-te, cela ce ii indrumi pre pacatosi spre scaunul spovedaniei;
Bucura-te, tunel carele ii trezesti pre cei cari ascund pacatele, batjocorind Taina Spovedaniei;
Bucura-te, duhovnic sfant carele ii ajuti pre crestini sa isi gaseasca pastorii de care au trebuinta;
Bucura-te, cela ce te rogi pentru indreptarea noastra;
Bucura-te, ca ori de cate ori cadem in pacate, ne ajuti sa ne ridicam;
Bucura-te, mangaietor al celora cari se lupta cu ispitele si se leapada de mandrie;
Bucura-te, glas al Evangheliei carele mustri pacatele pe cari lumea le socoteste nevinovate;
Bucura-te, apostole al pocaintei tamaduitoare de suflete;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!

Condacul 9:

Urmas al Sfantului Marcu al Efesului te-ai aratat, aparand credinta cea neprihanita de ratacirile ereticilor, si pentru ravna ta Dumnezeu te-a primit in ceata Cuvantatorilor de Dumnezeu, impreuna cu care canti neincetat: Aliluia!

Icosul 9:

Aparator ravnitor al predaniilor Sfintilor Parinti ai fost, Nectarie Sfinte, spre obida celora care pretuiau mai mult cugetarea omeneasca decat pre cea însuflata de Dumnezeu. Pentru care te laudam, graind:
Bucura-te, ca ne inveti sa unim dreapta-faptuire cu dreapta-cugetare;
Bucura-te, rudenie dupa duh a Sfantului Marcu, noul apostol din Efes;
Bucura-te, prieten al Sfantului Fotie, inteleptul patriarh al Constantinopolei;
Bucura-te, vestitor al invataturilor Sfintei Biserici;
Bucura-te, aparatorule al celora ce iubesc predaniile Sfintilor Parinti;
Bucura-te, ca asemenea Sfantului Maxim Grecul, ai rabdat prigoana de la cei de o credinta cu tine;
Bucura-te, ca urmand aceluia, ai vadit ratacirile ereticilor;
Bucura-te, ca fara sa te scarbesti de cei de alte credinte, scarbitu-te-ai de minciunile lor;
Bucura-te, pilda ierarhilor cari apara credinta ortodoxa;
Bucura-te, potrivnic al celora cari rastalmacesc adevarul;
Bucura-te, bucurie a celora prigoniti pentru Hristos;
Bucura-te, apostol ravnitor al dreptei credinte;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!

Condacul 10:

Din lucrarea vrajmasului, pentru pacatele unor credinciosi sau chiar ale unor nevrednici slujitori ai altarului, unii oameni se smintesc si se departeaza de Biserica. Pune inaintea lor chipul vietuirii tale jertfelnice, o, sfinte al lui Dumnezeu, si, intorcandu-i pre drumul cel bun, invata-i sa cante dimpreuna cu tine: Aliluia!

Icosul 10:

In focul incercarilor putina credinta avem, sfinte al lui Dumnezeu, si intru ale noastre inimi cu usurinta se cuibaresc indoiala si deznadejdea. Nu voim sa fim osanditi pentru aceasta de catre Dreptul Judecator, Nectarie Sfinte, ci vrem ca prin ale tale rugaciuni sa fim intariti intru credinta, intru nadejde si intru dragoste, pre care dobandindu-le sa iti cantam:
Bucura-te, ca multi sunt cei ce citesc ori afla despre viata ta cea minunata;
Bucura-te, ca ei te cheama sa le fii ocrotitor;
Bucura-te, ca cei slabi se intaresc prin a ta dragoste;
Bucura-te, alinare a sufletelor zdrobite de incercari;
Bucura-te, indepartand indoiala din inimile noastre;
Bucura-te, invatandu-ne sa nu fim tulburati de sminteala pre carea o imprastie diavolul;
Bucura-te, povatuindu-i pre crestini sa paraseasca pacatul si minciuna;
Bucura-te, balsam pentru inimile ranite de pacat;
Bucura-te, cela ce ne-ai invatat sa nu amestecam lumina cu intunerecul;
Bucura-te, ca gonesti necredinta cu cari ne ispitesc duhurile necurate;
Bucura-te, marturie a imparatiei cerurilor;
Bucura-te, apostole al vârtutii pentru pastori si pastoriti;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!

Condacul 11:

Trupul tau a devenit Templu al Duhului Sfant si moastele tale au izvorat buna-mireasma, vadind harul pre carele l-ai primit de la Dumnezeu. Si, inchinandu-se sfintelor tale moaste, cei credinciosi prind putere intru lupta cea duhovniceasca, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11:

„Eu L-am rugat pre Dumnezeu ca moastele mele sa fie impartite in intreaga lume”, i-ai spus femeii carea se intristase, nestiind pricina pentru care la multa vreme dupre adormirea ta, trupu-ti parea sa se supuna legilor firii. Si din oasele tale au izvorat mir, de a carui mireasma s-au minunat credinciosii din toata lumea care s-au invrednicit sa primeasca in bisericile lor cate o particica dintru ale tale sfinte moaste. Pentru care iti canta:
Bucura-te, ca Domnul a voit ca lumea intreaga sa afle de sfintenia ta;
Bucura-te, ca trupul tau a fost biserica vie;
Bucura-te, ca inima ta a fost altar al lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca atunci cand monahiile vrut-au sa iti puna epitrahilul pre sfintele-ti moaste, ti-ai ridicat capul;
Bucura-te, ca desi te desfatezi de frumusetile raiului, nu te departezi de cei cari te cinstesc;
Bucura-te, ca rugandu-se la al tau mormant, monahiile au prins aripi duhovnicesti;
Bucura-te, ca urmand povetele tale, Cuvioasa Xenia igumena a primit alese daruri duhovnicesti;
Bucura-te, ca ucenica ta a dobadit a vederii cu duhul harisma;
Bucura-te, ca inchinandu-se la racla ta, Cuviosul Filothei a ravnit a-ti urma pre calea sfinteniei;
Bucura-te, ca si dupre ce trecut-ai la Domnul, i-ai îndrumat pasii spre intrarea intru împaratia cea cereasca;
Bucura-te, vazându-i pre credinciosii cari aflând despre vietuirea ta, pun început bun mântuirii;
Bucura-te, apostole al sfintirii crestinilor in vremile din urma;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!

Condacul 12:

Tamaduind-o de a ei boala pre femeia ce purta numele Sfintei Parascheva, ai mustrat-o mai apoi ca nu a sârguit sa marturiseasca altora al tau ajutor. Si, primind cu smerenie mustrarea ta, ea a scris de îndata cum ai vindecat-o, îndemnându-ne sa cântam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Pentru a nu fi mustrati ca femeia aceea, chiar de nu avem priceperea de a marturisi minunile tale, nu vom tacea a le grai altora despre ajutorul pre carele îl dai celora cari se roaga tie. Pentru ca dimpreuna cu noi si dânsii sa te laude cu glas de bucurie, spunând:
Bucura-te, ocrotitorule, de minuni savârsitor;
Bucura-te, ierarh facator de minuni;
Bucura-te, mare facatorule de minuni;
Bucura-te, ca nu ne saturam a-ti aduce lauda;
Bucura-te, floare aleasa a raiului;
Bucura-te, prieten al crestinilor care dau marturie despre puterea ta;
Bucura-te, învatându-ne sa marturisim ale tale minuni;
Bucura-te, ca nu vrei sa tinem lumina sub obroc;
Bucura-te, primind rugaciunile celor credinciosi cari au nadejde intr-ajutorul tau;
Bucura-te, ca nemasurata multime ti-a multumit pentru ajutor;
Bucura-te, mustratorule al celor nerecunoscatori;
Bucura-te, apostole al minunilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, Sfinte Nectarie, sprijin al celor care Îl marturisesc si Îl vor marturisi pre Hristos printr-a lor viata, rabdând felurite prigoane din partea vazutilor si nevazutilor vrajmasi, ocroteste-i cu puterea ta pre toti crestinii, usurându-le suferintele si întarindu-i întru lupta cea duhovniceasca, pentru ca dimpreuna cu tine sa cânte Dumnezeului celui Viu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Precum oarescând marele ierarh Nicolae, carele fusese întemnitat pentru ca l-a palmuit pre ereticul Arie, fost-a mângâiat de Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, asa si tu ai fost mângâiat când ai fost aruncat intru temnita prigonirilor, iar Sfântul Nicolae aratatu-ti-s-a in vis, spunându-ti: „Eu te voi înalta sus, sus de tot…” Prin care minune ni se arata noua masura sfinteniei tale, ca sa iti cântam:
Bucura-te, bucurie a Bisericii drept-slavitoare;
Bucura-te, dar daruit lumii de catre Cela ce se daruieste pre Sine celor credinciosi;
Bucura-te, reazim al calugarilor si al mirenilor;
Bucura-te, pilda pentru pastorii de suflete;
Bucura-te, încununare a ierarhilor;
Bucura-te, ca dispretuit fiind de oamenii pacatosi, îmbratisat ai fost de Sfântul ierarh Nicolae;
Bucura-te, ca nu ne mai trebuieste alta marturie despre sfintenia ta;
Bucura-te, ca pustnicului athonit i s’a descoperit ca esti puternic prigonitor al îngerilor cazuti;
Bucura-te, dascal al celor care se straduiesc sa învete theologia, sporind întru rugaciune;
Bucura-te, hram al multor biserici si paraclise;
Bucura-te, icoana a lui Hristos zugravita de Duhul Sfânt in vremile din urma;
Bucura-te, apostole al mântuirii;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!

si Condacul 1:

Veniti, ucenicilor ai lui Hristos, care însetati dupre împaratia cea cereasca, sa ii aducem laude iubitului nostru ocrotitor, Sfântul Ierarh Nectarie. Si, multumindu-i pentru nemasurata sa dragoste fata de noi, sa’i cântam într’un glas: Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

RUGACIUNE:

O, preasfinte si intru tot laudate, mare facatorule de minuni Nectarie, primeste aceasta putina rugaciune de la noi, nevrednicii robi, caci catre tine, ca de la un adevarat izvor de tamaduiri si grabnic folositor si ajutator preaminunat scapând, si catre sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinti ne rugam tie: Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi saracia si ticalosia noastra. Vezi ranile sufletelor si ale trupurilor noastre. Rugamu-ne tie, Nectarie Sfinte, sârguieste de ne ajuta cu neîncetatele si sfintele tale rugaciuni, si ne sprijineste pre noi, robii tai. Ia aminte la suspinele noastre si nu trece cu vederea pre noi, ticalosii si scârbitii, ca stim, sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai si patimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu si astazi luminat vietuiesti intru împaratia cea gatita sfintilor, fiindca ne-am încredintat ca si dupre mutarea ta din viata aceasta trecatoare, cine a nazuit la ajutorul tau si cu credinta ti s’a rugat, nu a ramas neajutat. Ca cine te-a chemat pre tine, de minuni facatorule, si trecutu-l-ai cu vederea? Sau cui, intru dureri fiind, si spre ajutorul tau alergând, nu i-ai usurat suferinta?
Minunile si ajutorul tau ne-au facut si pre noi, ticalosii si scârbitii, sa te chemam intru ajutor. Auzit-am ca trupul tau a ramas neputrezit, pentru a întari intru noi credinta in înviere. Auzit-am si ca din dragoste pentru norodul credincios, mai apoi L-ai rugat pre Dumnezeu ca binecuvântarea sfintelor tale moaste sa se raspândeasca in toata lumea. Stim, o, alesule ierarhe, de multimea tamaduirilor pre care le-ai savârsit, nou doctor fara de arginti aratându-te. Nu cunoastem nici suferinta si nici durere, pre care sa nu le poti alina. Nu cunoastem nici o boala careia tu sa nu ii poti aduce tamaduire, daca tamaduirea este spre mântuirea celor ce se roaga tie. Dar mai mult decât atât, nu numai ca ai tamaduit boli despre cari doctorii ziceau ca nu pot fi tamaduite, ci si pre multi bolnavi i-ai ajutat a se întari intru credinta si intru rabdare, si sa ia plata de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Si acestia, fara sa primeasca tamaduirea trupeasca, au primit tamaduirea sufleteasca si i-au multumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost adusi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea îngusta a mântuirii.
Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au facut si pre noi a crede ca la orice facere de bine esti gata ajutator si grabnic folositor si sprijin minunat. Drept aceea, suntem încredintati ca pre tot cela ce alearga la tine, cerând cu credinta ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta si noi credem ca si acum acelasi esti, sfinte, precum atunci când i-ai ajutat pre cei cari au alergat la tine. Slaba este credinta noastra, dar fiind scârbiti si pagubiti, la tine alergam cu credinta si cu lacrimi. Îngenunchind, rugamu-ne tie, Sfinte Ierarhe Nectarie, sa te rogi pentru noi lui Hristos Fiul lui Dumnezeu, Cela ce n-a trecut cu vederea rugaciunile tale cele jertfelnice, ci te-a ascultat si te-a întarit si te-a primit intru cerestile locasuri.
Catre Acela roaga-te, ca sa fim si noi ajutati si miluiti pentru rugaciunile tale, si din pagube si necazuri izbaviti, ca sa laudam si sa binecuvântam si sa slavim intru tot laudatul si prea puternicul nume al Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sfântul Ierarh Nectarie de Eghina – 9 noiembrie

"Bucură-te Părinte Nectarie!"

Sfântul Ierarh Nectarie (Kefalas) s-a născut în orăşelul Silivria din nordul Greciei (acum în Turcia) în data de 1 octombrie 1846 şi din botez a fost numit Atanasie. A fost al treilea copil din şapte într-o familie săracă, însă cu evlavie şi frică de Dumnezeu. Încă de mir, de la vârsta de 5 ani, el a deprins scrisul şi cititul, iar la numai 14 ani, a plecat la Constantinopol ca să-şi continue studiile şi acolo s-a întreţinut singur din munca sa.

Din această perioadă ni s-a păstrat o întâmplare minunată: Neavând pe nimeni căruia să-i ceară ajutorul, tânărul Atanasie, care umbla în general desculţ şi cu hăinuţele stricate, a scris într-o zi o scrisoare către Dumnezeu şi L-a rugat de haine şi pantofi. Nu a avut nici un timbru şi a cerut unui negustor să îl ajute. Acela a luat scrisoarea, însă, prin pronia lui Dumnezeu, văzând Cui Îi este adresată, a deschis-o din curiozitate. Impresionat de conţinut, a răspuns el însuşi adăugând în plic şi banii necesari.

La 20 de ani, Sfântul s-a stabilit în insula Hios, unde a predat ca învăţător într-o şcoală primară din satul Liti, predicând totodată duminica şi în sărbători la bisericile din împrejurimi. În anul 1873, însă el a hotărât să se lepede de amăgirea acestei lumi şi a intrat ca frate în Mănăstirea Nea Moni. A fost tuns monah cu numele de Lazăr, şi apoi, în 15 ianuarie 1877 a fost hirotonit ierodiacon ocazie cu care mitropolitul i-a schimbat numele din nou: Nectarie. A urmat apoi studiile liceale şi, după mutarea în Patriarhia Alexandriei, a absolvit şi facultatea de teologie din Atena. A fost hirotonit preot, înaintat în demnitatea de arhimandrit şi, în sfârşit, hirotonit Mitropolit Onorific de Pentapolis. Sfântul nu urmărise aceste funcţii.

Talentul său oratoric, priceperea ca povăţuitor duhovnicesc, blândeţea, smerenia şi dragostea l-au făcut extrem de iubit şi căutat de credincioşi, dar i-au atras şi mulţi duşmani, invidie, uneltiri şi defăimări.

Bătrânul Patriarh Sofronie al Alexandriei, cel care preţuise pe Sfântul Nectarie atât de mult, care îl susţinuse în şcoală şi îl sprijinise până atunci, a căzut repede în plasa clevetitorilor care au obţinut depunerea Sfântului din funcţie. Fără a-i da posibilitatea să se apere şi trecând peste toate protestele credincioşilor, la numai un an şi jumătate de la hirotonia întru arhiereu, Patriarhul l-a îndepărtat apoi definitiv din Patriarhia Alexandriei.

Sfântul Nectarie se va întoarce apoi la Atena, unse se va remarca în continuare ca un predicator de excepţie. Va fi apoi numit director al Seminarului Teologic din Rizarios unde va funcţiona până la retragerea sa în 1908 la vârsta de 62 de ani.

Începând din anul 1904, cu ajutorul mai multor credincioşi şi ucenici, el a început construirea unei mănăstiri de maici în insula Eghina, loc în care se va şi retrage. Aici Sfântul a trăit în simplitate şi relativă linişte tot restul vieţii  sale pământeşti. Am spus relativă linişte, pentru că ispitele au continuat cu Mitropolitul Teoclit al Atenei pe tema mănăstirii ridicate în Eghina. Toate aceste încercări Sfântul le-a dus în tăcere, pe temelia rugăciunii puternice pe care o avea. Pe cât de rezervat era în a-şi proba nevinovăţia, însă, pe atât era de ferm în apărarea dreptei credinţe. Astfel ni se păstrează o serie de studii teologice ale sale bazate pe scrierile Sfinţilor Părinţi împotriva tendinţelor şi influenţelor occidentale care atunci, ca şi acum, primejduiau puternic Tradiţia Bisericii.

Chilia Sfântului Nectarie

Aşa cum singur a descoperit ucenicilor săi mai înainte, după multă suferinţă, Sfântul Nectarie, s-a mutat la Domnul la miezul nopţii de 8 spre 9 noiembrie 1920 şi a fost înmormântat în bisericuţa zidită de el.

În testamentul său, Sfântul Nectarie scria: „Monahiile (de la Mănăstirea din Eghina n.n.) sunt datoare a fi totdeauna modele de virtute şi desăvârşire şi a face din sfânta lor mănăstire un far duhovnicesc şi o călăuză de înţelepciune şi cuminţenie.”

Catedrala cea nouă din Insula Eghina, ridicată în cinstea Sfântului Nectarie

În data de 2 septembrie 1953, umblându-se la mormântul lui, trupul Sfântului Nectarie a fost găsit întreg, nestricat şi bine-mirositor. În faţa acestui semn vădit şi pentru minunile nenumărate care se întâmplau la moaştele sale, în 20 aprilie 1961, Sfântul Nectarie a fost oficial trecut în rândul sfinţilor prin Tomosul Patriarhiei Constantinopolului. Părticele din moaştele Sfântului s-au împărţit acum în întreaga lume. În România, părticele din moaştele Sfântului se păstrează cu mare cinste în biserica Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti, în biserica Sfântul Nectarie din cartierul Alexandru cel Bun din Iaşi şi în paraclisul mănăstirii „Maica Domnului – Bucuria neaşteptată” din Şinca Veche, Judeţul Braşov.

Mănăstirea Radu Vodă

PSALM DE MANGAIERE

Nu te intrista, straine,
De esti izgonit,
Caci mai mult decat tine
Eu am patimit.

Cruce, spini, otet si fiere
Am gasit la oameni,
Ca sa-ti dau tie putere
Mie sa te-asemeni.

Bucura-te deci, o, frate,
Daca patimesti,
Prin rabdare-or trece toate
Caci cu Mine esti.

Nu cata-n aceasta vale
Numai mangaieri;
Viata-ntreaga este o cale
Plina de dureri.

Deci du crucea suferintei,
Rabda-al vietii chin,
In nadejdea biruintei
Du macar un spin.

Daca vei slabi-n ispite,
Ratacind prin lume,
Roaga-te mai mult, iubite,
Strig-ma pe (Mine) nume.

Iar eu fara nici o sila
O sa-ti ies inainte
Si-o sa fac cu tine mila
Ca un bun Parinte.

Langa tine-apoi voi merge
Tot mereu, mereu,
Lacrima din ochi Ti-oi sterge
Ca un Dumnezeu.

Nu te intrista, copile,
Daca suferi mult;
Roaga-te-n aceste zile
Iata, te ascult.

De vei fi cuprins de valuri
Si de tot slabit,
Eu o sa te scot la maluri,
Fiul meu iubit.

De vei fi batut de ganduri
Si de dor pe cale,
Iti voi sterge-n orice randuri
Lacrimile tale.

De nu ai in lume mama,
Lasa, fiul meu,
Nu mai fi cuprins de teama,
Tata iti sunt Eu!

Fugi de oameni, de pacate
Urca sus calvarul,
Iata vin la tine, frate,
Ca sa-ti duc amarul.

Si voi ramanea cu tine
Pana la mormant,
Numai tu sa crezi in Mine
Caci cu tine sunt.

Si voi duce-a ta povara
Oriunde vei fi,
Fie iarna, fie vara,
Eu te voi pazi.

Pe cei stapaniti de ura
Ii voi imblanzi,
Iar pe cei ce ma injura
Ii voi risipi.

Pe cei plini de ganduri rele
Ii voi impaca,
Si pe fiii Maicii Mele
Nu ii voi lasa.

Nu mai plange deci, o, frate,
Pe carari straine,
Mani vor trece-aceste toate
Si vei fi cu Mine!…

Vasile Preotul
Poezie scrisa de parintele Cleopa Ilie de la M-rea Sihastria

Troparul Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul

Pre cel născut în Silivria si ocrotitorul Eghinei, pre cela ce s-a arătat în vremurile din urmă prieten adevărat al virtuţii, pre Sfântul Ierarh Nectarie să-l cinstim cei credincioşi ca pre un dumnezeiesc slujitor al lui Hristos, că izvorăşte bogate vindecări celor ce cu evlavie strigă: Slavă lui Hristos, Celui ce te-a proslăvit! Slavă Celui ce minunat te-a arătat! Slavă Celui ce prin tine lucrează tuturor tămăduiri!

Sfântul Nectarie din Eghina (n. 1 octombrie 1846 la Silivri, în Tracia, d. 8 noiembrie 1920 la Atena) a fost episcop de Pentapole şi ctitor al mănăstirii “Sfânta Treime” din insula Eghina. În 1961 Sfântul Sinod al Bisericii de Constantinopol l-a proclamat sfânt al Bisericii Ortodoxe, comemorarea lui făcându-se în ziua de 9 noiembrie.

Sfântul Nectarie s-a născut într-o familie săracă de pe malul mării Marmara. Părinţii săi, Dimos şi Marie Kephala, i-au dat numele de Anastasie. La vârsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca să lucreze şi să se şcolească.

În 1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleacă în insula Chios ca să predea ca învăţător. Aici devine călugăr, cu numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, în celebra mănăstire Nea Moni. Un an mai tîrziu a devenit diacon, apoi, prin generozitatea unui creştin bogat din insulă şi cu ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei, a putut să-şi completeze studiile la Atena şi să obţină, în 1885, o diplomă a Facultăţii de Teologie din capitala Greciei.

Tot în acest an, 1885, Sfântul Nectarie pleacă la Alexandria (Egipt), unde a fost hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo. Câţiva ani mai târziu, în 1889, a fost hirotonit episcop de Pentapole (episcopie corespunzând în acea vreme Libiei superioare) de către Patriarhul Sofronie, care l-a numit şi predicator, secretar patriarhal şi reprezentant al său la Cairo.

Dar după doar un an a fost alungat din Egipt în urma calomniilor unor clerici invidioşi. A trebuit să se întoarcă la Atena, singur, nebăgat în seamă, dispreţuit, în mari lipsuri materiale. A rămas câţiva ani predicator (l891-1894), iar apoi a fost numit director al şcolii teologice Rizarios, care forma viitori preoţi. A rămas 15 ani în acest post ecleziastic.

În 1904, la cererea mai multor călugăriţe, a fondat mănăstirea “Sfânta Treime” din insula Eghina, devenită azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă. În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie şi-a dat demisia din postul de director al şcolii teologice şi s-a retras în mănăstirea sa din Eghina, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.

A murit la 8 noiembrie 1920, în urma unui cancer de prostată care l-a chinuit un an şi jumătate. A fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul iconar Sava, care mai târziu a pictat prima icoană a sfântului.

În 1953 moaştele sale au fost mutate într-un mormânt mai frumos. Pomenirea mutării moaştelor sale se face în ziua de 3 septembrie.

Câţiva ani mai târziu, la 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul şi l-a proclamat sfânt al Bisericii, cu pomenirea pe 9 noiembrie.

Moaştele Sfântului Nectarie se găsesc la mănăstirea pe care a întemeiat-o în Eghina. Mâna stângă se află în catoliconul Mănăstirii Marea Lavră din Sfântul Munte Athos. Părticele din moaştele Sfântului se mai găsesc şi la Biserica Sf. Nectarie (Charlotte, Carolina de Nord).

În România, părticele din moaştele Sf. Nectarie se găsesc la Mănăstirea Putna (racla cu Moaștele este în Sf. Altar), la Mănăstirea Radu-Vodă din București (racla se găseşte în pronaos) și la Biserica “Sf. Ierarh Nectarie” din Iași (în Sf. Altar), precum și la Schitul Sfinții Ioan și Nectarie (Brădetu, Argeș), racla fiind așezată în naosul paraclisului.

Rugaciune catre Sf. Nectarie

,O preasfinte si intru tot laudate, mare facatorule de minuni Nectarie,

 primeste aceasta putina rugaciune de la noi, nevrednicii robi, caci catre tine, ca de la un adevarat izvor de tamaduiri si grabnic folositor si ajutator preaminunat scapand, si catre sfant chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinti ne rugam tie:

 Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi saracia si ticalosia noastra. 

Vezi ranile sufletelor si ale trupurilor noastre.

 Rugamu-ne tie, Nectarie Sfinte, sarguieste de ne ajuta cu neincetatele si sfintele tale rugaciuni, si ne sprijineste pe noi, robii tai. Ia aminte la suspinele noastre si nu trece cu vederea pre noi, ticalosii si scarbitii, ca stim, sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai si patimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu si astazi luminat vietuiesti intru Ămparatia cea gatita sfintilor, fiindca ne-am incredintat ca si dupa mutarea ta din viata aceasta trecatoare, cine a nazuit la ajutorul tau si cu credinta ti s-a rugat, nu a ramas neajutat.

 Ca cine te-a chemat pe tine, de minuni facatorule, si l-ai trecut cu vederea? Sau cui, intru dureri fiind, si spre ajutorul tau alergând, nu i-ai usurat suferinta?

Minunile si ajutorul tau ne-au facut si pe noi, ticalosii si scarbitii, sa te chemam intru ajutor. Auzit-am ca trupul tau a ramas neputrezit, pentru a intari in noi credinta in inviere. Auzit-am si ca din dragoste pentru norodul credincios, mai apoi L-ai rugat pe Dumnezeu ca binecuvantarea sfintelor tale moaste sa se raspandeasca in toata lumea. Stim, o, alesule ierarhe, de multimea tamaduirilor pe care le-ai savarsit, nou doctor fara de arginti aratandu-te.
Nu cunoastem nici suferinta si nici durere, pe care sa nu le poti alina.
 Nu cunoastem nici o boala careia tu sa nu ii poti aduce tamaduire, daca tamaduirea este spre mântuirea celor ce se roaga tie.
Dar mai mult decat atat, nu numai ca ai tamaduit boli despre care doctorii ziceau ca nu pot fi tamaduite, ci si pe multi bolnavi i-ai ajutat a se intari in credinta si in rabdare, si sa ia plata de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Si acestia, fara sa primeasca tamaduirea trupeasca, au primit tamaduirea sufleteasca si i-au multumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost adusi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea ingusta a mantuirii.
Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au facut si pe noi a crede ca la orice facere de bine esti gata ajutator si grabnic folositor si sprijin minunat.
 Drept aceea, suntem incredintati ca pe tot cela ce alearga la tine, cerand cu credinta ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta si noi credem ca si acum acelasi esti, sfinte, precum atunci cand i-ai ajutat pe cei care au alergat la tine. Slaba este credinta noastra, dar fiind scarbiti si pagubiti, la tine alergam cu credinta si cu lacrimi. Ingenunchind, rugamu-ne tie, Sfinte Ierarhe Nectarie, sa te rogi pentru noi lui Hristos Fiul lui Dumnezeu, Cela ce n-a trecut cu vederea rugaciunile tale cele jertfelnice, ci te-a ascultat si te-a intarit si te-a primit in cerestile locasuri.
Catre Acela roaga-te, ca sa fim si noi ajutati si miluiti pentru rugaciunile tale, si din pagube si necazuri izbaviti, ca sa laudam si sa binecuvântam si sa slavim intru tot laudatul si prea puternicul nume al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

De necrezut, dar adevarat. Cea mai mare minune a secolului petrecuta in Romania.

Intr-un sat micut din Romania nu exista nici un preot si locuitorii mergeau adeseori la Patriarh sa-i solicite sa gaseasca pe cineva pentru ocuparea locului liber. Patriarhul nu avea inca o solutie pentru satisfacerea cererii lor. Satenii au mers de nenumarate ori, dar Patriarhul le spunea acelasi lucru.. ca nu are nici un preot disponibil caci altfel ar fi trimis unul si in satul lor.
Intre timp oamenii mureau fara slujba de inmormantare, altii aveau relatii si copii fara sa fie cununati, iar copiii ca si adultii nu erau botezati. Apoi, intr-o zi, langa biserica a oprit o masina din care a iesit un preot care a inceput sa-i cheme pe oameni. Satenii erau uluiti. Au mers la biserica, i-au urat bun venit si i-au zis: Cum de ai venit in satul nostru daca Patriarhul ne-a zis ca nu este nici un preot disponibil?
Atunci preotul le-a zis: Nu asta v-ati dorit? Ati vrut un preot? Iata-l ca a venit.
Toti satenii erau bucurosi de prezenta noului preot. Acesta a inceput sa lucreze imediat. A mers la toate mormintele si a citit slujbele de inmormantare. I-a botezat si i-a cununat pe toti din sat si le-a dat Sfanta Impartasanie. Intr-o zi i-a chemat pe toti la biserica si le-a spus: Voi pleca acum, misiunea mea este indeplinita. Satenii erau foarte socati de mesajul lui si i-au spus: Acum ca ai venit, vrei sa pleci? Oricum, preotul nu a ascultat comentariile lor si a facut intocmai cum a zis. Cand si-au dat seama ca nu mai puteau face nimic, i-au multumit.
Dupa mai multe zile, satenii s-au dus la Patriarh si i-au multumit ca le-a trimis un preot. Totodata i-au cerut sa le trimita un alt preot cat de curand, dar Patriarhul nu stia nimic. El le-a zis ca nu a trimis nici un preot intrucat nu avea nici unul liber. Oricum, le-a spus ca trebuie sa sa verifice cu Protosinghelul sa vada daca nu cumva el a trimis preotul. I-a telefonat Protosinghelului, dar nici el nu a trimis pe nimeni. Patriarul i-a intrebat ce a facut acel preot pentru ei. Satenii i-au spus ca i-a cununat, i-a botezat si le-a citit slujbele funerare, adica a facut tot ceea ce orice preot ar fi facut pentru ei. Atunci Patriarhul i-a intrebat daca preotul le-a dat si acte. Satenii au raspuns ca bineinteles ca le-a dat si acte pe care le-a inscris si in cataloagele/manuscrisele Bisericii.
- A vazut cineva ce a scris? Si cu ce nume a semnat?
- Toate documentele erau scrise in romana, dar semnatura lui era scrisa intr-o limba necunoscuta noua.
Patriarhul le-a cerut sa ii aduca manuscrisele sa vada cine era acel preot. Cand s-au intors cu manuscrisele, Patriarhul a ramas fara grai. Nu-i venea sa creada ochilor, dar intr-adevar toate documentele erau scrise in romana, in timp ce numele preotului era scris in limba greaca: Nectarie, episcopul Pentapolei.

Sursa: Demetrios Velaoras

Documentul original in limba greaca se afla aici: http://ierosnaosagandreou.blogspot.c...post_1466.html

Cu rugaciunile Sfantului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Stire copiata de pe http://simplyxpress.wordpress.com/20...rie-de-eghina/

__________________

FIȚI BINECUVÂNTAȚI!!

http://www.crestinortodox.ro/forum/album.php?albumid=69

 AM GASIT PE NET SI O POEZIE CARE MI-A PLACUT MULT...

În pustiita lume, cu doruri prea deşarte,
A înflorit în taină un iubitor de carte,
Ce-a vrut ca tot ce-nvaţă, în adevăr să fie,
Gând transformat în faptă, exemplu cu tărie.

Dârzenia-i e blândă, el are darul milei,
Pe oameni îi ajută şi-aşteaptă geana Zilei;
Trăieşte-n veşnicie, deşi este în lume,
Cinsteşte-n toate cele al Domnului Sfânt nume.

Îi străluceşte chipul, îi străluceşte viața,
În orice loc slujeşte, fapta îi e măreaţă;
Cuvântul lui alină, ruga - vindecătoare,
Răbdarea lui sporește în orice-mprejurare!

Cu ochiul înspre moarte, ca punte înspre viaţă,
Păşeşte, Sfânt Episcop, fără să se oprească,
Păşeşte înspre inimi amarnic zăvorâte,
Pentru a le deschide în sfinte doruri, mute...

Moaştele-nmiresmate le-mparţi între biserici,
Dorind s-ajuţi pe oameni pierduţi în întuneric;
Reverşi minuni nespuse, cu har de la Stăpânul,
Nealinat nu pleacă, de la tine, niciunul!

Îţi mulţumim, Părinte, pentru oblăduire,
Picură har din ceruri, prin a ta mijlocire!

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

ACATISTUL SFANTULUI NECTARIE