Sfântul Ierarh Nectarie de Eghina – 9 noiembrie

"Bucură-te Părinte Nectarie!"

Sfântul Ierarh Nectarie (Kefalas) s-a născut în orăşelul Silivria din nordul Greciei (acum în Turcia) în data de 1 octombrie 1846 şi din botez a fost numit Atanasie. A fost al treilea copil din şapte într-o familie săracă, însă cu evlavie şi frică de Dumnezeu. Încă de mir, de la vârsta de 5 ani, el a deprins scrisul şi cititul, iar la numai 14 ani, a plecat la Constantinopol ca să-şi continue studiile şi acolo s-a întreţinut singur din munca sa.

Din această perioadă ni s-a păstrat o întâmplare minunată: Neavând pe nimeni căruia să-i ceară ajutorul, tânărul Atanasie, care umbla în general desculţ şi cu hăinuţele stricate, a scris într-o zi o scrisoare către Dumnezeu şi L-a rugat de haine şi pantofi. Nu a avut nici un timbru şi a cerut unui negustor să îl ajute. Acela a luat scrisoarea, însă, prin pronia lui Dumnezeu, văzând Cui Îi este adresată, a deschis-o din curiozitate. Impresionat de conţinut, a răspuns el însuşi adăugând în plic şi banii necesari.

La 20 de ani, Sfântul s-a stabilit în insula Hios, unde a predat ca învăţător într-o şcoală primară din satul Liti, predicând totodată duminica şi în sărbători la bisericile din împrejurimi. În anul 1873, însă el a hotărât să se lepede de amăgirea acestei lumi şi a intrat ca frate în Mănăstirea Nea Moni. A fost tuns monah cu numele de Lazăr, şi apoi, în 15 ianuarie 1877 a fost hirotonit ierodiacon ocazie cu care mitropolitul i-a schimbat numele din nou: Nectarie. A urmat apoi studiile liceale şi, după mutarea în Patriarhia Alexandriei, a absolvit şi facultatea de teologie din Atena. A fost hirotonit preot, înaintat în demnitatea de arhimandrit şi, în sfârşit, hirotonit Mitropolit Onorific de Pentapolis. Sfântul nu urmărise aceste funcţii.

Talentul său oratoric, priceperea ca povăţuitor duhovnicesc, blândeţea, smerenia şi dragostea l-au făcut extrem de iubit şi căutat de credincioşi, dar i-au atras şi mulţi duşmani, invidie, uneltiri şi defăimări.

Bătrânul Patriarh Sofronie al Alexandriei, cel care preţuise pe Sfântul Nectarie atât de mult, care îl susţinuse în şcoală şi îl sprijinise până atunci, a căzut repede în plasa clevetitorilor care au obţinut depunerea Sfântului din funcţie. Fără a-i da posibilitatea să se apere şi trecând peste toate protestele credincioşilor, la numai un an şi jumătate de la hirotonia întru arhiereu, Patriarhul l-a îndepărtat apoi definitiv din Patriarhia Alexandriei.

Sfântul Nectarie se va întoarce apoi la Atena, unse se va remarca în continuare ca un predicator de excepţie. Va fi apoi numit director al Seminarului Teologic din Rizarios unde va funcţiona până la retragerea sa în 1908 la vârsta de 62 de ani.

Începând din anul 1904, cu ajutorul mai multor credincioşi şi ucenici, el a început construirea unei mănăstiri de maici în insula Eghina, loc în care se va şi retrage. Aici Sfântul a trăit în simplitate şi relativă linişte tot restul vieţii  sale pământeşti. Am spus relativă linişte, pentru că ispitele au continuat cu Mitropolitul Teoclit al Atenei pe tema mănăstirii ridicate în Eghina. Toate aceste încercări Sfântul le-a dus în tăcere, pe temelia rugăciunii puternice pe care o avea. Pe cât de rezervat era în a-şi proba nevinovăţia, însă, pe atât era de ferm în apărarea dreptei credinţe. Astfel ni se păstrează o serie de studii teologice ale sale bazate pe scrierile Sfinţilor Părinţi împotriva tendinţelor şi influenţelor occidentale care atunci, ca şi acum, primejduiau puternic Tradiţia Bisericii.

Chilia Sfântului Nectarie

Aşa cum singur a descoperit ucenicilor săi mai înainte, după multă suferinţă, Sfântul Nectarie, s-a mutat la Domnul la miezul nopţii de 8 spre 9 noiembrie 1920 şi a fost înmormântat în bisericuţa zidită de el.

În testamentul său, Sfântul Nectarie scria: „Monahiile (de la Mănăstirea din Eghina n.n.) sunt datoare a fi totdeauna modele de virtute şi desăvârşire şi a face din sfânta lor mănăstire un far duhovnicesc şi o călăuză de înţelepciune şi cuminţenie.”

Catedrala cea nouă din Insula Eghina, ridicată în cinstea Sfântului Nectarie

În data de 2 septembrie 1953, umblându-se la mormântul lui, trupul Sfântului Nectarie a fost găsit întreg, nestricat şi bine-mirositor. În faţa acestui semn vădit şi pentru minunile nenumărate care se întâmplau la moaştele sale, în 20 aprilie 1961, Sfântul Nectarie a fost oficial trecut în rândul sfinţilor prin Tomosul Patriarhiei Constantinopolului. Părticele din moaştele Sfântului s-au împărţit acum în întreaga lume. În România, părticele din moaştele Sfântului se păstrează cu mare cinste în biserica Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti, în biserica Sfântul Nectarie din cartierul Alexandru cel Bun din Iaşi şi în paraclisul mănăstirii „Maica Domnului – Bucuria neaşteptată” din Şinca Veche, Judeţul Braşov.

Mănăstirea Radu Vodă