Minunea Potirului sf.Ierarh Nicolae

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                               

O familie nobilă nu putea avea copii şi s-a rugat la Sfântul Nicolae să îi dăruiască un copil. Şi a promis că dacă va primi un asemenea dar neasemănat va dărui un potir de aur Bisericii Sfântului Nicolae. Şi nobilul a primit darul şi soţia lui a născut un prunc frumos şi binecuvântat. Iar când copilul a crescut, tatăl a comandat la un aurar un potir prea frumos pentru Biserica Sfântului Nicolae. Cînd a fost gata, omului i-a plăcut atât de mult potirul, încât şi-a rănit inima cu el, hotărând să-l păstreze. Şi a comandat un alt potir de aceeaşi valoare pentru Sfânt.

Dar pe când era el pe mare împreună cu fiul său, venind către Mira, a poruncit fiului său să meargă şi să umple potirul cu apă. Dar copilul a alunecat şi a căzut în mare împreună cu vasul cel frumos. Iar tatăl s-a aruncat după el, dar nu l-a mai găsit din pricina valurilor mari. Şi a plâns îndelung şi a mers la Biserica Sfântului Nicolae, punând pe altar potirul cel de-al doilea. Dar acesta, a sărit de pe altar, ca aruncat de o mână nevăzută. Făcând aceasta şi a doua şi a treia oară, preotul Bisericii i-a zis: Darul tău nu este primit de marele ierarh. Deci pătrunde în inima ta şi vezi cu ce ai greşit, iar sfântul va ierta păcatul tău.

Atunci omul căzând la picioarele altarului a mărturisit păcatul său şi cum a făcut un alt potir pentru sfânt. Şi deodată, tatăl s-a auzit strigat. Şi iată, fiul cel înecat a intrat în Biserică ţinând în mână potirul de aur închinat sfântului. Şi a povestit: Am alunecat şi am căzut în apa învolburată, dar un bătrân preafrumos m-a apucat de mână şi m-a dus pe deasupra valurilor învolburate până ce m-a lăsat înaintea acestei Biserici. Atunci omul venindu-şi în fire a dăruit amândouă potirele Bisericii Sfântului Nicolae, mulţumind îndoit pentru că sfântul i-a dăruit de două ori viaţa fiului său.