Ne așteaptă ani grei, ani primejdioși chiar și pentru viața aceasta pământească. Diavolul a turbat de furie și și-a deschis gura ca iadul, gata să ne înghită pe toți.
Fericit este omul care va scăpa din dinții lui și va zbura la cer și se va mântui.
Cu fiecare an care trece, starea lumii devine tot mai rea.
Păcatul și dezgolirea rușinoasă au ajuns la un asemenea nivel, încât însăși realitatea strigă că dreptatea dumnezeiască va interveni.
De aceea trebuie ca noi nu doar să ne nevoim cu mai multă râvnă, ci și să avem compătimire pentru frații noștri – nu doar pentru cei trupește apropiați, ci și pentru frații noștri în Hristos, față de care avem datoria să-i purtăm în rugăciune și în inimă cu durere.
Căci dacă noi, care ne aflăm în limanul Maicii Domnului, suntem în primejdie, cu cât mai mult sunt în pericol acești oameni, care sunt expuși necontenit în fața ispitelor și provocărilor păcatului!
Dacă noi ne ardem departe de foc, ce se întâmplă cu acești oameni care sunt înconjurați de flăcările păcatului?
Când spovedeam în Canada, mi se făcea milă de oameni și, în vremea spovedaniei, în taină și cu lacrimi, rosteam această rugăciune:
„Doamne, învrednicește-mă să-i iubesc pe oameni așa cum îi iubești Tu.
Să-i iert, precum Tu îi ierți.
Dă-mi din Duhul Tău, cu care rabzi, iubești și îngădui, ca și eu să pot răbda, să iubesc, să îngădui,
pentru ca iubirea să mă ajute să-i ajut, cu puținele lucruri pe care pot să le ofer prin harul Tău.”
Și astfel, prin această rugăciune, am simțit multă dragoste și duioșie pentru oameni.
† Cuviosul Efrem Filotheitul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.