Taina smereniei și puterea tăcerii

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

În viață, de multe ori, suntem acuzați pe nedrept, judecați greșit sau puși la zid fără vină. Prima reacție omenească este să ne apărăm, să demonstrăm că dreptatea este de partea noastră.
Dar Sfântul Teofan Zăvorâtul ne învață o cale mai înaltă, o taină dumnezeiască: "Să luăm greșeala asupra noastră, chiar dacă nu suntem vinovați".
Pare nedrept, pare greu, dar în acest act de smerenie se ascunde o mare putere.
Când nu ripostăm cu mânie, când nu încercăm să răspundem răului cu rău, Dumnezeu lucrează în chip nevăzut.
Luminează inima celuilalt, îi dă gândul cel bun și, fără să ne dăm seama, dreptatea divină se împlinește.
Aceasta nu înseamnă slăbiciune, ci o biruință lăuntrică, o victorie a sufletului asupra mândriei. Când tăcem și înghițim amarul, Hristos Însuși ne întărește, așa cum a tăcut El înaintea celor care Îl osândeau.
Tăcerea noastră smerită poate fi o predică mai puternică decât orice cuvinte.

Să nu ne temem de nedreptăți, să nu ne lăsăm sufletul tulburat.
Să ne amintim că Dumnezeu vede totul și niciun gest de smerenie nu rămâne nerăsplătit.
Uneori, adevărul nu trebuie strigat, ci lăsat să rodească în tăcere, în lumina Celui care este Dreptatea supremă

Teodor Ciurariu