În anul 1943 a izbucnit în Kefalonia războiul italo-german. Avioanele germane au zburat deasupra insulei și au bombardat obiectivele italiene. Lângă mănăstirea sfântului Gherasim, italienii aveau depozitele de hrană și armament. Astfel, bombardierele germane au zburat deasupra mănăstirii, ca să distrugă depozitele și, firește, și mănăstirea. Toate monahiile și toți credincioșii care se găseau acolo au îngenuncheat înaintea sfântului și se rugau pentru salvarea lor. Din moment în moment își așteptau moartea. Dar în timp ce avioanele au zburat multă vreme deasupra mănăstirii, n-a avut loc bombardamentul, ci s-au îndepărtat și au plecat. La câteva zile, după ce italienii au fost biruiți și germanii au cucerit Kefalonia, a venit la mănăstire un comandant german al aviației și a vizitat mănăstirea. După aceea a povestit la stăreție prin interpret, minunându-se: „Am avut ordin să bombardez depozitele italienilor, dar și mănăstirea în care, probabil, se ascundeau italienii. Dar când am ajuns la mănăstire n-am putut să-mi îndeplinesc obiectivul, pentru că un nor negru mare acoperea ținutul și dinlăuntrul acestuia un călugăr ne alunga. Acest lucru s-a repetat și după ce nu s-a mai întâmplat nimic ne-am întors fără izbândă la baza noastră”. Germanul a intrat în biserică, a văzut moaștele sfântului și l-a recunoscut pe călugăr. Cât timp a rămas în Kefalonia a venit la mănăstire și, cu evlavie pentru sfintele moaște, se ruga înaintea lor. Sfântul a salvat mănăstirea lui de la o pieire sigură.
Vindecarea unei demonizate de către Sfântul Gherasim din Kefalonia.
„Drepţii în veac vor trăi şi de la Domnul este plata lor” (Înţelepciunea lui Solomon 5, 14) grăieşte Sfânta Scriptură.
Aceasta s-a întâmplat întocmai cu Sfântul Gherasim. Sufletul s-a despărţit de trup prin moartea sfântului, dar prezenţa lui s-a făcut simţită în mănăstire şi în alte locuri. Se întâmpla zi de zi tot mai evident, pentru că mulţimea creştinilor care venea cu credinţă la mormântul sfântului primea vindecare de boală şi pace.Ceea ce a uimit cel mai mult a fost vindecarea unei demonizate, pe care obştea a adus-o în mănăstire ca să se închine. Aceasta însă a reuşit să fugă într-o noapte şi a căzut în cisterna mănăstirii. Egumena împreună cu celelalte surori au auzit în acelaşi timp glasul cunoscut al sfântului care le îndemna să alerge s-o salveze pe cea demonizată, care era în primejdie. S-au sculat, au alergat la chilia ei, dar n-au găsit-o. Cu îndrumarea sfântului au ajuns însă şi la cisternă. Atunci au văzut-o pe femeie ţinându-se deasupra apei, fără însă să vadă cum. I-au aruncat frânghia şi au tras-o afară, constatând cu bucurie că era sănătoasă. Ea însăşi a început să povestească cum demonul a îndemnat-o să se arunce în cisternă şi cum sfântul a salvat-o de la înec, ţinând-o deasupra apei şi izbăvind-o de demon.Aceasta şi multe alte minuni le-au convins pe călugăriţe că trebuie să facă mutarea sfintelor moaşte. Cu binecuvântarea şi în prezenţa Exarhului Patriarhal, a Mitropolitului Gavriil al Filadelfiei, pentru că mănăstirea este stavropighie patriarhală, probabil şi a Arhiepiscopului Kefaloniei, s-a făcut mutarea şi s-au scos moaştele întregi, nestricăcioase şi binemirositoare. Mutarea aceasta s-a realizat la 20 octombrie 1581, adică după doi ani şi două luni de la înmormântarea lui.Bucuria călugăriţelor, dar şi a creştinilor ortodocşi a fost negrăită. S-a confirmat prin nestricăciunea trupului un lucru de care erau convinşi toţi, anume că ieromonahul pustnic Gherasim Nottara este sfânt. Vestea aceasta a străbătut toată insula şi mulţimile veneau să se închine sfintelor moaşte. Sfinţii lui Dumnezeu reprezintă bucuria Ortodoxiei, pentru că Dumnezeu Se preamăreşte „întru sfinţii Săi” (Psalmul 150,1) şi „împreună cu toţi sfinţii Lui” (II Corinteni 1, 1).
Un bătrân se spovedește cu pocăință, după ce a fost rușinat de duhurile necurate.
Bătrânul Teodor trăia într‑un sat din regiunea Xiromeros. Avea 52 de ani, dar nu se spovedise niciodată. Mergea însă la biserică şi avea intenţie bună. Odată, pe când se afla pentru o anumită treabă într‑un târg numit Astako, s‑a dus la Biserica Sfântului Nicolae, l‑a găsit pe preotul slujitor, părintele Ierotei, care era şi duhovnic, şi s‑a spovedit. A făcut însă o spovedanie formală, căci păcatele cele mai mari nu le‑a spus. Preotul, ca să‑l ajute să se pocăiască, l‑a trimis la Mănăstirea Sfântului Gherasim din insula Kefalonia, care se prăznuieşte pe data de 16 august.Astfel, bătrânul Teodor a mers împreună cu alţi închinători la Mănăstirea Sfântului Gherasim. În după-amiaza zilei de 15 august, racla Sfântului Gherasim este mutată în biserica cea mare pentru săvârşirea slujbei de hram. În timpul mutării, racla Sfântului trece peste bolnavi, care sunt mai ales demonizaţi, şi este însoţită de arhiereul locului, înconjurat de mulţimea preoţilor din Kefalonia. Aşadar, bătrânul Teodor se afla şi el acolo aproape, precum Zaheu, urmărind rânduiala mutării cinstitei racle a Sfântului. Atunci a sărit un demonizat şi a început să strige:
- Teodore, ce cauţi tu aici? A venit şi Teodor la Kapsali! (aşa îl numea diavolul pe Sfântul Gherasim).Apoi a strigat către alt demonizat:
- Toma, auzi? A venit şi Teodor la Kapsali! Daţi‑i de cheltuială…
Atunci demonizaţii au început să strige împotriva lui, amintindu‑i şi păcatele pe care nu le mărturisise şi care erau de moarte. Teodor se simţea foarte ruşinat.Auzind toate acestea, bătrânul Teodor a alergat la cinstita raclă şi i‑a spus pururea‑pomenitului arhiereu, Preasfinţitului Ierotei:
- Simt că înnebunesc, vreau un duhovnic să mă spovedesc chiar acum! Atunci arhiereul a oprit procesiunea, l‑a primit cu dragoste pe bătrânul Teodor şi a chemat un duhovnic ca să‑l spovedească deosebi în biserica cea mică, în timp ce procesiunea şi‑a continuat cursul. După aceea demonizaţii nu mai puteau să‑i spună nimic, fiindcă păcatele i se şterseseră prin mărturisirea cea bună. Acestea le‑a povestit bătrânul Teodor, care de atunci şi‑a schimbat complet viaţa, trăind în neîncetată pocăinţă şi împlinind cu frica lui Dumnezeu poruncile lui Hristos. A ajuns la vârsta de 95 de ani şi a adormit în pace şi în pocăinţă, în ziua de 23 aprilie 2000.Veşnica lui pomenire! Amin.
Rugăciunile Sfântului Gherasim vindecă un copil posedat.
Spiridon Rassias, copil de 11 ani fiind, a fost robit de demon. Părinţii lui fiind evlavioşi, l-au adus la Sfântul Gherasim, vindecătorul sufletelor şi al trupurilor. Copilul acesta vorbea în limbi străine şi îl înjura pe sfânt cu cuvinte pe care nu le putea să le cunoască la o asemenea vârstă. Îl scuipa şi mai făcea şi multe altele, pe care n-ar putea cineva să le istorisească.Într-o zi de octombrie a mers la paraclis şi a stat în faţa raclei sfântului în stare de rugăciune câtă vreme s-a citit slujba. La sfârşitul paraclisului, i-a zis: „Plec, Kapsalis!” ‒ şi apoi copilul a căzut în nesimţire. Părinţii l-au adus în chilie şi acolo a rămas treizeici şi şase de ore, ca mort. Când şi-a revenit, a întrebat „Unde mă aflu?”. Şi s-a mirat aflându-se liber de stăpânirea diavolului. Până astăzi se bucură de sănătate şi se găseşte în America, vieţuind în pace.
Rugăciune către Sfântul Gherasim Kefalonitul:
Sfinte Gherasim, robule al lui Hristos, cel ce ai strălucit înaintea oamenilor ca lumină în întuneric, care ai călăuzit poporul spre cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, primeşte de la noi această puţină rugăciune. Vezi, Sfinte, durerile noastre. Vezi necazurile care ne apasă. Vezi mulţimea ispitelor care ne învăluiesc neîncetat. Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, aşa cum te-ai rugat pentru mulţimea credincioşilor care mărturisesc minunile tale. Mare dar ne-a făcut nouă Domnul prin neputreziciunea sfintelor tale moaşte. Că ne-am întărit în credinţă auzind că bolnavii care s-au atins de racla ta au fost vindecaţi şi că i-ai alungat pe diavoli de la cei îndrăciţi.O, Sfinte Gherasim, precum ai scăpat insula Kefaloniei de jugul agarenilor şi de multe necazuri, tot aşa ajută-ne şi pe noi. Am căutat uşurare prin puterile noastre, dar nu am aflat. Am căutat ajutor de la oameni, dar am rămas nemângâiaţi. La tine venim, Sfinte, nădăjduind că nu ne vei ruşina. Ci ne vei da cele de trebuinţă, arătându-ne care este calea pe care trebuie să mergem. Ştim că dacă în viaţă alegem după voia noastră cea rea, rămânem lipsiţi de ajutorul dumnezeiesc. Roagă-te pentru noi, Sfinte, să cunoaştem şi să facem voia lui Dumnezeu, ca să ajungem în raiul cel preadulce, în care tu Îl lauzi pe Dumnezeu cu toţi sfinţii şi cu toate puterile cereşti, în vecii vecilor. Amin.
Sfinții lui Dumnez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.