SFÂNTA MARE MUCENIȚĂ EUFIMIA, APĂRĂTOAREA CREZULUI (+ sec. IV)

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Această slăvită Muceniţă a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian Galeriu (305-311). Ea s-a născut şi a crescut la Calcedon, în ţinutul Bitiniei, lângă Bosfor, şi era în rânduiala fecioarelor Bisericii, întrucât îşi închinase viaţa lui Hristos.

În acele zile a ieşit poruncă de la dregătorul Prisc să se adune tot poporul şi fiecare, după puterea sa, să aducă jertfă lui Ares, zeul Calcedonului. Printre cei ce n-au primit să jertfească lui Ares a fost şi Sfânta Eufimia fecioara. A fost, deci, prinsă pentru mărturisirea lui Hristos, și, după ce a fost supusă la multe chinuri, și-a dat sufletul către Domnul în ziua de 16 septembrie.

Creştinii au îngropat cu cinste moaştele ei, apoi, încetând persecuţiile, au zidit o mare biserică deasupra moaştelor ei la Calcedon, cetate în care, peste aproximativ 150 de ani mai târziu, se va aduna al patrulea Mare Sinod Ecumenic. Sfânta Eufimia este cea prin care Părinții de la Calcedon au osândit ereziile lui Dioscor și Eutihie, care învățau greșit că Hristos este o Persoană numai cu o fire și o lucrare.

Prin rugăciunile Sfintei a fost arătat Adevărul: cele două mărturisiri de credință au fost puse în racla cu moaștele Sfintei, iar după 3 zile de post și rugăciune, au găsit scrierea dreptcredincioşilor în mâna dreaptă a Sfintei, iar pe cea a ereticilor răucredincioşi la picioarele ei.

Spre aducerea aminte de această preaslăvită minune din timpul Sinodului, Sfânta Mare Muceniţă Eufimia este înfăţişată pe icoane cu o scrisoare sau carte în mână. Pentru această minune, Muceniţa este prăznuită şi la 11 iulie, iar astăzi, pe 16 septembrie, pomenim adormirea Sfintei.