"SFÂNTA MAHRAMA CU CHIPUL MÂNTUITORULUI, PRIMA ICOANA NEFACUTA DE MÂNĂ DE OM"
..."Se spune că regele Avgar era tare bolnav ...era un rege peste o cetate, un oras mai mic.
El a auzit de Iisus acest Om minunat care face minuni, atunci Ii scrie o scrisoare si o trimite catre Iisus Hristos printr-un demnitar al lui care se chema Anania.
Si ii recomanda asa:
"Daca refuza sa vina la noi, cum as dori eu, sa vina in cetatea Edessa, atunci sa-I pictezi chipul, sa vad macar cum arata".
Anania era si pictor.
Si s-a apropiat acest Anania de locul unde predica Iisus.
Era mai departe; Iisus intotdeauna era inconjurat de foarte multa multime, de popor.
Și n-a putut ajunge la Iisus, dar la distanta si-a intins uneltele de lucru si a inceput sa deseneze chipul lui Iisus.
Insa, dupa ce desena asa cum vedea, se uita din nou la Iisus sa vada alte elemente de desen si cand se uita, diparea orice urma de desen desenată înainte.
A facut asa de multe ori, a transpirat bietul om, a vazut ca nu mai poate copia acest chip minunat si spaima i-a fost grozava cand Iisus, care stia ce se intampla, i-a facut semn, chemadu-l la El.
Acesta tremurând, s-a apropiat de Iisus.
I-a dat întai scrisoarea de la Avgar, stăpânul sau, în care Îl ruga să vină la el în Edesssa, spunând printre altele:
"Cetatea mea este mica, dar ne va incapea pe amandoi, adica sa fii si Tu cu mine".
Si Iisus ii raspunde tot in scris :
"Eu sunt venit catre acest popor, dar dupa Invierea si Inaltarea Mea la cer va veni un uncenic al Meu care va raspunde regelui Avgar la toate nevoile lui".
Și ca să-l mulțumească pe deplin pe acest Anania, pictorul si demnitarul lui Avgar, Iisus, ia un ulcior Se spala cu putina apă rece, ca acolo e cald totdeauna, si cere o basma, o pânză albă si o pune pe față ca să Se șteargă și i-o dă acestuia. Cand se uita Agar pe pânză, era chipul lui Iisus !
Se imprimase chipul Lui Sfânt pe aceasta Sfântă mahramă.
De atunci se cheama " MAHRAMA LUI AVGAR".
Despre aceasta mahrama, iata ce ne spune un mare invatat al Bisericii, Sfantul Ioan Damaschinul, prin veaxcul al VIII-lea.
"A venit la noi cuvant din batrani ca Avgar, regele Edessei, auzind de Domnul,
s-a aprins de dragoste dumnezeiasca si a trimis soli, cerandu-I sa-l viziteze. Iar daca ar refuza sa faca aceasta , a poruncit unui pictor sa faca chipul Lui.
Lucru acesta stiindu-l Cel care cunoaste toate si pe toate, aluat o bucata de panza si lipind-o de fata Sa, atunci s-a imprimiat acel chip care se păstrează pănă azi".
Regele care era bolnav de o calcifiere- adica i se sfaramau oasele, se descompuneau-si cum s-a uitat la acest chip al Mantuitorului... Odata a simtit o cutremurare in corpul lui si s-a intarit !
Era si lepros acest Avgar si i-au cazut si bubele albe, de lepra. I-a mai armas in frunte o buba mica alba care i-a disparut mai tarziu.
Insa Domnul S-a tinut de fagaduinta promisa prin Anania si dupa putina vreme, nici un an nu a trecut a aparut acolo, la Edessa, un apostol al Domnului.
Iuda, insa nu Iuda care L-a vandut , alt Iuda, Iuda Tadeul, trimis de apostoli ca sa implineasca fagaduinta Mnatuitorului.
Acest Iuda s-a dus la rege, l-a învățat credinta crestina si l-a botezat.
Cand l-a botezat in apa botezului a cazut si ultima buba alba de lepra de pe fruntea lui Avgar.
Dupa care toata cetatea a fost botezata si toti au devenit crestini.
In cinstea acestui eveniment, regele a poruncit ca aceasta icoana pe panza, facatoare de minuni, sa fie intinsa pe o bucata de scandura si pusa deasupra portii de intrare in Edessa.
A pus-o acolo si cetatenii, cand intrau si ieseau din cetate, se inchinau, cinsteau aceasta icoana care avea puteri.
Si a ramas aceasta icoana a chipului nefacut de mana al Mantuitorului in firida, deasupra portii cetatii Edessa, de pe la anul 35 pana la anul 544.
Inchipuiti-va, jumatate de mileniu!
...A ramas acolo si toata lumea o cinstea in chip deosebit.
Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.