🙏 Bucuria mea, langa raul Eufrat este un sat numit Capersana. De aici a fost fericitul Salaman, care, iubind viata linistita, a aflat in satul de dincolo de rau o chilie mica, in care s-a inchis fara sa-i lase usa sa poata iesi si fereastră să aibă lumina. Numai o dată pe an, sapa pamantul pe dedesubt si iesea afara de-si strangea hrana pentru tot anul. Arhiereul locului afland de viata lui imbunatatita, s-a dus la el, vrand sa-i dea preotia. Si gaurind o parte a chiliei, a intrat inauntru si punandu-si mainile pe capul lui, a savarsit rugaciunea hirotoniei, i-a spus multe si l-a vestit ca i-a dat darul preotiei.
Dar Sfantul n-a grait nimic. Iar Arhiereul s-a dus, poruncind sa se zideasca iarasi partea cea gaurita a chiliei. Alta data crestinii locuitori ai satului au trecut noaptea Eufratul, i-au stricat chilia, l-au luat si l-au dus in sat, fara ca el sa se impotriveasca, si fara sa-i intrebe de ce fac asa si l-au pus in alta chilie ce o aveau gata. Iar cuviosul statea linistit si acolo, fara sa vorbeasca cu cineva.
Dupa putine zile, crestinii locuitori din alt sat de dincolo de rau s-au dus noaptea, i-au stricat chilia aceea, au ridicat pe Sfant şi l-au dus in satul lor, fara ca el sa se impotriveasca cu cuvantul si fara sa se duca de voia lui. Asa cu desavarsire s-a facut pe sine mort fericitul in viata aceasta. Pentru care si adeverind glasul Sfantului Apostolul Pavel, zicea de trei ori fericitul: „De aceea nu mai viez eu, ci viaza intru mine Hristos, iara cei ce acum vietuiesc in trup, vietuiesc intru credinta Fiului lui Dumnezeu, Celui ce m-a iubit pe mine si S-a dat pre Sine pentru mine” (Galateni 2:20).
In astfel de chip nevoindu-se fericitul Salaman, si-a petrecut viata ca nimeni altul, pana s-a mutat catre Domnul, ca sa se veseleasca in veci.
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🔔
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.