Sfântul Ierarh SPIRIDON

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                       

       Sfântul Ierarh SPIRIDON, cel pe care îl prăznuim astăzi, dă o lecție cutremurătoare peste veacuri tuturor celor care slujesc la Sf. Altar cu îndărătnicie, fie episcop, preot, diacon sau paraclisier!...Astfel, toți cei care slujesc în locul cel mai sfânt din lume, care este Sf. Altar al Bisericilor Ortodoxe, dar și cei care coliturghisim împreună dincoace de catapeteasmă, să luăm aminte la minunea descoperită prin Sf. Spiridon, care este un mare făcător de minuni și model de smerenie pentru toți păstorii Bisericii, îndeosebi al ierarhilor. Minunea pe care a făcut-o Sf. Spiridon descoperă REALITATEA divino-umană a Liturghiei, ca împreună lucrare a lui Hristos-Dumnezeu, a sfinților și a îngerilor Săi cu toți cei ce liturghisim în Biserica lucrătoare de pe pământ. În istoria Bisericii au mai fost astfel de minuni, prin care Dumnezeu vrea să ne pună și mai mult în gardă, arătându-ne cât suntem de legați de cer și de „locuitoriiˮ acestuia, căci nimic nu se mișcă pe pământ până ce mai întâi nu voiește Dumnezeu, pe toate susținându-le prin energiile necreate și mișcându-le spre rațiunile pentru care au fost create. Minunea țintește mai ales pe cei care slujesc la Sf. Altar cu nevrednicie, superficialitate și grabă, „de la vlădică la opincăˮ, dar totodată, ea dezvăluie o realitate care trebuie să ne CUTREMURE pe toți, fie că participăm la slujbele Bisericii, fie că stăm acasă, neștiind măreția celor ce se află în jurul nostru în chip nevăzut, fără de care nu am mai exista!…

 
Această minune este consemnată în VIAŢA Sf. Spiridon dar o voi aduce la cunoștință prin cuvintele scrise de părintele Ioan Istrati, care spune: „Sfântul Ierarh Spiridon era sărac, pastor de capre, n-avea bani de veșminte, așa că și-a împletit o mitră din nuiele de papură. N-avea nici ceară pentru lumânări, așa că doi monahi care aveau grijă de slujbe n-au mai aprins dimineața lumânări. Când a venit sfântul, i-a întrebat de ce nu le-au aprins. I-au răspuns: Păi, oricum nu e nimeni în Biserică, și ceara e scumpă. Atunci ierarhul cel bun i-a chemat în fața Sfintelor Uși. I-a pus să îngenuncheze și și-a pus mâinile peste capetele lor. Atunci ochii sufletelor lor s-au DESCHIS și au văzut miriadele de îngeri, foșnind uriaș din aripi, asteptând în rugăciune Marea Liturghie a Jertfei Mielului lui Dumnezeu. Cei doi au încărunţit într-o clipă. Când sfântul și-a luat mâinile de peste ei, n-au mai văzut decât Biserica goală. De atunci, și-au făcut slujirea de PARACLISIERI cu râvna celor ce au văzut Raiul odihnindu-se în Liturghieˮ. Așadar, ce cuvânt de apărare vor avea cei care slujesc cu nevrednicie sau care vor considera slujirea în „Casa lui Dumnezeuˮ, o slujbă oarecare, unde vii când vrei, faci ce vrei, stai cum vrei și pleci când vrei?!…

sursa

                                                                                                                  Pictorul Vasile Neguş