POVESTIRE cu mult folos duhovnicesc:

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                 

"Nevoitorul iubit de Domnul Iisus Hristos".
- Spune povestirea noastra că un nevoitor stătea singur, în mănăstire și se ruga pururea cu această rugăciune către Dumnezeu:
"Doamne, n-am teamă și evlavie față de Tine, de aceasta, trimite-mi săgeată de fulger sau alt semn sau boală sau demon, să pătimească sufletul meu cel împietrit și să-și revină întru frica Ta Doamne."
- Și, așa rugându-se el un an întreg, cu lacrimi fierbinți, din tot sufletul, cerând și cu post în priveghere și în alte grele pătimiri, trupul și sufletul obosindu-l și zdrobindu-l.
- Dar, într-o zi, șezând el jos și plângând după obicei și tare tânguindu-se, cu multă întristare, i-a venit lui somn și a adormit și ia apărut vis cu Domnul Hristos.
Și, iată că sta de față Hristos, zicându-i cu glas blând:
"Ce ai omule?
- De ce plângi așa?"
- Iar fratele, cunoscându-L pe El, că este Hristos, a răspuns înspăimântat:
- "Am greșit Doamne!
- A zis lui Cel ce S-a arătat:
- "Scoala-te."
- Iar el a zis:
- "Nu pot, Stăpâne, de nu-mi vei da mâna."
- Iar Domnul Hristos, întinzând mâna și luându-l pe el, l-a sculat.
- Nevoitorul ridicându-se, foarte tare se umilea și vărsa lacrimi de pocaință.
- I-a zis lui iarăși, Domnul Hristos cu glas lin și blând:
- Dar acum de ce plângi, ce te supără?"
- Ia răspuns fratele:
"Nu voiești oare Doamne ca să plâng și să mă mâhnesc eu, care cu atâtea Te-am întristat mereu cu pacatele și am dobândit atâtea bunătăți de la Tine?"
- Iar Hristos, întinzându-Și iarăși mâna Sa, a pus-o pe capul nevoitorului și i-a zis lui:
"De acum nu te mai întrista, de vreme ce tu te-ai întristat pentru Mine, Eu nu mă voi întrista asupra ta.
Că- ci așa cum sângele Meu l-am dat pentru tine, cu mult mai mult îți voi da ție iertare, ție și la tot sufletul, care se întoarce la Mine curat și cinstit."
- Deci, fratele, venindu-și întru sine din vis, și-a aflat inima plină de toată bucuria sufletească și s-a încredințat că Dumnezeu a făcut mila cu El.
- Și de atunci nevoitorul a petrecut totdeauna, mulțumind Domnului Hristos, cu multă smerenie și tot întru aceeași trăire și laudă și mărturisire s-a mutat la cereștile lăcașuri, întru odihna cea veșnică în raiul celor mântuiți.
- Morala:
"Pe cel ce vine la Mine nu-l voi da afară"!
"Nu vreau moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu".(Sfânta Evanghelie).