De tânăr, Ioan, originar din satul Silvaşul de Sus, părăsind casa părintească și tânjind după Dumnezeu, s-a călugărit la Mănăstirea Prislop. După un număr de ani petrecuţi aici, dorind să ducă o viaţă şi mai liniştită, a găsit un loc, cam la 500 de metri de mănăstire, pe malul prăpăstios al râului Silvuţ (Slivuţ), unde şi-a săpat singur o chilie în piatră, cunoscută până azi sub numele de "chilia” sau "casa sfântului Ioan de la Prislop”. Aici, el şi-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni, privegheri, înfrânare de la tot ce e lumesc şi postiri. Tradiţia populară spune că a fost împuşcat de doi vânători, în timp ce îşi făcea o fereastră la chilie. Nu se ştie cu precizie când a trăit Cuviosul Ioan de la Prislop, dar se presupune că a vieţuit în veacul al XV-lea sau în prima jumătate a celui următor. La 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop. Se bucură de o evlavie aparte în rândul credincioșilor, chilia lui fiind aproape permanent căutată și vizitată de pelerini de pretutindeni.
Pentru sfintele lui rugăciuni, Doamne, miluiește și mântuiește sufletele noastre !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.