Sfântul Nicolae Velimirovici

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos

 ...Nefericirea pe care Dumnezeu o îngăduie să vină asupra noastră este mai bună decât fericirea pe care ne-o zidim singuri. Dumnezeu îngăduie nefericirii să vină totdeauna la vreme asupra credincioşilor săi. Ea este ca glasul prietenului ce strigă la miezul nopţii celor ce dorm: Arde!

Înţeleptul părăseşte imediat casa cuprinsă de flăcări şi, lăsând-o să ardă, îşi scapă viaţa sa. Iar nebunul se vaită în mijlocul focului şi de dragul celor materiale, aşteaptă să ardă în flăcări o dată cu casa.

Când fericirea acestei lumi clădeşte un "cuib" pentru tine şi pentru copiii tăi, să nu crezi că ea te va răsfăţa multă vreme, pe tine sau pe copiii tăi. Împotriva oricărei fericiri pământeşti a noastre se porneşte o uneltire nevăzută. Abia te aşezi bine în cuibul fericirii şi te încălzeşti puțin în el, când pe neaşteptate pătrunde în cuib capul şarpelui. Fericirea pământească este de fapt, aceeaşi cu "fericirea" aceea pe care şarpele i-a făgăduit-o cândva Evei, şi iată, acelaşi şarpe pătrunde şi la tine  acum ca să-ţi arate masca fericirii tale.

O mamă se tânguia amarnic deasupra mormântului celor doi copii ai săi:

– Doamne, oare cum de nu ai găsit puţină îndurare și pentru aceşti doi viermişori?

Iar răspunsul lui Dumnezeu a venit prin gura unui duhovnic:

– Mamă dragă, Dumnezeu a avut îndurare multă pentru aceşti doi viermişori ai tăi, tocmai de aceea i-a şi luat. Pentru tine erau nişte viermişori, dar pentru Dumnezeu vor fi acum îngeraşi. Dumnezeu a avut îndurare şi pentru tine, şi tocmai de aceea ţi-a luat copiii – deoarece tu te-ai încălzit prea mult, împreună cu copiii tăi, în cuibul fericirii acesteia pământești, şi nu ai mai luat seamă la capul şarpelui de sub acest cuib.

Traista fericirii noastre pământeşti este întotdeauna ruptă. Cu cât bagi şi bagi mai multe lucruri în traistă, cu atât se varsă mai mult din ea. Cei mai neiscusiţi în înţelepciunea dumnezeiască poartă traistele cele mai mari,  IAR  ÎNȚELEPȚII  UMBLĂ  FĂRĂ  NICI  O  TRAISTĂ ! 

Sfântul Nicolae Velimirovici

"Gânduri despre bine și rău"