MARTIRIUL CELOR 11.000 DE CĂLUGĂRI DE LA ORANKI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

              A fost un adevărat masacru în masă al călugărilor ruși sub comuniști, unic în Istoria Bisericii contemporane, despre care nu se vorbește nimic și nu s-a scris nimic până acum. Eu sunt singurul preot ortodox care mai sunt în viață, martor ocular la descoperirea moaștelor acestor sfinți martiri de la Oranki, unde am stat în lagăr ca preot militar între anii 1942-1948.


În anul 1918 comuniștii au desființat mănăstirea Oranki, și au făcut acolo lagăr pentru călugări, închizând în ea peste 11.000 de călugări din toate mănăstirile Rusiei. Erau printre ei și preoți călugări și preoți de mir, și aveau în frunte un episcop. Acolo i-au împușcat mortal prin anii 1919-1920, și i-au aruncat unii peste alții într-o văgăună din curtea mânăstirii.
Când am venit noi românii, la Oranki, făcând niște săpături necesare lagărului, am dat peste niște cadavre descărnate - ca-n Profetul Iezechiel. Un lung șanț plin de moaște. Toți erau împușcați în cap, pentru că, la sfatul episcopului, n-au vrut să colaboreze cu ateii. În mijlocul lor stătea pe un scaun, neputrezit, arhiereul ce purta la piept engolpion și icoana Maicii Domnului. Am văzut atunci o mare minune, că trupul sfântului s-a întins cu ușurință, ca și cum abia ar fi murit.
- Cum ați aflat despre călugării care au fost martirizați acolo?
În lagăr la Oranki eram peste 15.000 de prizonieri de război de la Stalingrad, români, nemți și alte nații europene, și ne trebuiau closete. Era în toamna anului 1942. Atunci comandantul a pus niște soldați să sape o groapă mare în spatele bisericii, deasupra unei văgăuni. Săpând acolo s-a dat de osemintele acestor călugări împușcați.
Atunci câțiva soldați români au venit la mine și mi-au spus:
- Părinte Bejan, am găsit un șanț plin cu trupuri de oameni, împușcați în cap, căzuți unul peste altul, îmbrăcați în haine negre călugărești. Ce să facem?
- Săpați în continuare cu atenție și vedeți ce mai găsiți!
După un timp, iar au venit la mine.
- Părinte Bejan, am găsit un preot bătrân neputred, așezat pe un scăunel între ceilalți călugări. Se cunoaște bine cum a fost împușcat în cap; are la gât un lanț cu o cruce și o icoană de metal cu chipul Maicii Domnului!
- Fraților - le-am spus - mergeți la comandantul lagărului și-i raportați. Aici este o mare minune. Toți călugării aceștia, în frunte cu episcopul neputred sunt sfinți, sunt mucenici uciși de comuniști. Nu mai facem closet aici!
- Și cum ați aflat taina celor 11.000 de călugări?
De la un călugăr de la această mănăstire, numit Teodot, care în 1918 reușise să scape. [...] El plângând mi-a spus:
- Comuniștii atei, când au venit la putere, au prins 11.000 de călugări și preoți din toate mănăstirile și i-au închis acolo, printre care eram și eu. Au venit niște militari călări și ne-au întrebat: "Mergeți cu noi sau nu? Aveți 24 de ore timp de gândire!" Iar episcopul le-a zis: "Este prea mult până mâine! Vă dăm răspunsul în 10 minute!" Atunci episcopul s-a întors spre noi și ne-a întrebat: "Fraților, acum aveți ocazia să vă faceți mucenici pentru Hristos! Vreți să vă uniți cu comuniștii? Sau vreți să vă dați viața pentru Hristos și să vă numărați în ceata sfinților mucenici? Să nu vă temeți! Hristos este cu noi! Hristos ne cheamă la El." Atunci am strigat toți într-un glas: " Vrem să murim pentru Hristos!"
Așa au fost împușcați toți cu mitraliera în cap, timp de o lună de zile, câte 300-400 în fiecare zi, fiind îngropați în acea văgăună mare din curtea mânăstirii. Ei singuri își săpau șanțul și singuri îl astupau [...] erau plini de credință în Hristos și trăiau numai în post și rugăciune până i-au ucis ateii. Iar pe episcop l-au împușcat la urmă și l-au îngropat.
Părinților, vă rog să țineți minte, eu mă duc la Dumnezeu și nu mai are cine să spună lucrurile acestea: la Oranki au adus pe toți oamenii de valoare ai Bisericii Ruse și i-au ucis! Eu sunt sigur că au mai fost și alți arhierei în lungul gropii aceleia, doar că noi n-am dezgropat-o toată, că era imposibil. Îți trebuia un regiment de oameni ca să sape acolo.
Era o râpă întreagă plină cu martiri, acoperiți cu puțin pământ.
( Bucuriile suferinței: viața unui preot martir - pr. Dimitrie Bejan, Ediția a II-a, Editura Mănăstirea Sihăstria 2010)