CUVÂNT de INVĂTĂTURĂ despre TRUP FĂRĂ SUFLET si SUFLET FĂRĂ DUMNEZEU!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

 Bucuria mea, este cat se poate de vizibil ca traim intr-o lume in care grija pentru trup este exagerat de mare, in comparatie cu cea pentru suflet, in care fastul unei inmormantari (ce va spune gura lumii) conteaza mai mult decat daca cel decedat, nu este pregatit pentru intalnirea cu Dumnezeu: a pierdut esențialul: MANTUIREA SUFLETULUI!

 Am slujit la o inmormantare unde cel decedat, in varsta de 79 de ani, nu se spovedise si nu se impartasise niciodata (vreme de 72 de ani). Rudele apropiate, spuneau ca n-a intrat in Biserica Crestin Ortodoxa decat la Botez, la Cununia religioasa si la inmormantarea unor rude, fiindca nu suferea preotii crestin ortodocsi. In schimb i-au placut tare mult carciumile, tigarile, betiile, jocurile de noroc, pacanelele si femeile...

 
Dupa ce a decedat, s-au adunat rudele, au stat langa scriu si au tainuit, in loc sa citeasca pe rand, fiecare cate o catisma din Psaltire neincetat vreme de trei zile, fiindca, maaaare usurare ar avea sufletul acela si mult L-ar imblanzi pe Iisus Hristos la judecata ce urmeaza in a 40-a zi de la moarte. Cat a fost viu nu l-au indemnat sa se pocaiasca, nu s-au rugat pentru sufletul lui sa nu plece din lumea aceasta nespovedit si neimpartasit.

Inmormantarea: firma specializata, sicriu din lemn de cea mai buna esenta, cu manere aurite, ba chiar si lautari (obicei paganesc).

Cand l-au scos din casa pe decedat, lautarii cantau: “Hai acasa puisor”. Pe drum spre cimitir cantau: “Mierlita cand mi-e bolnava”, iar cand l-au pus in groapa: “Se scuturau toti trandafirii”, si apoi “Marsul ca la nunta”...

 
Fireasca este durerea, normale sunt lacrimile, insa eu am zis cu parere de rau, in gandul meu: IATA-I CUM PLANG UN TRUP FARA SUFLET, IN LOC SA PLANGA UN SUFLET FARA DUMNEZEU! 

                                                                                Cine are minte sa ia aminte! 

                                                                                                 Amin si Aliluia!
                                                                                                 Preot Ioan 🛎