SECRETOMANIA SAU LIPSA DE COMUNICARE A UNORA!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sunt oameni care în relația lor cu semenii ascund ceea ce gândesc, ascund anumite lucruri care ar trebui spuse. Aceștia, nu spun nimic din ceea ce ar face parte dintr-o adevărată comunicare, adevărată relație (cu semenii, cu colegii de muncă, cu familie, cu prietenii, etc.) și care, ar avea rolul să întărească încrederea între parteneri (lucrul cel mai important într-o relație); ar putea să întărească o relația; ar putea să deschidă posibilitatea de a corija unele derapaje sau neînțelegeri într-o relație; ar lămuri unele lucruri înțelese poate greșit de unul dintre parteneri; ar schimba o părere greșită; ar detensiona unele stări de conflict; ar preveni crearea unei prăpastii ce ar pune în pericol destrămarea unei relații, s.a.m.d.
Omul care-și ascunde acele gânduri pe care ar trebui în mod normal să le dea pe față, (chiar și gândurile împătimitoare, născute din patimi ca: uciderea, clevetirea, hoția,etc.), este omul care trăiește în întuneric, nu este omul curat, luminat și sincer, este omul ascuns, care pândește în ascuns pe semenul său, cum pândește diavolul în ascuns pe om.
Omul acela nu se poate bucura, se simte în permanență într-o stare de confuzie, de neliniște, de nemulțumire, de suspiciune, și pentru că este stăpânit de lipsa de smerenie sinceră și a lepădării de sine, fuge și se ascunde în a nu comunica, a tăcea, în a nu-și dezvălui pe moment gândurile și părerile sale în fața soție/soțului, prietenului, colegului, față de orișicine cu care are o relație. Și pentru că se lasă biruit de orgolii, de iubirea de sine și de mândria ascunsă în el, atunci se ascunde și devine „secretos sau secretoman”, pentru a nu fi contrazis, și de a nu i se spune că ceea ce are de gând să facă nu este chiar bine, că ar fi o părere și mai bună decât a lui, că știe el mai bine și se descoperă altora, unor străini, ocazionali sau la așa ziși „prieteni” de complezență de la care ar primi aprecieri și laude. Sfinții Părinții spun că „omul cel ascuns, stă pe temelia mândriei, și de pe ea, ca de sub un întuneric, ascunde de văzul și auzul aproapelui ceea ce-i dă diavolul prin gând să facă.”
Omul care comunică sau spune și altora gândurile și părerile sale, îi face loc și lui Dumnezeu să intervină în ele, descoperind prin ceea ce gândesc și exprimă semenii, binele din ele. Uneori prin care nu te aștepți îți descoperă Dumnezeu părerea corectă și plăcută Lui, pe care trebuie s-o ai și să te conducă.
Omul care spune sau comunică cerând părerea și altora, câștigă întreit: câștigă virtutea smereniei; câștigă ajutorul lui Dumnezeu care vine prin aproapele; și rușinează pe diavol, făcând descoperite gândurilor venite de la el.
De aceea Sfinții Părinți sfătuiesc pe monahi ca orice gând sau orice părere care se lucrează în minte, să fie spusă, să n-o ții ascunsă. Dacă gândul este venit de la diavol, să poată fi stârpit înainte de face rădăcini. Și numai dând în vileag, alungi gândul, renunți la părea ta care nu e bună și îl descurajezi pe diavol și pleacă. Iar dacă omul este secretos nu-și spune gândurile și părerile care-i vin și nu poate știe de unde-i vin, atunci se înmulțesc în minte gândurile și părerile și ies afară că niște balauri, atunci, ai făcut bucurie diavolului, după cum spune Sfântul Antonie cel Mare:

„Că de nimic nu se bucură satana mai tare, decât de omul care își ascunde gândurile sale”*
(Sfântul Antonie cel Mare, +356)
________________________

*-„Ne vorbește Părintele Cleopa, vol.8, edit. M.Sihăstria, 2004, pag.97.