DUMINICA LUI TOMA ..

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

   🙏 Bucuria mea, Mantuitorul a intrat prin usile incuiate, acolo unde se adunasera ucenicii Sai si a iesit in acelasi fel. De acolo lipsea Toma prin pronia lui Dumnezeu, fiindca, absenta ucenicului s-a facut pricina de siguranta si crezare. Daca Toma s-ar fi aflat acolo, nu s-ar fi indoit, n-ar fi cautat sa se mire, daca n-ar fi cautat, nu L-ar fi pipait si daca nu L-ar fi pipait, nu l-ar fi numit DOMN si DUMNEZEU! In acest strigat se cuprind, deodata, bucuria fara margini ca-L vede si el pe Invatatorul si parerea de rau ca s-a indoit vreme de o saptamana. Vedem in exclamatia Domnul meu si Dumnezeul meu o BUCURIE SMERITA! Bucurie, datorita reintalnirii cu Invatatorul si smerita, ca recunoastere, cu capul plecat, a indoielii careia i s-a lasat prada. In ziua cea dintai a saptamanii, duminica, a stat in mijlocul ucenicilor ca sa le arate ca poarta de grija pentru toti si ca deopotriva voieste mantuirea tuturor. A venit seara in acest loc fiindca, ucenicii se temeau de iudeii care-i prigoneau. A intrat prin usile incuiate fara sa bata la usa, ca sa nu-i infricoseze si mai ales ca vazand minunea sa in Invierea Lui cea din morti, iar noua sa ne arate ca El vine intotdeauna la acei oameni care tin incuiate usile casei sufletului lor ca sa nu intre pacatul. Si le-a spus: "Pace voua!", pentru ca El este Imparatul pacii si venind in lume a stricat peretele cel din mijloc al vrajbei si a impacat pe om cu Dumnezeu. Asa cantau Ingerii cand s-a nascut El in lume: "Slava intru cei de sus, lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire." Si mai scrie: A suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant!"

 A suflat asupra lor, fiindca, tot prin suflare dumnezeiasca a luat si omul sufletul sau: "Si a suflat in fata lui, suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie" (Facerea 2:7). Trebuie sa recunoastem ca simtim o vie asemanare intre indoiala lui si indoielile noastre, intre framantarile lui si framantarile noastre. Nu suntem noi cautatori in permanenta ai Adevarului? Tema Evangheliei de astazi am putea spune ca este: Dorinta omului de a dobandi ceritudinea invierii. Chiar si in Rai curiozitatea Evei este o expresia a cautarii. Nichifor Crainic in "Nostalgia Paradisului" vorbeste despre dorul dupa nemurire. In limba greaca "nostos" inseamna intoarcere, iar "algos" inseamna durere. Deci, Nostalgia este durerea de a nu mai fi in locul unde ai fost odinioara. Nemurirea, sau viata vesnica, care ne-a fost arvunita prin Invierea Domnului, poate fi dobandita prin Credinta (crestin ortodoxa), Har (primit prin Sfintele Taine) si Fapte bune. Tot cei cautat este gasit, daca ai dorinta si vointa si sa nu fugi de osteneala, intru Domnul. Dumnezeu l-a creat pe om cu un scop bine definit, iar viata cu un scop precis. Astfel, numai viata are sens. Moartea nu. Daca existenta noastra s-ar stinge in moarte (care este non-sens), ar insemna ca viata insasi este non-sens. In balada "Miorita" este vorba de trei ciobani. Cel cu oi mai multe este Hristos, iar ceilalti doi, Pilat si evreii. Ciobanul ucis, il poate reprezenta pe Hristos cel omorat, dar inviat a treia zi. Sfantul Parinte, Dumitru Staniloae spunea unor studenti: "Miorita reprezinta pe Hristos si sufletul omenesc. Hristos care are mila de sufletul omenesc si de aceea sa strigam neincetat: “DOMNUL si DUMNEZEUL MEU!”

                                                                                               Amin si Aliluia!

                                                                                               Preot Ioan 🔔.