Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit - 5 decembrie

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

        Sfântul Sava, originar din părțile Capadociei, a luat chipul îngeresc de la 8 ani. Biruind lăcomia pântecelui și ademenirile unchilor de a se însura, copilul creștea în mănăstire din putere în putere. Odată, pe când unul dintre frați și-a uitat hainele puse la uscat în cuptor, a intrat să le aducă și a ieșit nevătămat din flăcări. La 18 ani a cerut binecuvântare să meargă la Ierusalim, în pustie, iar Domnul i-a poruncit în vis egumenului să îi dea drumul.
Ajungând la Eftimie cel Mare, Sfântul Sava a primit prorocire că va ajunge propovăduitorul pustnicilor din Palestina. Diavolul, vrând să-l împiedice, i-a scos în cale pe părinții lui care îl sileau cu lacrimi să părăsească viața monahală și să se facă ostaș, dar Fericitul nu s-a lăsat. Pe când avea 30 de ani, i-a cerut egumenului să îl lase să se închidă într-o peșteră, postind aspru și împletind coșnițe din finic.
Marele Eftimie l-a luat apoi cu sine la ostenelile pustnicești, numindu-l tânăr-bătrân, pentru măsura sa. Bând dintr-un izvor de apă vie pentru care marele Eftimie se rugase să iasă din pământ, tânărul a primit puterea dumnezeiască de a răbda apoi de sete prin pustie. După mutarea marelui Eftimie la Domnul, Sfântul Sava s-a dus în pustia Iordanului și s-a sălășluit singur, războindu-se cu diavolul ce luase chip de fiare.
Apoi, monahul Antim a venit şi a început a vieţui cu Sfântul Sava, agarenii năvălind să îi omoare, dar cu rugăciunile celor doi, pământul s-a deschis şi i-a înghiţit pe agareni. Sfântului Sava i s-a arătat apoi îngerul Domnului, indicându-i o altă peşteră unde să meargă să se nevoiască, astfel că sfântul a mers acolo, Domnul trimiţându-i hrană prin oameni barbari. După o vreme, Domnul l-a făcut povăţuitor al multor suflete, ucenicii zidindu-şi chilii în jurul peşterii lui.
Cuviosul, văzând cum se face lavra, a zidit o biserică mare, dar din smerenie nu voia să primească hirotonia, nici el, nici vreunul dintre fraţi. Într-o noapte, i s-a arătat un stâlp de foc şi, mergând acolo apoi, a descoperit o peşteră în chip de biserică, nefăcută de mână omenească, astfel că se adunau acolo la cântări. Răzvrătindu-se unii fraţi din lavră că sfântul nu primeşte hitoronia şi nici pe fraţi nu îi lasă, patriarhul l-a chemat pe sfânt şi l-a hirotonit.
Într-un an, vrând sfântul să petreacă marele post de unul singur, a văzut o insulă şi pe când se îndrepta acolo, prin zavistia diavolului, a căzut într-o groapă din care ieşea foc şi a fost ars. A bolit mult până când a primit ajutor dumnezeiesc şi s-a vindecat, având putere asupra duhurilor necurate. Izgonind, aşadar, diavolii din muntele Castelin, a început a zidi şi acolo chilii. După o vreme, Sfântul Sava dimpreună cu Sfântul Teodosie au fost puşi arhimandriţi peste toate lavrele şi obştile din jurul Sfintei Cetăţi, Sfântul Teodosie îngrijindu-se de obşti, iar Sfântul Sava de cei ce vieţuiau în pustie.
Răzvrătindu-se o parte dintre fraţii ce vieţuiau în lavra Sfântului Sava, ocărându-l şi distrugându-i chilia, au plecat din lavră şi trăiau strâmtoraţi, iar Sfântul, milostivindu-se de ei, s-a dus în urma lor şi le-a făcut altă lavră şi le-a dat povăţuitor. Rând pe rând, ucenii lui se sfinţeau, precum rădăcina sfântă era. Multe minuni şi vedenii s-au petrecut, căci Sfântul ştia când unul dintre ucenicii lui s-a mutat la Domnul sau când altul nu şi-a făcut ascultarea. Cu rugăciunea lui s-a prefăcut oţetul în vin, iar cei ce beau din el se vindecau de boli.
Când a fost trimis la Constantinopol pentru îndreptările bisericeşti, împăratul a văzut un înger de lumină înaintea sfântului şi a cunoscut că este omul lui Dumnezeu. Cu ată ocazie, sfântul a prorocit că unul ce se sculase asupra creştinilor se va arde cu foc, iar pe o femeie cu scurgere de sânge şi pe o fecioară îndrăcită le-a tămăduit. După cinci ani de secetă şi foamete în Palestina, pentru rugăciunile sfântului, Domnul a adus ploaie, încât toate lacurile Sfintei Cetăţi s-au umplut cu apă.
Cunoscându-şi de dinainte, prin vedenie, mutarea sa la Domnul, şi-a luat rămas bun de la ucenici şi, nemâncând nimic patru zile şi nici nevorbind, şi-a dat sufletul în mâna Domnului, pe când avea 94 de ani. Trupul său a fost înmormântat în locul în care i se arătase stâlpul cel de foc.
După aducerea moaştelor în lavra sa, Sfântul a lăsat un finic în curtea mănăstirii, ca „leac” pentru femeile care nu reuşescă să rămână însărcinate.

Sf. Cuv. Sava cel Sfinţit; Sf. Mc. Anastasie

Sfântul Sava (†532) s-a născut în Capadocia, în anul 439, iar părinţii săi se numeau Ioan şi Sofia. Încă de la vârsta de opt ani a ales viaţa călugăriei, intrând în mănăstirea numită „a lui Flavian”, unde a învăţat Psaltirea pe de rost, deprinzându-se să fie înfrânat şi răbdător. Pe când avea 18 ani a mers la Cuviosul Eftimie cel Mare, care l-a trimis la Cuviosul Teoctist, la mănăstire de obşte, unde a cunoscut bunele obiceiuri şi ostenelile fraţilor care locuiau acolo. Pentru că era un om deosebit de înduhovnicit, Cuviosul Eftimie l-a numit pe Sfântul Sava „copil bătrân”. Trecând la Domnul Cuviosul Eftimie, Sfântul Sava a plecat să se nevoiască în pustia ce este dinspre răsărit, împrejurul Iordanului, unde în acea vreme strălucea Cuviosul Gherasim. Pe atunci, Sfântul Sava avea 35 de ani şi, fiind singur în pustie, a fost ispitit de diavolul care a ridicat asupra lui război. Odată, odihnindu-se sfântul după osteneală, la miezul nopţii s-a închipuit diavolul în mulţime de şerpi şi de scorpii, venind asupra lui spre a-l înfricoşa. Dar el îndată s-a sculat la rugăciune şi era în buzele lui psalmul lui David, care zice: Nu te vei teme de frica de noapte; peste aspidă şi vasilisc vei călca. Acestea zicând el, îndată a pierit diavolul, cu toate înfricoşările lui. Cu cât creştea în vârstă, cu atât sporea fericitul Sava şi în virtuţi, de aceea Dumnezeu l-a înzestrat cu darul facerii de minuni. Prin rugăciunile sale a făcut să izvorască oarecând apă în locuri fără de apă. El a fost îndrumător şi povăţuitor multor călugări, întemeind mănăstirea care îi poartă numele şi alcătuind Tipicul sfintelor slujbe pe care îl urmează până astăzi Biserica Ortodoxă. Sfântul Sava este numit „cel Sfinţit” pentru că a fost hirotonit preot şi rânduit îndrumător al tuturor mănăstirilor din Palestina. El a mers în două rânduri la Constantinopol, în calitate de sol al Patriarhului Ierusalimului, la împăraţii Anastasie (491-518) şi Iustinian cel Mare (527-565). S-a mutat în pace la Domnul în anul 532, fiind în vârstă de 93 de ani. Moaştele sale se află astăzi în mănăstirea care îi poartă numele.

Preot Ștefan Sfarghie