OCROTITOAREA TINERILOR STUDIOȘI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                            

Prăznuită pe 25 noiembrie de către Biserica Ortodoxă Română, Sfânta Muceniță Ecaterina a avut o poveste de viață pământească emoționantă. Originară din Alexandria Egiptului, provenea dintr-o familie extrem de bogată, care i-a asigurat toate condițiile unei educații alese. Era înzestrată cu calități intelectuale remarcabile. (inteligență analitică, talent oratoric, pasiunea lecturilor diverse, abilitatea învățării limbilor străine, etc). Nu în ultimul rând, impresiona și prin prezența sa fizică, fiind o tânără extrem de atrăgătoare, înaltă, cu o gestică plină de eleganță. Conștientă de faptul că nu era un om obișnuit (cu atât mai mult cu cât, în perioada în care trăia, femeile nu se bucurau de meritata prețuire de care ar fi avut dreptul) , Ecaterina ar fi spus părinților săi că nu va accepta să se mărite, decât cu un pretendent care s-ar fi dovedit superior ei, mai cu seamă sub aspect intelectual. Extracția ei socială, frumusețea și faptul că era recunoscută ca o prezență strălucită sub aspectul inteligenței, atrăgeau numeroși tineri care o doreau de soție. Momentul care i-a schimbat radical destinul a fost legat de două revelații, dintre care cea mai importantă a fost întâlnirea cu Iisus Hristos, Mântuitorul dăruindu-i un inel, considerat sub aspectul simbolisticii- unul de logodnă. Ecaterina își aflase (în sfârșit!) viitorul mire, unicul care părea să i se potrivească în mod real. Va constata, totodată, cât de searbede se dovediseră cunoștințele pe care le acumulase până atunci, prin contrast cu esența învățăturii creștine. Astfel, va deveni la rândul ei o adeptă a noii religii, activând în sensul propovăduirii acesteia. Inteligența și convingerea cu care reușea acest lucru i-au sporit notorietatea, până când împăratul contemporan cu ea a decis să o supună unei confruntări de idei, mobilizând în acest sens, un număr mare de intelectuali de elită (de pe întregul cuprins al Imperiului Roman), care ar fi urmat să o umilească, probându-i inferioritatea în lupta pentru susținerea creștinismului. Numai că, această încercare a eșuat, tânăra anihilându-le toate tendințele de a o minimaliza. Mai mult: toți adversarii ei de idei au fost câștigați la temele creștinismului, lor adăugându-li-se comandantul gărzilor imperiale romane și însăși soția împăratului. Replica despotului a fost promptă, el decizând uciderea tuturor celor care se dovediseră simpatizanți ai Ecaterinei și ai noii religii. (Intelectualii care nu reușiseră să o înfrângă cu armele logicii și ale retoricii, au fost arși de vii) . În cele din urmă, nici ea nu a mai putut evita tortura, fiind supusă unor încercări cumplite, printre ele fiind și sfâșierea pielii/sfărîmarea oaselor- cu ajutorul unei roți prevăzută cu un fel de dinți din metal. Punctul final al aventurii ei pământești a fost reprezentat de decapitarea acestei mărturisitoare, care a primit totul cu aceeași seninătate demnă, cu care înfruntase toate adversitățile și injuriile care se abătuseră asupra ei, din momentul în care își asumase în mod public opțiunea totală pentru religia creștină. Pe muntele Sinai (în anul 527) a fost ridicată o mănăstire care-i poartă numele, din inițiativa împăratului Justinian I. Conform tradiției, Sfânta Ecaterina este ocrotitoarea studenților (teologi îndeosebi), elevilor, dar și a celor rătăciți.