Nu-i de ajuns să crezi în taină în Dumnezeu

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Vrednicul de laudă mucenic Dimitrie s-a născut în cetatea Tesalonic din nordul Greciei. Tatăl său a fost voievod și comandant al cetății și era creștin, dar ținea în taină dreapta credință, pentru marea prigoană ce era atunci asupra creștinilor. Tatăl lui Dimitrie avea în casa lui două icoane frumoase, cu chipul Domnului nostru Iisus Hristos și al Preacuratei Sale Maici, la care se închina el și soția sa. La aceste sfinte icoane duceau adesea pe copilul Dimitrie, încă din pruncie, învățându-l să se roage și descoperindu-i taina adevăratei credințe în Hristos.

Pe când era Sfântul Dimitrie în vârstă de 20 de ani, a murit tatăl lui. Auzind împăratul Maximilian de aceasta, a chemat la el pe Dimitrie, pe care văzându-l înțelept și viteaz în războaie, l-a făcut voievod în locul tatălui său. Apoi, mergând sfântul în patria sa, Tesalonic, în loc să prigonească pe creștini, cum îi poruncise Maximilian, a început înaintea tuturor a mărturisi pe Hristos și a învăța dreapta credință, slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime închinat și cinstit. Astfel, el s-a făcut tesalonicenilor ca un alt Apostol Pavel, căci pe mulți îi aducea la cunoștința adevărului, risipind închinarea la idoli.

Iar împăratul Maximilian, întorcându-se biruitor de la un mare război contra sciților și a sarmaților, a voit să aducă jertfă de mulțumire necuraților zei în Tesalonic. Cu acest prilej l-a chemat și pe Dimitrie să jertfească zeilor înaintea tuturor. Atunci, viteazul ostaș al lui Hristos a înțeles că a sosit ceasul să mărturisească înaintea tiranului împărat credința în adevăratul Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul și toate cele văzute și nevăzute.

Căci „Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire.” (Romani 10, 10)

Adică nu-i de ajuns să crezi în taină în Dumnezeu, ci trebuie să-L mărturisești și cu cuvântul în public, ca să te poți mântui. Această credință cu darul Duhului Sfânt având-o Dimitrie în inima sa, a ieșit în mijloc și a mărturisit cu mare îndrăzneală că nu zeii, ci Dumnezeul creștinilor este adevăratul Dumnezeu.

Arhim. Cleopa Ilie, Predici la Praznice Împărătești și la Sfinți de peste an, Editura Episcopiei Romanului, 1996