Sfinta Vasilisa din Nicomidia.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

3 septembrie 

+ pomenirea Sfintei Vasilisa din Nicomidia.

Aceasta era o fecioară de 9 ani ce locuia în cetatea Nicomidiei.

Stârnindu-se cumplită prigoană împotriva creștinilor, în vremea împăratului Dioclețian, fu adusă și sfânta Vasilisa dinaintea ighemonului Alexandru al Nicomidiei. Fiindu-i trupul întreg acoperit de răni din pricina bătăilor, ea răbda mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru toate. Apoi i se sfredeliră gleznele și fu legată cu funia cu capul în jos, iară sub dânsa se aprinse foc deasupra căruia se puse smoală, pucioasă, untdelemn și plumb, ca din acea silnică durere și din iuțimea focului să-și dea mai degrabă sufletul. Însă sfânta se simțea ca într-o 

răcorire a raiului și cânta laude lui Dumnezeu. Văzând acestea, ighemonul porunci să fie aruncată în cuptor în care intrând ea, rămase nevătămată. Apoi scoțând-o din cuptor dădură drumul la doi lei asupra ei ca s-o mănânce, însă cu rugăciunea aceasta astupă gurile leilor.

Minunându-se de toate, ighemonul Alexandru căzu îndată la picioarele sfintei zicând:

– Miluieşte-mă, roaba cerescului Împărat şi Dumnezeu, şi mă iartă pe mine de câte răutăţi ţi-am făcut, iar pe Dumnezeul tău roagă-L pentru mine să nu mă piardă pentru tine, căci iată şi eu de acum cred într-Însul.

Iar sfânta Vasilisa mulțumi lui Dumnezeu, apoi chemă pe episcopul Antonin pentru a-l învăța dreapta credință și a-l boteza.

Apoi se rugă sfintei Vasilisa să-i ceară milă de la Dumnezeu, prin ale cărei mijlociri şi rugăciuni în puţină vreme, plin de adevărată pocăinţă, ighemonul Alexandru se mută la Domnul în mărturisirea cea bună fiind îngropat de credincioşi cu cinste.

Iară sfînta, după îngroparea lui, ieşi din cetate ca la 3 stadii şi, oprindu-se, află o piatră pe care stând și rugându-se, îndată curse apă din piatră. Bând din apa izvorului, se depărtă puţin de acolo şi, plecându-şi genunchii la pământ cu rugăciune, îşi dădu Domnului duhul său, în anul 309.

Înştiinţîndu-se de aceasta, episcopul Antonin merse şi îngropă trupul sfîntei, făcându-i mormântul aproape de piatra unde cu rugăciunea ei ieşise mai înainte apa. De atunci pururea săvârșește belșug mare de minuni tuturor celor ce i se roagă cu credință.

                          

                            + * + * +

Sfântă Muceniță Vasilisa , roagă-te lui Dumnezeu și pentru noi !