Sfantul Paisie Aghioritul - Puterea rugaciunii
Cand era tanar – ne-a spus Episcopul nostru – a mers odata in Sfantul Munte pentru a cere cuvant de folos de la Parintele Paisie. Fiind primit cu dragoste si cunoscandu-l destul de bine, indrazni sa-l intrebe pe monahul athonit care ii este pravila de rugaciune. “Incep citind canoanele si acatistele Sfintilor zilei respective, precum si Paraclisul Maicii Domnului. Apoi ma rog pentru tot clerul, pentru monahi, pentru ierarhi, pentru cei cu familii, pentru cei cunoscuti si pentru rude, pentru cei in nevoi si necazuri, apoi, intre 2 si 3 noaptea, ma rog – zice – pentru toti tinerii si tinerele care, la ora aceea, isi pierd vremea prin baruri, ori pacatuiesc”. Apoi, intr-o zi, un tanar ii povesti cum, intr-o noapte, pe la ora doua si jumatate, venea cam ametit de la restaurant, gonind pe motocicleta. Bineinteles, avu loc un accident. “Nu-mi amintesc – zice – decat ca am intrat intr-un camion, ca motocicleta s-a facut zob, insa pe mine, lucru tare ciudat, m-a tinut in brate un monah si n-am patit nimic!” Venind acasa si povestind cele intamplate, fu indrumat de parinti catre Sfantul Munte, “de vreme ce ai vazut un monah“, ii zisera. Asadar, plecand impreuna spre Gradina Maicii Domnului, nu mica ii fu mirarea Episcopului nostru cand,tanarul se opri deodata si ii arata un calugar, zicand: “Acesta este!”.
Era chiar Parintele Paisie ! Vedeti, spune Episcopul, aceasta este puterea rugaciunii”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.