CAND PLANGE-O MAMA...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Când plânge-o mamã, se-ntristeazã Sfântul,
Şi Universu-ntreg, plânge cu ea...
Cã lacrima de mamã-arde pãmântul,
Cã-i izvorâtã din durere grea!

Când plânge-o mamã, plânge de durere,
Cã sufletul îi arde din ţâţâni...
Ea plânge, cã nu are mângâiere,
Tu, te grãbeşte, lacrima-i s-aduni!

Şi plânge mama...când şi-aduce-aminte,
Cã pentru puiul ei, de-atâtea ori,
Îşi punea corpul, tot mereu, 'nainte,
Din spini, fãcându-i drumul, numai flori!

Ea, plânge...cã de multe ori în noapte,
Când puiul ei, micuţ, din somn plângea,
Îl alinta cu blândele ei şoapte,
Şi îl punea la piept, de-l alãpta.

Şi plânge mama...pentru cã e Mamã...
Iar, dac-aude puiul ei cum plânge,
Chiar, de pe patu-i, moartea, de o cheamã,
Ea se ridicã şi la piept îl strânge.

Acum, ea-şi strigã-n lacrimi, neputinţa,
C-al ei copil, strãin îi e de mult...
Şi plânge-ncet, în suflet cu dorinţa,
Cã el, va fi din nou cum l-a crescut!

O mamã, plânge doar atunci, când n-are,
Ceea ce ea la rându-i, dãruia,
Iubire, şi respect, şi alinare...
Gândeşte-te la ea...şi n-o lãsa!

Pr. Elisei