Dobri Dobrev, un altfel de părinte al Bisericii

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Dobri Dobrev, supranumit "Cerșetorul pentru Hristos", a trecut la cele veșnice pe 13 februarie 2018, la varsta de 103 ani.

Dobri Dobrev locuia în satul Baylovo, localitate aflată la o distanță de 43 de kilometri mai spre est de Sofia, Bulgaria. Deși în această localitate s-a născut și a creat marele scriitor bulgar Elin Pelin, renumele acesteia a ajuns în nenumarate colțuri ale lumii mulțumită însă bătrânului Dobri Dobrev.

Bătrânul trăia dintr-o pensie lunară de 160 de leva bulgaresti (aproximativ 80 de euro). Încă din anul 1988, în fiecare zi în care nu ploua, bătrânul Dobri Dobrev pleca din satul natal și venea in Sofia. Batranul cerșea pe străzile din capitala bulgară, tăcut și smerit, așteptând mila trecătorilor, nu pentru sine, care trăia le fel de smerit precum arată, ci pentru Hristos.

De obicei, bătrânul rugător stătea lângă Catedrala Sfântul Alexandru Nevski sau lângă Biserica Sfinții Chiril și Metodie, ambele aflate în centrul Sofiei, ținând în mână o cutie de tablă sau un pahar de plastic, în care aduna mila trecătorilor.

Iesind din tăcere, bătrânul ctitor saluta pe tot omul, milostiv sau nu, cu cuvintele:

„Bucurati-va, întru Domnul!”

În smerenia lui, bătrânul săruta adesea mâna celor care îi dăruiau un bănuț. Atât după înfățișare cât și după viața lui practică, fără greșeală îl putem asemana pe bătrânul bulgar cu un Sfânt „nebun pentru Hristos”, care de mult nu mai trăia pentru sine și pentru această lume, ci pentru semenii săi și pentru Împărăția lui Hristos.

Astfel, toți banii pe care îi primea drept milostenie, bătrânul îi dona bisericilor nevoiașe, pentru reparații, sau semenilor săi cuprinși de sărăcie și nevoi.

Preasfintitul Tihon al Tiveriopolei, slujitor în Catedrala Sfântul Alexandru Nevski, mărturisește: „Nu mi-a venit să cred când am văzut chitanța, căci este greu de crezut, că cel mai mare ctitor al catedralei este bătrânul Dobre, cel pe care toata lumea îl cunoaște, cerșetorul îmbrăcat în costum național. Astfel, într-un singur an, acest bătrân a donat catedralei 35.700 de leva (aproximativ 20.000 de euro). Potrivit documentelor de înregistrare a donațiilor făcute catedralei, de zeci de ani nu a mai existat un ctitor atat de mare.”

Poate părea greu de crezut că una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din Balcani, catedrala patriarhală a Bulgariei, în care se aduna lunar toți mitropolitii țării a primit un asemenea dar tocmai de la un batran cersetor. Privind chiar si numai spre donatiile facute de acest batran catedralei din Sofia, ne putem intreba, cu durere: In ce situatie a ajuns lumea noastra, daca cel mai mare donator dintre noi este un batran oarecare, ba încă și sărac.