Sfantul Grigorie cel Mare - Dialogul

Sfantul Grigorie cel Mare - Dialogul, nascut in jurul anului 540, in Roma, si trecut la cele vesnice in ziua de 12 martie 604, a fost primul calugar ales episcop (papa) al Romei. In calitate de episcop, el a condus Biserica vreme de peste treisprezece ani, parcurgand o perioada marcata de invazii pagane si calamitati naturale.

Sfantul Grigorie cel Mare este socotit intre cei sase Parinti apuseni ai Bisericii, alaturi de Sfantul Ambrozie al Milanului, Fericitul Augustin, Fericitul Ieronim, Tertulian si Sfantul Ciprian din Cartagina. Sfantul Grigore a fost singurul papa care a mai primit supranumele de "cel Mare", dupa Sfantul Leon cel Mare, praznuit de Biserica in ziua de 10 noiembrie.

"Cel ce de sus, de la Dumnezeu, ai luat dumnezeiescul har, marite Grigorie, si cu puterea aceluia intarindu-te, de bunavoie ai urmat Sfintei Evanghelii a lui Hristos, de la Care ai luat plata ostenelilor tale, intru tot fericite; pe Acela roaga-L sa mantuiasca sufletele noastre."

                                              Sfantul Grigorie cel Mare - Dialogul

Sfantul Grigorie Dialogul s-a nascut in jurul anului 540, intr-o familie de patricieni romani, cu o veche traditie crestina, din cetatea Roma. Familia sa locuia intr-o casa deosebita, asezata pe colina Celius, pe actuala strada "Sfantul Grigorie", care, in nord, merge spre Coloseum, iar in sud, spre Circus Maximus. Familia sa detinea proprietati insemnate in jurul Romei si in insula Sicilia.

In timpul copilariei sale, Italia a fost recucerita, de imparatul bizantin Iustinian cel Mare, de la goti. Mai inainte insa, un bunic de-al sau, anume Felix al III-lea, fusese numit episcop (papa) al Romei, de catre regele got Teodoric cel Mare. Tatal sau, Gordian, a detinut o functie bisericeasca, necunoscuta noua, iar mama sa, Silvia, a fost canonizata de Biserica, fiind praznuita in ziua de 4 noiembrie. Mai mult, doua surori ale tatalui sau, anume Tarsila si Emiliana, care au vietuit ca maici, au fost si ele canonizate de Biserica.

Grigorie a avut parte de o pregatire intelectuala completa, pe langa studiile laice, constand in autorii latini, stiintele naturii, istoria, matematica si muzica, el fiind indrumat si de Sfantul Grigorie de Tours, care il socotea pe invatacelul sau drept "cel mai invatat om al vremii, mai ales la gramatica, dialectica si retorica".

Deoarece cunoastea foarte bine si dreptul imperial, imediat dupa terminarea studiilor, tanarul Grigorie a imbratisat cariera politica, avand parte de o ascensiune rapida in administratia romana. Astfel, in anul 573, la varsta de numai 33 de ani, el a fost numit prefect al Romei, de catre imparatul bizantin Iustin al II-lea. In anul 575, insa, dupa moartea tatalui sau, Sfantul Grigorie a renuntat la functia politica inalta pe care a detinut-o timp de doi ani si a transformat casa parinteasca intr-o manastire de calugari.

Dupa ce isi vinde mostenirea si imparte multi bani saracilor, Grigorie intemeiaza sase manastiri pe pamanturile familiei, in insula Sicilia. Apoi, renuntand la hainele lumesti, el imbraca haina monahala, intrand ca simplu monah in manastirea infiintata in casa parinteasca, inchinata Sfantului Apostol Andrei. In aceasta manastire se vor adaposti si calugarii alungati din Manastirea Monte Cassino, de catre longobarzi.

In anul 579, dupa ce papa Pelagius al II-lea il hirotoneste in slujirea de diacon, Sfantul Grigorie este trimis in Constantinopol, in calitate de "apocrisar" (delegat, ambasadador). Timp de sase ani, sfantul a cunoscut in profunzime crestinismul si monahismul rasaritean. In aceasta perioada, Sfantul Grigorie cel Mare a consemnat in scris "Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite", care, pana atunci, circula numai pe cale orala.

In anul 585, Sfantul Grigorie Dialogul se intoarce la Roma, aducand cu sine cinstitul Brat al Sfantul Apostol Andrei si cinstitul Cap al Sfantului Evanghelist Luca. Odata ajuns in manastirea de metanie, de pe colina Celius, el este randuit staret, acest lucru neputand sa-l impiedice sa traiasca in cel mai simplu-sarac mod cu putinta. Cu toate acestea, papa Pelagius al II-lea in numeste secretar-consilier al sau, cel dintai avand mare nevoie de ajutor in incercarea lui de a-i uni cu Biserica Romei pe episcopii din nordul Italiei.

In anul 590, insa, in toiul unei epidemii de ciuma, cand papa Pelagius trece la cele vesnice, Sfantul Grigorie Dialogul este ales episcop al Romei, de catre popor, cler si senat. Desi, vreme de sapte luni de zile, Sfantul Grigorie s-a impotrivit si a incercat sa fuga, socotindu-se nevrednic de aceasta cinstire, el a fost gasit si adus inapoi in cetate. Apoi, in pofida insistentelor sale catre imparatul bizantin, de a nu semna numirea sa, in ziua de 3 septembrie 590, imparatul il numeste episcop (papa) al Romei.

Sfantul Grigorie cel Mare - Dialogul si-a pastorit credinciosii in timpul unor mari incercari, precum inundatiile, foametea, ratacirile donatiste si maniheiste, ciuma si invaziile longobarzilor. In anul 591, noul episcop a cerut credinciosilor din cetatea Romei sa tina post si sa se pocaiasca, pentru a atrage mila lui Dumnezeu si a fi indepartata ciuma. A luptat pentru apararea dreptei credinte, impotriva ereziei donatiste, si a lucrat mult la convertirea gotilor si a paganilor britanici. Tot el a negociat o pace cu lombarzii care asediau Roma. Se stie ca Sfantul Grigorie a refuzat toate titlurile si onorurile, cu exceptia titlului de "servus servorum Dei", adica "slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu".

Despre titlul onorific de "episcop universal", pe care il refuza categoric, Sfantul Grigorie spune: "O spun fara cea mai mica urma de ezitare, oricine se numeste pe sine insusi "episcop universal" sau doreste acest titlu, este, prin mandria sa, precursorul Antihristului, pentru ca, astfel, el doreste sa se ridice singur deasupra celorlalti. 

Aceasta greseala izvoraste dintr-o mandrie egala cu cea a lui Antihrist, pentru ca cel rau doreste sa se considerat deasupra celorlalti oameni, ca un dumnezeu, incat, in acelasi fel, oricine se va numi singurul episcop se inalta singur peste ceilalti oameni. Au nu venerabilul Sinod de la Calcedon a conferit titlul de "universal" episcopilor din scaunul apostolic al Romei, unde anume sunt slujitor, prin vointa lui Dumnezeu? 

Si, totusi, nici unul dintre noi nu a permis ca acest titlu sa ii fie dat lui; nimeni nu si-a asumat acest titlu intarit, ca nu cumva, prin asumarea unei cinstiri deosebite in demnitatea episcopiei, sa parem ca o refuzam tuturor celorlalti confrati."

Sfantul Grigorie cel Mare, episcopul Romei, a lasat Bisericii o seama de scrieri duhovnicesti de mare importanta. Pentru scrierea "Dialoguri despre Viata si Minunile Sfintilor din Italia", carte in patru volume, Sfantul Grigorie a fost numit si "Dialogul". 

Aceasta lucrare este primul izvor despre viata Sfantului Benedict de Nursia.

De la acest Sfant Parinte al Bisericii ne-au mai ramas si urmatoarele lucrari: "Comentariu la Cartea Iov", scrisa pe cand era in Constantinopol; "Omilii la Iezechiel"; "Regula Pastorala", adresata slujitorilor Sfantului Altar; in jur de 848 de scrisori si multe alte predici. Sfantul Grigorie Dialogul este pus in legatura si cu metoda apuseana de cantare bisericeasca numita "gregoriana". Pentru aceasta, el este socotit ocrotitorul muzicienilor si al cantaretilor, dar si al studentilor si al invatatorilor.

Sfantul Grigorie cel Mare - Dialogul a trecut la cele vesnice in ziua de 12 martie 604, in Roma. In pofida averilor aflate oricand la indemana sa, Sfantul Grigorie a fost caracterizat toata viata de iubirea saraciei de buna voie. El a fost recunoscut ca sfant imediat dupa moartea sa.

 Cinstitele sale Moaste se afla in Catedrala Sfantul Petru, din Vatican.

Teodor Danalache