3 Februarie
Sfantul Igantie s-a nascut la inceputul secolului al XVIII-lea pe Insula Thermi, in Ciclade. Era un urmas al binecunoscutei familii Yazedinos. Tanar fiind, a mers in Sfantul Munte, unde o ruda a sa era monah la Manastirea Vatoped. Deoarece a iubit din toata inima sa vietuirea monahala, a parasit lumea, la tunderea in monahism primind numele Ignatie. Ulterior a fost hirotonit preot.
Datorita virtutilor sale, a fost invitat sa pastoreasca o comunitate din alt tinut, ce se afla sub ocupatia tatarilor. In 1769, a fost hirotonit episcop de Gotia si Kafa in Crimeea. A fost cunoscut drept un episcop milostiv si neobosit, ce a castigat dragostea si respectul turmei pe care a pastorit-o. Drept rasplata pentru slujirea sa, Patriarhul Constantinopolului i-a oferit titlul de Arhiepiscop si l-a facut membru al Sfantului Sinod al Patriahiei Ecumenice.
Conteporanii sai l-au considerat un om onorabil, devotat, moral si trezvitor. Sfantul Igantie a primit de la Dumnezeu numeroase daruri si calitati. Cu aceste inzestrari, a fost randuit sa devina un nou Moise pentru turma sa aflata in robie. Acesta si-a asumat dificila sarcina de a organiza iesirea ortodocsilor din Crimeea, ce se aflau sub jugul tatarilor, conducandu-i in regiunea crestina din apropierea Marii de Azov, ce se gasea sub suzeranitate rusa.
Rugandu-se timp de multi ani lui Dumnezeu pentru eliberare turmei sale, s-a decis sa paraseasca Crimeea. In secret, a initiat tratative cu guvernul rus si a inlesnit inregistrarea populatiei din Crimeea in Rusia. Dupa Sfanta Liturghie oficiata in ziua de 23 aprilie 1778 in biserica Schitului Adormirea Maicii Domnului, le-a spus credinciosilor sa se pregateasca pentru a parasi tinutul unde au fost robiti si umiliti pentru atata vreme.
Mai multi oameni de incredere le-au transmis tuturor credinciosilor din peninsula detaliile legate de plecare. Autoritatile tatare au fost luate prin surprindere si au fost incapabile sa opreasca multimea oamenilor. Acestia au fost nevoiti sa paraseasca pamantul, casele, si mormintele stramosilor. Lungul si dificilul exod a inceput in iunie 1778.
Acestia purtau inaintea lor Icoana Maicii Domnului Bakhchisarai, care i-a ocrotit. Aproximativ 50000 de greci au parasit Crimeea ce era ocupata de tatari. Pentru daruirea si curajul sau, Imparateasa Ecaterina i-a oferit Sfantului Ignatie o mare distinctie: o icoana adamantina pectorala a Maicii Domnului. Prin rugaciunile bunului si credinciosului lor pastor, refugiatii au depasit numeroase dificultati in timpul lungului lor drum.
Cand o boala necunoscuta i-a afectat in timpul calatoriei, episcopul s-a rugat Sfantului Haralambie, facatorul de minuni, care i s-a aratat si a tamaduit poporul.
Pe coasta ruseasca a Marii Azovului, unde grecii s-au stabilit cu binecuvantarea Mitropolitului Ignatie, a fost intemeiat minunatul oras Marioupolis (Mariopol), inchinat Maicii Domnului, cu 23 de sate grecesti in imprejurimi. O noua mitropolie a fost infiintata in Mariopol sub ocrotitrea ierarhului, ce se afla de acum sub jurisdictia Bisericii Ortodoxe Ruse. Preocuparea cea mai importanta a Sfantului Ignatie era calauzirea duhovniceasca constanta a turmei sale.
Credinciosul slujitor al Domnului l-a iubit pe Dumnezeu din toata inima, puterea si mintea sa. Acesta obisnuia sa spuna: “Prin Biserica si din Biserica izvoraste binecuvantarea Cerului si roadele sale sunt clar evidente in toate activitatile si ocupatiile omenesti ”. Si astfel intampina totul cu rugaciune, rabdare si blandete.
Traind intr-o chilie din piatra pe care si-a construit-o singur, la o distanta de 6.5 km de Mariopol, Sfantul Ignatie a trecut la cele vesnice pe 3 februarie 1786. A fost inmormantat in prima biserica din Mariopol, inchinata Sfantului Haralambie, iar mormantul sau a devenit ulterior un important loc de pelerinaj. In 1936, dupa ce regimul ateu a venit la putere, Biserica Sfantul Haralambie a fost distrusa. Mormantul sau a fost deschis, sfintele sale moaste fiind descoperite intregi. Ulterior, acestea au fost mutate in alt loc. In timpul eliberarii orasului Mariopol, localitatea a fost arsa de catre germani si moastele sfantului au suferit aceeasi soarta.
In acest fel, s-a implinit o profetie a sfantului, deoarece acesta spusese ca ramasitele sale pamantesti vor arde impreuna cu orasul. Particele din sfintele sale moaste sunt pastrate in prezent in Biserica Sfantul Gheorghe din Mariopol.
Sfantul Ignatine din Mariopol a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene in 1977.
Radu Alexandru
CrestinOrtodox.ro
Sfantul Igantie s-a nascut la inceputul secolului al XVIII-lea pe Insula Thermi, in Ciclade. Era un urmas al binecunoscutei familii Yazedinos. Tanar fiind, a mers in Sfantul Munte, unde o ruda a sa era monah la Manastirea Vatoped. Deoarece a iubit din toata inima sa vietuirea monahala, a parasit lumea, la tunderea in monahism primind numele Ignatie. Ulterior a fost hirotonit preot.
Datorita virtutilor sale, a fost invitat sa pastoreasca o comunitate din alt tinut, ce se afla sub ocupatia tatarilor. In 1769, a fost hirotonit episcop de Gotia si Kafa in Crimeea. A fost cunoscut drept un episcop milostiv si neobosit, ce a castigat dragostea si respectul turmei pe care a pastorit-o. Drept rasplata pentru slujirea sa, Patriarhul Constantinopolului i-a oferit titlul de Arhiepiscop si l-a facut membru al Sfantului Sinod al Patriahiei Ecumenice.
Conteporanii sai l-au considerat un om onorabil, devotat, moral si trezvitor. Sfantul Igantie a primit de la Dumnezeu numeroase daruri si calitati. Cu aceste inzestrari, a fost randuit sa devina un nou Moise pentru turma sa aflata in robie. Acesta si-a asumat dificila sarcina de a organiza iesirea ortodocsilor din Crimeea, ce se aflau sub jugul tatarilor, conducandu-i in regiunea crestina din apropierea Marii de Azov, ce se gasea sub suzeranitate rusa.
Rugandu-se timp de multi ani lui Dumnezeu pentru eliberare turmei sale, s-a decis sa paraseasca Crimeea. In secret, a initiat tratative cu guvernul rus si a inlesnit inregistrarea populatiei din Crimeea in Rusia. Dupa Sfanta Liturghie oficiata in ziua de 23 aprilie 1778 in biserica Schitului Adormirea Maicii Domnului, le-a spus credinciosilor sa se pregateasca pentru a parasi tinutul unde au fost robiti si umiliti pentru atata vreme.
Mai multi oameni de incredere le-au transmis tuturor credinciosilor din peninsula detaliile legate de plecare. Autoritatile tatare au fost luate prin surprindere si au fost incapabile sa opreasca multimea oamenilor. Acestia au fost nevoiti sa paraseasca pamantul, casele, si mormintele stramosilor. Lungul si dificilul exod a inceput in iunie 1778.
Acestia purtau inaintea lor Icoana Maicii Domnului Bakhchisarai, care i-a ocrotit. Aproximativ 50000 de greci au parasit Crimeea ce era ocupata de tatari. Pentru daruirea si curajul sau, Imparateasa Ecaterina i-a oferit Sfantului Ignatie o mare distinctie: o icoana adamantina pectorala a Maicii Domnului. Prin rugaciunile bunului si credinciosului lor pastor, refugiatii au depasit numeroase dificultati in timpul lungului lor drum.
Cand o boala necunoscuta i-a afectat in timpul calatoriei, episcopul s-a rugat Sfantului Haralambie, facatorul de minuni, care i s-a aratat si a tamaduit poporul.
Pe coasta ruseasca a Marii Azovului, unde grecii s-au stabilit cu binecuvantarea Mitropolitului Ignatie, a fost intemeiat minunatul oras Marioupolis (Mariopol), inchinat Maicii Domnului, cu 23 de sate grecesti in imprejurimi. O noua mitropolie a fost infiintata in Mariopol sub ocrotitrea ierarhului, ce se afla de acum sub jurisdictia Bisericii Ortodoxe Ruse. Preocuparea cea mai importanta a Sfantului Ignatie era calauzirea duhovniceasca constanta a turmei sale.
Credinciosul slujitor al Domnului l-a iubit pe Dumnezeu din toata inima, puterea si mintea sa. Acesta obisnuia sa spuna: “Prin Biserica si din Biserica izvoraste binecuvantarea Cerului si roadele sale sunt clar evidente in toate activitatile si ocupatiile omenesti ”. Si astfel intampina totul cu rugaciune, rabdare si blandete.
Traind intr-o chilie din piatra pe care si-a construit-o singur, la o distanta de 6.5 km de Mariopol, Sfantul Ignatie a trecut la cele vesnice pe 3 februarie 1786. A fost inmormantat in prima biserica din Mariopol, inchinata Sfantului Haralambie, iar mormantul sau a devenit ulterior un important loc de pelerinaj. In 1936, dupa ce regimul ateu a venit la putere, Biserica Sfantul Haralambie a fost distrusa. Mormantul sau a fost deschis, sfintele sale moaste fiind descoperite intregi. Ulterior, acestea au fost mutate in alt loc. In timpul eliberarii orasului Mariopol, localitatea a fost arsa de catre germani si moastele sfantului au suferit aceeasi soarta.
In acest fel, s-a implinit o profetie a sfantului, deoarece acesta spusese ca ramasitele sale pamantesti vor arde impreuna cu orasul. Particele din sfintele sale moaste sunt pastrate in prezent in Biserica Sfantul Gheorghe din Mariopol.
Sfantul Ignatine din Mariopol a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene in 1977.
Radu Alexandru
CrestinOrtodox.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.