Sf. Ierarh Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos

 ...

Acesta a fost de neam din Armenia si se tragea din parinti crestini, fiind desavarsit in bunatate si foarte iubitor de invatatura. Pentru credinta lui curata si intelepciunea sa, pentru dragostea lui infocata ce avea catre Dumnezeu si catre aproapele, pentru blandetea si evlavia sa, silit a fost sa fie hirotonit episcop in Sevastia Armeniei. Nu dupa multa vreme, insa, a fost mutat ca episcop in Veria, din Siria.
A vietuit din vremea lui Constantiu (350-361) imparatul, fiul marelui Constantin, pana la vremea lui Teodosie cel Mare (379-395), in timpul luptelor celor mari ale Bisericii, impotriva uneltirilor ariene, in tot rasaritul crestin. Dar cu deosebire, Biserica din Antiohia era intr-o stare de plans. De la surghiunul Sfantului Eustatie (331), Antiohia nu avusese parte decat de episcopi arieni. Si acum, prin mutarea lui Eudoxie, tot arian si el, de la Antiohia la Constantinopol, arhiepiscopia Antiohiei ramasese fara pastor.
Pentru faima ce-si facuse, toti s-au invoit si au ales pe Sfantul Meletie. Si a fost inscaunat cu mare cinste, bucurandu-se de multa dragoste in poporul dreptcredincios. Lupta lui pentru intarirea credintei ortodoxe, impotriva arienilor, a aprins insa mania acestora impotriva Sfantului si, uneltind pe langa imparatul Constantiu, au izbutit, la numai o luna de la inscaunare, sa surghiuneasca pe episcop in Armenia, alegand, pe un arian, arhiepiscop, in locul lui.
Venind la imparatie Iulian Apostatul si episcopii ortodocsi intorcandu-se la locurile lor, a venit si Meletic la scaunul sau din Antiohia. El a gasit turma sa dezbinata, multi ortodocsi nevoind sa-l mai recunoasca pe pastor. Pe deasupra, tot acum, imparatul Iulian a inceput lupta contra crestinilor, pentru reinvierea paganismului. Si Meletie a fost surghiunit a doua oara.
Venind la imparatie dreptcredinciosul imparat Iovian (363-364), Sfantul Meletie s-a intors si a adunat un sinod cu episcopii sai, hotarand drumul pe care sa-l urmeze Biserica. Murind, dupa numai opt luni de domnie, Iovian, i-a urmat Valens, imparat arian, care, cautand sa-l atraga pe Sfantul Meletie de partea sa si neizbutind, l-a surghiunit a treia oara. Dar cand a fost sa-l scoata din cetate, Sfantul, in marea sa bunatate, a trebuit sa apere pe cei care-l surghiuneau, de mania poporului infuriat, care-si iubea peste masura pastorul.
Nu s-a intors decat in anul 378, sub domnia imparatului ortodox Gratian (375-383), cand, Sfantul s-a straduit sa intareasca dreapta oranduire ortodoxa, osandind, intr-un sinod din anul 379, toate invataturile gresite ale vremii sale. In zilele dreptcredinciosului imparat Teodosie cel Mare, Sfantul Meletie a luat parte, incununandu-si viata, si la cel de al doilea Sinod ecumenic, tinut in anul 381, la Constantinopol, conducand cu multa intelepciune lucrarile acestui Sinod.
Spre jalea tuturor care-l cunoscusera si pretuiau inalta lui intelepciune, el s-a mutat la Domnul, la adanci batraneti, in Constantinopol, chiar in timpul lucrarilor Sinodului, si a fost numarat cu Sfintii, pentru intreitele lui surghiuniri si pentru luptele si suferintele lui in slujba dreptei credinte. Pe acest fericit, dumnezeiescul Gura de Aur si Grigorie al Nyssei, l-au cinstit cu cuvinte de lauda. Murind in pamant strain, la Constantinopol, sfintele lui moaste au fost aduse la Antiohia si asezate in Biserica Sfantului Vavila.