Bate moartea la fereastră, sufletul să mi-l răpească
și eu nu sunt mântuit, căci la moarte n-am gândit.
Am fost tânăr și-n putere și-am gândit să-mi fac avere,
iar acuma la sfârșit mă văd singur părăsit.
Moarte, moarte-ngăduiește, firul vieții mi-l lungește,
avuția să mi-o dau, viața veșnică s-o iau.
Mântuire, mântuire, eu am veșnică pieire.
Lumea-ntreagă dac-aș da nu mă pot răscumpăra.
Pe Hristos cine-L primește și Cuvântul Lui păzește
prin răscumpărarea Sa, mântuire poate-afla.
Doamne, ai milă de mine, fă-mă să mă-ntorc la Tine,
ca să n-ajung părăsit, să nu mor nemântuit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.