Sfantul Mucenic Trifon

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

O, Sfinte Mucenice Trifon, grabnic ajutătorule al tuturor celor ce la tine aleargă şi se roagă înaintea sfintei tale icoane, degrab ascultătorule şi mijlocitorule! Auzi-ne şi acum în tot ceasul rugăciunea noastră, a nevrednicilor robilor tăi, care cinstim sfântă pomenirea ta: că tu, bineplăcutule al lui Hristos, însuţi ai făgăduit mai înainte de ieşirea ta din viaţa aceasta stricăcioasă că te vei ruga Domnului pentru noi şi ai cerut de la Dânsul darul acesta: dacă cineva, în oricare nevoie şi întristare a sa, va prinde a chema sfânt numele tău, acela izbăvit va fi de toată năvălirea celui rău.

Şi precum oarecând pe fiica împăratului de la Roma, care de diavol se chinuia, o ai vindecat, aşijderea şi pe noi păzeşte-ne de cursele lui cumplite în toate zilele vieţii noastre şi mai vârtos în ziua cea înfricoşată a suflării noastre celei de pe urmă mijloceste pentru noi, când întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli ne vor împresura şi vor începe să ne înfricoşeze.

Fii nouă atunci ajutător şi grabnic izgonitor al viclenilor diavoli şi la Împărăţia Cerurilor călăuzitor, unde acum stai cu ceata sfinţilor înaintea Scaunului lui Dumnezeu; roagă pe Domnul să ne învrednicească şi pe noi a fi părtaşi ai veseliei şi bucuriei celei de-a pururea fiitoare, ca dimpreună cu tine să ne învrednicim a slăvi pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Mângâietorul, în veci. Amin.

Sinaxar 29 Ianuarie

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



•Tot în această zi, pomenirea sfinţilor şapte mucenici, care s-au săvârşit în Samosata: Filotei, Iperehie, Aviv, Iulian, Romano, Iacob şi Parigorie.
Acestor sfinţi mucenici, fiind ostaşi ai lui Hristos şi înfruntând rătăcirea idolească, li s-au zdrobit braţele şi coapsele cu toiege groase. După aceea li s-au sfâşiat trupurile şi li s-au pus lanţuri grele de grumaji şi au fost băgaţi în temniţă. În urmă au fost scoşi de acolo şi spânzuraţi, pironindu-li-se capetele cu piroane de fier. În felul acesta şi-au dat sufletele lui Dumnezeu.
•Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Silvan episcopul, Luca diaconul şi Mochie citeţul.
Pe vremea împăratului Numerian în anii 284, s-a pornit prigoană asupra creştinilor. Atunci s-a dat de ştire dregătorului cetăţii Emesa, să prindă pe sfântul părintele nostru Silvan, episcopul acestei cetăţi. Şi îndată a fost prins împreună cu Luca diaconul şi cu Mochie citeţul. Legaţi, au stat înaintea dregătorului, care cercetându-i cu amănuntul şi auzind că mărturisesc pe Hristos drept Dumnezeu adevărat, şi că dădeau anatemei pe slujitorii idolilor, s-a pornit cu multă urgie şi mânie şi i-a supus la multe şi felurite chinuri, iar la urmă a hotărât să-i dea să se lupte cu fiarele. Deci, scoţând pe sfinţi în adunarea poporului şi lăsând slobode multe feluri de fiare, sfinţii s-au rugat lui Dumnezeu să-şi sfârşească viaţa acolo. Dumnezeu îndată a luat sufletele slugilor Sale. Atunci fiarele cele sălbatice, sfiindu-se de moaştele sfinţilor, s-au dat în lături, neatingându-se nicidecum de trupurile lor. După ce s-a înnoptat, trupurile sfinţilor au fost luate şi îngropate cu cinste, aducându-se mulţumiri lui Dumnezeu.
•Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Sarvil şi Vevea sora lui, care au pătimit în Edesa.
Aceşti sfinţi mucenici au trăit în zilele împăratului Traian. Sfântul Sarvil era slujitor al demonilor celor înşelători şi jertfitor al necuratelor lor jertfe. Şi făcându-se odată un praznic al demonilor, iar Sarvil fiind, după obicei, mai mare fruntaş peste necuratele jertfe, a fost înfruntat şi dojenit de episcopul Varsemeu, ca unul ce se făcuse pricină a pierzării multora. Atunci Sarvil a fost atins de harul lui Dumnezeu şi înduplecându-se la cuvintele episcopului a venit la credinţa în Hristos, împreună cu sora lui Vevea, şi au fost botezaţi de episcopul Varsemen. Pentru aceasta, Sarvil a fost adus ighemonului Lisias şi a fost supus la felurite chinuri. În cele din urmă a primit cununa muceniciei astfel: a fost pus la teasc şi strâns cu vârteje, a fost fierăstruit şi i s-a tăiat capul. Tot aşa a pătimit şi sora lui, din porunca ighemonului.
- Cuviosul Lavrentie Închisul, din Pecersca -
29 Ianuarie
(851 de cuvinte, 5 minute)
Din Viețile Sfinților
După ispitirea cuvioșilor închiși din Pecersca, Isac și Nichita, s-a aflat nevoindu-se în aceeași sfântă mânăstire, fericitul Lavrentie, care asemenea a îndrăznit, ca un bun ostaș al lui Hristos, a se lupta cu vrăjmașul cel de suflet pierzător, ce se ostășea; și dorea foarte mult ca în închisoare să se roage lui Dumnezeu, gândind de-a pururea că pentru acea viață grăiește Dumnezeu: Iar tu, când te rogi, intră în cămara ta, și închizându-ți ușa ta, roagă-te Tatălui tău în ascuns și Tatăl tău Cel ce vede în ascuns, îți va da ție la arătare.
Însă cuvioșii părinți îl opreau cu totul de a face aceasta în Sfânta Mânăstire Pecersca, care mai mult decât altele suferea război de la înșelătorul vrăjmaș; căci îi aduceau aminte, cum acolo a biruit vrăjmașul pe Isac și pe Nichita, care s-au luptat cu dânsul în singurătate, și pe care abia prin multe rugăciuni ajutătoare i-au ridicat.
Atunci Lavrentie, cerându-și iertăciune, s-a dus în mânăstirea Sfântului marelui Mucenic Dimitrie, care se zidise de Domnul Iziaslav, și acolo se nevoia monahicește în închisoare. Deci, a început a viețui cu nevoință și de mântuirea sa avea multă sârguință, tinzând în toate zilele spre mai mari osteneli, omorându-și toate patimile cu înfrânarea și tăindu-le cu sabia cea duhovnicească, adică cu graiul rugăciunii. Apoi, toate săgețile viclene cele aprinse stingându-le, cu apa lacrimilor, cu darul lui Dumnezeu, nu numai că era străin de rănirea diavolească, ci a luat dar de la El a tămădui cu minuni felurite răni și neputințe între oameni, cum și a izgoni diavolii.
Deci, la acest fericit între alții, a fost adus din Kiev spre tămăduire, un om cuprins de un diavol foarte cumplit, fiind purtat de zece oameni. Iar fericitul dorind ca să fie proslăvită patria sa cea duhovnicească, adică sfânta Mânăstire Pecersca, a poruncit ca să ducă pe acel om acolo. Atunci îndrăcitul a început a striga: "La cine mă trimiți? Căci eu nici nu îndrăznesc a mă apropia de peșteră, pentru sfinții ce sunt într-însa; iar în mânăstire sunt 30 de monahi locuitori, de care mă tem, și cu ceilalți am război".
Acestea mărturisindu-le cel îndrăcit pentru darul sfintei Mânăstiri Pecersca, a poruncit iarăși fericitul, ca să-l ducă acolo cu sila, ca de cele grăite dânșii mai mult să se încredințeze. Deci, cei ce-l duceau, știind că niciodată îndrăcitul nu fusese într-o mânăstire și pe nimeni nu știa într-însa, îl întrebară: "Care sunt aceia de care te temi tu?". Pentru că atunci erau 118 toți frații din Mânăstirea Pecersca; iar îndrăcitul a numărat pe nume 30 și a zis: "Aceștia toți cu un cuvânt pot să mă izgonească". Și iarăși îi ziseră cei ce-l aduceau: "Noi voim ca în peșteră să te închidem".
Iar el le-a răspuns: "Ce folos îmi este ca să mă lupt cu morții? Pentru că aceia acum au mai multă îndrăzneală către Dumnezeu, a se ruga pentru monahi și pentru cei ce merg la dânșii; dar de voiți să vedeți războiul meu, duceți-mă în mânăstire; căci afară de acei 30, precum v-am spus, cu toți ceilalți mă pot lupta". Și a început a arăta puterea sa, grăind evreiește și după aceea latinește, apoi grecește și, cu un cuvânt, în toate limbile, pe care niciodată nu le auzise omul acela, încât se temeau foarte mult cei ce-l duceau, mirându-se de schimbarea limbii și de felul vorbirii lui.
Dar, mai înainte de a intra în mânăstire, a fugit din om necuratul duh și a început cel tămăduit a înțelege bine; iar cei ce erau cu el, s-au bucurat și intrară cu acela în sfânta biserică, cea făcătoare de minuni a Pecerscăi, pentru ca să dea laudă lui Dumnezeu. De care lucru înștiințându-se egumenul, a mers cu toți frații acolo în biserică, iar cel tămăduit nu știa pe egumen, nici pe vreunul din cei 30, pe care îi numise. Atunci l-a întrebat: "Cine te-a tămăduit?" Iar el căutând spre icoana cea făcătoare de minuni a Preasfințitei Născătoare de Dumnezeu, a zis: "Cu aceea m-au întâmpinat cei 30 sfinți părinți și astfel m-am tămăduit". Deci, numele tuturor acelora le pomenea, deși în față nu cunoștea pe nici unul. Atunci toți împreună au dat slavă lui Dumnezeu și Preacuratei Maicii Lui, cum și fericiților plăcuților Lui.
Astfel s-a preamărit acest sfânt loc, prin iconomia lui Dumnezeu cea vestită, prin Sfântul Lavrentie cel închis; care despărțindu-se de frații Pecerscăi, ca Barnaba de Pavel, mai mult rod și mai multe fapte bune a făcut, asemenea cu îngerii, în multe chipuri, în Mânăstirea Iziaslavului.
Apoi s-a întors iarăși în sfânta Mânăstire Pecersca, unde, după sfârșitul său cel plăcut lui Dumnezeu, ca ceilalți închiși de mai înainte - care au intrat prin poarta cea strâmtă în viața cea veșnică -, este pus cu cinste în peștera în care până acum sunt nestricate moaștele lui cele făcătoare de minuni, întru cinstea Celui ce vede în taină și răsplătește la arătare, adică a lui Dumnezeu Celui lăudat în Treime, Căruia se cuvine slava, în veci. Amin.

DE CE DAR DE LA VOI INSIVA NU JUDECATI CE ESTE DREPT?

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Iisus legenda vie

DE CE DAR DE LA VOI INSIVA NU JUDECATI CE ESTE DREPT? 
daca insusi Hristos ne spune astfel ce pot insemna aceste cuvinte? Oare nu faptul ca noi judecam ce este drept si ce nu, nu noi suntem cei ce alegem binele sau raul? nu noi detinem puterea deciziei? iubiti credinciosi si frati crestini atentie mare la cuvintele Mantuitorului ca marturisesc tot adevarul despre oameni desi Iisus cunostea inima lor totusi Dumnezeu lasa ca fiecare sa faca exact ceea ce crede el ca e mai bine, Dumnezeu nu se implica sa te fereasca sau sa iti aduca mantuirea ci tu cu intelepciunea si cu fapta ta vei aduce fie roada buna fie roada rea, omul prin insasi puterea proprie de a decide face ce este placut lui Dumnezeu sau ce nu este placut. Iata ce zice oamenilor:"Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei. Şi zicea mulţimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este. Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi? De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept?". Fratilor nu sunt convins ci foarte sigur ca Hristos este Dumnezeu in treime coborat pe pamant in propriile creatii ca sa ne ierte de pacatul stramosesc savarsit de parintele nostru Adam si cum altfel daca nu venind prin noul Adam (fiul lui Dumnezeu) readus la viata vesnica dar de data aceasta nu in Eden (gradina raiului) ci direct in cer dandui-Se toata puterea si stapanirea.

Luati aminte la ce cititi

Sfântul Porfirie Kafsokalivitul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

" Odată, pentru a-i îndrepta unui frate multele sale cusururi, Bătrânul, folosind exemple din natură şi din viaţă, i-a zis:
" ‒ Să ştii, copilul meu, că nimic nu este întâmplător în această viaţă. Totul are un scop şi nimic nu se petrece fără o cauză. Nici un ac nu cade dintr-un brad, dacă nu vrea Dumnezeu. De aceea, nu trebuie să te mâhneşti, orice ţi s-ar întâmpla. Aşa ne sfinţim! Uite, acum tu te mâhneşti din cauza casnicilor tăi, dar ei te ajută, de fapt, să atingi înălţimi duhovniceşti. Dacă n-ar fi ei, n-ai mai spori deloc. Dumnezeu ţi i-a dat. O să-mi spui: „Dar oare e bine să sufere omul din pricina celor dragi?”. Păi, tocmai asta vrea Dumnezeu de la noi! Iar tu eşti foarte sensibil şi, de la supărare, te doare stomacul; simţi gol în stomac, nu-i aşa?
‒ Da, Părinte, dar aşa de rău e să fii sensibil.
‒ Da, e rău să fii sensibil cum eşti tu, fiindcă, din cauza supărărilor, ai căpătat diferite boli trupeşti. Încă nu ştii că şi bolile sufleteşti sunt tot boli?
‒ Nu.
‒ Ei bine, află acum de la mine!"

(Sfântul Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 56

Sfânta Xenia din Sankt Petersburg, nebuna întru Hristos

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

SINAXAR - Duminică 24 Ianuarie - Sfânta Cuvioasă Xenia de la Roma; Sfânta Xenia din Sankt Petersburg, nebuna întru Hristos

Fericita si pururea pomenita Xenia a fost din slavita cetate a Romei, fiica de neam cinstit, tatal ei fiind senator al imparatiei, binecredincios si ravnitor. Deci, ajungand ea la varsta nuntii si toate cele de nunta gatite fiind, ea a fugit de acasa cu alte doua femei tinere, credincioasele ei slujnice, dorind impreuna toate, a se face mirese Mirelui celui nestricacios, lui Hristos Domnul, prin vesnica feciorie si intelepciune, dar aceasta dorire Xenia tainuind-o inaintea parintilor ei, fiind singura lor fiica.
Si luand ea putin aur si imbracaminte barbateasca, s-a urcat impreuna cu slujnicele sale in corabie si facand calatoria pe mare si strabatand multe locuri, a sosit la insula numita Cos, unde si-a luat chipul ei femeiesc si, intalnind acolo pe omul lui Dumnezeu, preotul si egumenul Pavel, venind de la Locurile Sfinte, l-a rugat sa le fie lor indrumator duhovnicesc.
Deci, indemnate fiind de dumnezeiescul Pavel, au venit in cetatea Milasa si, facand acolo, din aurul ce avea, o bisericuta, cu hramul Sfantului Mucenic Stefan, si chilii, impreuna cu alte cateva fecioare au intemeiat o mica manastire. Si atata ravna si nevointa a aratat fericita aceasta Xenia in rabdarea si parasirea simtirii poftelor lumesti, incat pilda s-a facut pe sine, a petrecerii ceresti in trup omenesc.
Drept aceea, si semn de sus a primit pentru buna petrecere a vietii sale. Ca, indata dupa moartea ei, intru amiaza fiind si soarele luminand pamantul, s-a ivit pe cer o cruce din stele luminoase, cuprinsa intr-un tarc de stele, semn care se parea a fi ca o cununa data fericitei de la Dumnezeu, proslavind ostenelile si ravna dragostei sale prentru Hristos, de vreme ce, dupa ingroparea trupului ei in pamant, semnul acela n-a mai fost vazut.
Si s-au descoperit atunci si cele despre Sfanta, spunandu-le pe patul de moarte, una din slujnicele ei, din ce tara si din ce neam se trage fericita, precum si numele ei cel de la parinti, Evsevia, ca vrand a nu fi cunoscuta, si-a pus ea numele de Xenia, care insemneaza "Cea straina". Si asa, cu sarguitoare osteneala, a lucrarii si a gandirii s-a mutat fericita la Hristos, mult doritul ei Mire.
Născută în secolul al XVIII-lea, Sfânta Xenia din Sankt Petersburg a crescut în timpul domniei împărăteselor Elisabeta și Ecaterina a II-a. Soție a unui ofițer de armată, a rămas văduvă pe când avea 26 de ani, plângând mult pentru soțul ei care murise în timpul unei petreceri, fără a fi spovedit și împărtășit. Din acel moment, Sfânta Xenia a fost preocupată de rugăciune, lăsând la o parte distracțiile acestei lumi, făcându-se „nebună pentru Hristos”. A dat toată averea, inclusiv casa în care locuia, și a început să se plimbe pe străzile orașului, îmbrăcată în hainele soțului ei și să susțină că ea a fost cea care a murit, de fapt. A luptat cu indignarea rudelor și, pentru că ofițerii au găsit-o sănătoasă mental, nu au oprit-o din calea pe care și-o alesese.
Timp de opt ani a lipsit din Petersburg, fiind plecată probabil în pelerinaje. Apoi s-a întors și a îndurat toate batjocurile, mergând nopțile pe un câmp din apropiere, nu ca să doarmă, ci ca să se roage. În cele din urmă, oamenii au început să vadă că ea are daruri speciale și că a prezis lucruri care se adevereau, așa încât prezența ei era acum resimțită ca o binecuvântare, chiar dacă ea nu își dorea să fie primită cu cinste. La vârsta de 71 de ani Sfânta Xenia și-a dat sufletul în mâna Domnului, fiind înmormântată în cimitirul Smolensk.
Pentru că vizitatorii tot luau pământ din mormântul ei, era nevoie ca acesta să fie înlocuit în fiecare an, așa că după o vreme a fost amenajată o capelă pe mormânt. Sfânta a continuat să facă minuni și după trecerea ei la cele veșnice, oferind vindecare bolnavilor și rezolvare problemelor celor plini de griji și fără serviciu.
Dumnezeului nostru, slava !

Rugăciune către Sfânta Xenia, cea nebună pentru Hristos

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

            O, Sfântă maică Xenia, vieţuind sub acoperământul Celui Preaînalt şi întărită fiind de Maica lui Dumnezeu, răbdând foamea şi setea, gerul şi arşiţa, defăimările şi prigonirile, ai primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii şi al facerii de minuni, iar acum sălăşluieşti întru lumina Celui Atotputernic. Sfânta Biserică te preamăreşte acum ca pe o floare bineînmiresmată. Stând înaintea sfintei tale icoane, ne rugăm ţie ca uneia care eşti întru viaţa cea neîmbătrânitoare, dar petreci şi împreună cu noi: primeşte cererile noastre şi le du la scaunul Milostivului Părinte Ceresc, ca ceea ce ai îndrăznire către El; cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veşnică, îmbelşugată binecuvântare pentru faptele şi începuturile cele bune, izbăvire din toate nevoile şi necazurile. Mijloceşte cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor, pentru noi netrebnicii şi păcătoşii. Ajută, Sfântă şi fericită maică Xenia, să fie luminaţi pruncii cu lumina Sfântului Botez şi să fie pecetluiţi cu pecetea darului Sfântului Duh; băieţii şi fetele să fie crescuţi în credinţă, cinste şi frică de Dumnezeu; dăruieşte-le lor reuşită la învăţătură; tămăduieşte pe cei neputincioşi; trimite dragoste şi bună-înţelegere celor căsătoriţi, învredniceşte pe monahi de nevoinţa cea bună şi apără-i de defăimări; întăreşte-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt, păzeşte poporul şi ţara aceasta în pace şi fără de tulburare, roagă-te pentru cei lipsiţi în ceasul morţii de împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine; că tu eşti nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îţi aducem mulţumire şi slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, pe Dumnezeul cel în Treime închinat şi minunat întru Sfinţii Săi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Rugăciune

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

,, Scoate-mă Doamne , Iisuse Hristoase , din păcate , din boli grele, chinuitoare , din mânie, sărăcie , umilință , gânduri negre.

Si ne păzește de dușmanii văzuți și nevăzuți și de moarte naprasnică.

Si cu Duh curat, du-ne la mese întinse , cu făclii aprinse, la izvoare reci, curgătoare , ca Maica Domnului să fie grăbinic ajutătoare. Amin. "

,, Bucuria mea ! Ai încredere în Dumnezeu și cere ajutorul Lui. Învață să-ți ierți dușmanul , iar Dumnezeu iti va da tot ceea ce vei cere.!

( Sfântul Serafim de Sarov)

Iertați, și Dumnezeu să ne ierte. Amin.

Sfântul Mucenic Neofit - 21 ianuarie

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfântul Mucenic Neofit și leul care i-a fost prieten până la moarte

O dată, porumbelul trimis de Mântuitorul ca să-l păzească pe Sfântul Neofit i-a spus acestuia, cu glas omenesc: „Ieşi, Neofite, din casa tatălui tău şi vino după mine”. Și sculându-se acest dumnezeiesc tânăr, i-a sărutat pe părinţii săi şi s-a dus în urma porumbelului. Iar porumbelul, ducându-l până la Muntele Olimpului, a zburat dintr-o crăpătură de piatră într-o peşteră ce se afla acolo, unde sfântul, intrând după dânsul, a găsit un leu mare şi i-a zis: „Ieşi de aici şi caută-ţi altă peşteră, căci Domnul mi-a poruncit să locuiesc aici”. Leul, auzind acestea, a lins cu limba picioarele sfântului şi s-a dus de acolo. Deci, locuia sfântul în peştera leului, fiind hrănit de înger.

Peste ani, a venit prigoană în toată lumea și păgânii obligau creștinii să aducă jertfă la idoli. Atunci îngerii lui Dumnezeu, luându-l pe Sfântul Neofit din Muntele Olimpului, l-au așezat în mijlocul târgului Niceei, și avea el faţa preaslăvită ca a lui Moise cândva, şi a strigat el împotriva păcatului! Obligat să se închine la idoli, sfântul a refuzat, de aceea l-au aruncat în cuptorul de foc – din care a ieșit nevătămat. După aceasta, l-au osândit pe sfântul să fie dat spre hrană fiarelor. Au slobozit asupră-i un urs, apoi o ursoaică, dar fiarele nu i-au făcut nimic. Astfel săvârşindu-se priveliştea aceea, păstorii aduseseră la ighemon un leu foarte mare şi sălbatic, despre care ziceau: „L-am prins în pustie de cinci zile şi nu i-am dat hrană deloc”. Iar ighemonul, bucurându-se, a poruncit să aducă pe leul acela înăuntrul priveliştii, unde sfântul mucenic stătea legat gol. Şi toţi se mirau de acel leu, căci era foarte mare şi fioros.

Alergând leul la sfântul, a stat şi l-a privit şi plecându-şi capul, scotea lacrimi din ochi şi lingea picioarele lui, pentru că acela era leul pe care Sfântul Neofit, aflându-l la Muntele Olimpului, în peştera cea de piatră, l-a trimis aiurea, ca sfântul să se sălăşluiască în peştera aceluia. Deci, cunoscându-l sfântul, i-a spus să se ducă în peştera sa cea dintâi în Olimp, pe care o lăsase, poruncindu-i să nu vatăme neam de om niciodată. Iar leul, închinându-se mucenicului, s-a dus răcnind înfricoşat şi a sfărâmat uşile priveliştii, apoi a trecut degrabă prin popor, încât toţi se repezeau la fugă, temându-se de groaza fiarei. Dar el, nevătămând pe nimeni, a fugit în pustie, la locul cel dintâi, după porunca sfântului.

Viața Sfântului Lavrentie de Cernigov

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfântul Lavrentie din Cernigov – după numele său de botez, Luca Evseevici Proscura – s-a născut în anul 1868, în localitatea rusească Karilsk, din regiunea Cernigov. Părinții săi, Evsevii și Hristina, au fost oameni simpli, dar muncitori și credincioși. Din cei șapte copii ai familiei, cinci erau băieți, Luca fiind cel mai mic dintre aceștia.

Muncind încă de mic, împreună cu toți membrii familiei sale, tânărul Luca a avut o viață destul de grea; copil fiind, din pricina unei căzături la joacă, el va șchiopăta toată viață cu un picior. Rămas orfan de tată încă de mic, iar mama lui căzând la pat, lui Luca i-au revenit mai toate sarcinile casei, ceilalți frați muncind afară.

Studiile elementare au fost urmate de tânăr la Școală din satul natal. Pentru că avea o minte luminată, profesorul l-a rânduit să aibă grijă de elevii mai mici. Încă din această perioadă a copilăriei, Luca a simțit o atragere deosebită față de muzică bisericească, precum și față de cântările vechi bisericești. Astfel, nu după multă vreme, Luca avea să cânte foarte bine la vioara, iar mai apoi, în corul bisericii, precum era obiceiul elevilor. La numai 12 ani, tânărul îi îndrumă pe ceilalți coriști, iar la 14 ani ajunsese deja să conducă întregul cor al bisericii din sat.

Încă de mic, tânărul Luca a avut o viață curată și o rugăciune smerită; pentru aceasta, el a fost învrednicit de Dumnezeu cu multe daruri duhovnicești. Astfel, adesea îl vedea pe diavol, fie când mergea singur pe drum, fie când lucra ceva în casă, ori în curte. Cum era și firesc, dorința după viață monahală nu a întârziat să apară în inima tânărului.

Când avea putință, Luca mergea la Mănăstirea Rahla, aflată la o distanță de 19 kilometri de satul său, spre a lua aminte la viață monahilor rugători. Abia după moartea mamei sale, renunțând la partea sa de moștenire, Luca a mers la mănăstirea iubită, spre a se călugări. Aici, starețul l-a rânduit pe tânăr în corul bisericii, așteptând momentul potrivit spre a-l călugări.

În scurtă vreme, vestea despre viață curată și mintea luminată de har a tânărului Luca s-a răspândit în toată regiunea. Astfel, episcopul Antonie, care purta de grijă locului în care se află mănăstirea, l-a luat pe tânărul nevoitor, spre întristarea călugărilor de la Mănăstirea Rahla, și l-a așezat în Mănăstirea Sfânta Treime, o mănăstire din localitatea Cernigov. Cu această ocazie, episcopul a spus călugărilor: „Ăsta e un așa Luca, de care o să întrebe toată lumea”.

Luca s-a întristat de dorința episcopului, el iubind mult mănăstirea în care se instalase dintru început, însă în noaptea cu pricina, Maica Domnului de la Cernigov i-a apărut și l-a binecuvântat. A doua zi, în zori, luând binecuvântare de la stareț, Luca a plecat la drum. La început, după dorința episcopului, Luca s-a ocupat de tinerii seminariști.

Mănăstirea Sfânta Treime din Cernigov este locul unde Luca a fost tuns în monahism, primind numele de Lavrentie. Mai apoi, în anul 1895, el a fost numit ieromonah, iar după o vreme, egumen. Părintele Lavrentie, om de statură mijlocie, nedezlipit de toiagul lui, avea un chip blând și luminos; părul îi era alb că zăpadă, iar față emană bucurie; ochii albaștri trimiteau parcă spre cer.

Vestea despre bunătatea și darul înainte-vederii Părintelui Lavrentie se răspândea tot mai departe. Toată viață, sfântul a rostit rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Cuvintele duhovnicești ale cuviosului erau pline de har și roditoare. Părintele îi iubea pe toți și era repede săritor la orice nevoie; lumea umblă în grupuri după el, dorind să audă un cuvânt de învățătură sau pentru a-i cere un sfat de mântuire.

În vremurile grele, în care manstirile trebuiau închise de autorități „pentru reparații” (1930), părintele a trăit la poalele unui munte, la o văduva drept-credincioasă. La această, părintele își petrecea tot timpul într-o micuța cameră, în post și rugăciune.

În anul 1941, după ce a început războiul, sfântul a redeschis fosta mănăstire de călugări din Cernigov, transformat-o în mănăstire de maici, precum și Mănăstirea Domnitskii; în prima mănăstirea viețuiau 75 de maici, iar în cea de a doua, numai 35. Sfântul s-a ocupat mult de corul bisericii, precum și de refacerea bisericilor și a clădirilor monahale.

La un moment dat, sfântul a proorocit, zicând: „Din acest moment eu voi mai trăi un an și jumătate. Anul 1950 vă va arăta, iar în 1952 veți vedea multe rele”. Cuvântul i s-a împlinit întocmai, căci Sfântul Lavrentie a trecut la cele veșnice în anul 1950, iar în anul 1952, Mănăstirea Domnitskii a fost închisă de autorități, „pentru reparații”.

În toamna anului 1949, cuviosul Lavrentie, fiind tare slăbit, a participat la ultima sa priveghere; după slujbă, el a fost dus pe mâini la chilia sa, de unde nu s-a mai ridicat din pat. Bolnav fiind, sfântul s-a împărtășit zilnic, până în ultima zi. După o boală de câteva luni, Sfântul Cuvios Lavrentie de Cernigov a adormit întru Domnul în anul 1950, în ziua Botezului Domnului, la ora 10.30, după citirea Psaltirii și a altor rugăciuni. Trupul său a rămas în biserica vreme de patruzeci de zile, neschimbandu-se câtuși de puțin. În ziua de 20 februarie 1950, sfântul a fost coborât în mormânt.

EXISTENTA SUFLETULUI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

   In Biblie, omul este numit de multe ori "suflet": "Iar sufletele care au intrat cu Iacob in Egipt si care au iesit din coapsele lui, au fost toate 66 de suflete, afara de femeile feciorilor sai" (Facerea 46:26). Iata ca Biblia il numeste pe om "suflet". De ce? Pentru valoarea inestimabila pe care o are sufletul fata de trup. Dar poate cineva sa-i spuna sufletului om? Nuuu, doar omul poate fi numit suflet, in timp ce sufletul nu poate fi numit om. Pentru ca sufletul are fire nevazuta, iar trupul are fire vazuta si simtita, si doar cand acestea se unesc intr-un ipostas, atunci se cheama om.
   Sufletul este REAL (adica exista), RATIONAL (adica gandeste), IMATERIAL (adica este duh), VESNIC (adica nemuritor), ca un glob de lumina, foarte frumos fiindca este din insuflarea lui Dumnezeu (Apocalipsa 2:10).
   Sufletul are o existenta proprie, si din faptul ca nu se vede cum iese din trup in clipa mortii, este gresit sa spunem ca a incetat sa mai existe, fiindca nici vocea, nici mirosul, nici vantul nu se vad, ci se constata cu alte simturi. Dupa cum existenta lui Dumnezeu o intelegem din maretia operei sale, tot asa si existenta sufletului o intelegem din sentimentul religios, ratiune, vointa, intelepciune, virtuti, insusiri care il ridica pe om catre Dumnezeu si arata ca sufletul este nemuritor si va merge de unde a venit.
   Asadar, frate drag si soro draga, "Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeul tau!" (Amos 4:12) fiindca, NU CONTEAZA DECAT UNDE PUNE DUMNEZEU SUFLETUL NOSTRU DUPA CE MURIM si de aceea: TOATA VIATA NOASTRA LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM! Amin si Aliluia!
                      Preot Ioan.

SFINTII ZILEI ...SFANTUL MACARIE EGIPTEANUL.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

    Sfantul acesta, era numit in tinerete: “COPILUL BATRAN”, pentru ca la tinerete dobandise darul discernamantului, iar la batranete, ucenicii il numeau “un dumnezeu pamantesc”, deoarece acoperea prin bunatatea sa extraordinara, pacatele si neputintele oamenilor. Crestinii care il cercetau, il intrebau cum sa se roage, iar Sfantul ii indemna sa zica asa: “Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste!”, si sa zica mereu: Doamne, ajuta!”. 

   SFANTUL MACARIE ALEXANDRINUL. Se spune ca acest Sfant pe cand statea odata, intr-o ograda si graia altora lucruri folositoare de suflet, a intrat o hiena, care si-a aruncat la picioarele ei, puiul ei orb. Sfantul, dand cu scuipat peste ochii lui,  i-a redat vederea. Hiena a luat puiul si a iesit afara, iar a doua zi a adus grabita, o piele de oaie pe care a pus-o la picioarele Sfantului. Dar acesta i-a spus: “Eu nu primesc lucruri nedrepte!”, iar hiena plecandu-si capul, a luat blana de oaie si a iesit din ograda. 

    SFANTA MUCENITA EUFRASIA, fost din Nicomidia. Nevrand sa jertfeasca idolilor, a fost batuta cumplit. Apoi, a fost data unui barbat barbar, sa fie batjocorita. Dar ea l-a amagit zicandu-i ca, daca nu o va necinsti, ii va da o doctorie care il va feri de loviturile sabiilor. Si ca dovada a acestei doctorii, i-a spus sa-si incerce sabia pe gatul ei, care va ramane neatins de orice lovitura. Acest barbar crezand spusele ei, a lovit cu putere gatul intins al Sfintei Mucenite si asa i-a taiat capul.

    Sfinte Macarie egipteanul, Sfinte Macarie Alexandrinul, Sfanta Eufrasia, Sfinte Meletie Vasiliotul, Martirisitorul, Sfinte Marcu Eugenicul cel din Efes si Sfinte Arsenie, Arhiepiscopul Cherchirei, ca unii care aveti indrazneala inaintea lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin! 

    Cu ale lor Sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mantuieste-ne pe noi pacatosii robii tai. Amin si Aliluia!

                                                                                                  

                                                                                                                          Preot Ioan 🛎.

Intrati si aici:

https://colajeortodoxe.blogspot.com/search/label/Colaje%20cu%20Sfantul%20Macarie%20Egipteanul

SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTE ANTONIE CEL MARE

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos 

...SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTE ANTONIE CEL MARE, lumina călugărilor, stâlpul rugătorilor, lauda cuvioşilor, înţelepciunea celor insuflaţi de Duhul, hotarul nepătimirii, bărbatul doririlor dumnezeieşti, poarta înţelepciunii călugărilor, cel ce s-a făcut carte a sihăstriei, povăţuind pe toţi la lumina Cuvântului, aruncând sămânţa rugăciunilor sale şi în pământul inimilor noastre, să trimită pe cerul minţii noastre norii Duhului, ca să slobozească ploaia smereniei spre a culege şi noi roadele înţelepciunii. Ca cel ce a veselit pustia cu mireasma rugăciunilor sale, arătând inima oglindă a priveliştilor Raiului, ca un părinte, învăţător, purtător de grijă şi rugător pentru întreaga lume, să cuprindă şi sufletele noastre cu legătura rugăciunii sale, dăruindu-ne din vistieriile milostivirii dumnezeieşti toate darurile cele spre mântuire. SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE, luceafărul cel răsărit în mijlocul pustiului, care până la marginile lumii a strălucit cu razele minunilor, să aşeze şi în pustiul inimilor noastre steaua harului dumnezeiesc, care să ne povăţuiască gândurile spre înălţimile tainelor cereşti.
TROPAR 1
Cetele călugărilor se împodobesc astăzi cu veşmântul veseliei,
Căci marele Antonie este mărturisit de însuşi glasul pustiei :
,, Acesta a străbătut cărările mele cu picior smerit, având lumina rugăciunii,
Pe acesta îl laud şi eu, ca pe un părinte vrednic de toate cuvintele iubirii ”,
Îngerii au bătut din palme, văzând biruinţa ta în lupta duhovnicească,
Iar noi, cei neputincioşi, la tine alergăm cerând mila dumnezeiască.
TROPAR 2
Cuvioase Părinte, ca un stâlp de lumină străluceşti în pustie,
Şi călăuzeşti pe toţi sihaştrii la dumnezeiasca veselie,
Nu înceta a te ruga pentru cei ce aleargă la tine cu credinţă,
Dându-ne nouă totdeauna a lucra pruncile Domnului cu umilinţă.
CONDAC
Ca un pom răsărit lângă izvoarele Duhului eşti,
Şi de darurile lui Hristos pe toţi îi împărtăşeşti,
Nu trece cu vederea pe cei ce aleargă pe cărările rugăciunii,
Şi numele tău îl cinstesc ca pe un izvor al darurilor Luminii.
ICOS
Călăuzitor monahilor pe calea desăvârşirii eşti,
Şi pe toţi împărtăşeşti de mângâieri părinteşti,
Nu trece cu vederea nici pe cei ce te cinstesc,
Ci străluceşte-ne nouă lumina izbăvirii de păcatul lumesc.
Bucură-te, oglindă a strălucirilor Duhului,
Îndulcirea pustiei cu mireasma Cuvântului,
Flacără nemistuită a rugăciunii,
Vas de aur al înţelepciunii,
Comoară necheltuită a Luminii,
Chemarea celor din umbra pătimirii,
Pomul cel înţelegător plin de darurile Duhului,
Vasul cel înţelegător al mirului Cuvântului,
Comoara cea sfinţită a Treimii,
Cărarea cea sfinţită a Înţelepciunii.

Sfântul Cuvios Antonie cel Nou de la Veria

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

17 ianuarie

**Sfinte Antonie roaga-te la Dumnezeu pentru noi pacatosii **.

Pentru faptul ca s-a asemanat Sfantului Antonie cel Mare nu doar prin nume, ci mai ales prin multele nevointe duhovnicesti si sfintenia vietii sale, a primit din partea Bisericii supranumele [Antonie] "cel Nou”.

Nu doar Biserica Greciei il praznuieste pe Sfantul Cuvios Antonie cel Nou al Veriei, ci si Biserica universala, fiind trecut si in calendarele Bisericii noastre.

Sfântul Cuvios Daniil Sihastru

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta, cu îngerii împreună, se bucură, Cuvioase Părinte Daniil, duhul tău.

Iubitorului de rugăciune şi de viaţă sihăstrească, înţeleptului povăţuitor pe calea mântuirii, celui ce este laudă sihaştrilor şi bucuria credincioşilor, cu dragoste să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Ești Marele Sfânt Antonie, 

Ce te-ai nevoit în pustie 

Diavolii s-au speriat, 

Fiindcă tu, ne-ai arătat, 

Toate ale lor meșteșugiri, 

Pentru a ne feri de-amăgiri.

Credincioșilor care vor, 

Sfinte, le ești folositor - 

Tuturor ce-L iubesc pe Dumnezeu, 

Grabnic le dai ajutorul tău ! 

Citit-am și încă țin minte,

Proorocia ta, mărite Sfinte, 

Vor veni și vremurile din urmă, 

Când păstorii nu se vor îngriji de turmă,

Când oamenii vor dori să 'nebunească, 

Iar pe Dumnezeu să-L ocolească.

Văzând pe vreunul că nu înnebunește, 

Ci, mai cu seamă, pe Hristos Îl iubește, 

Se vor scula asupra lui zicând : 

"Că de nimic nu mai este bun ...

Nefiind asemenea lor, ci c-ar fi nebun !" 

Versuri : Andrei Ibraim

https://colajeortodoxe.blogspot.com/search/label/Colaje%20cu%20citate%20Sf.Antonie%20cel%20Mare

RUGĂCIUNE PENTRU O MOARTE BUNĂ

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul îndurării, îngenunchez înaintea Ta, cu inimă înfrântă şi zdrobită; ţie îţi încredinţez ceasul cel din urmă al vieţii mele şi ceea ce urmează după aceea.
Când picioarele mele slăbite vor face să înţeleg că această corabie a vieţii mele se apropie de ţinta călătoriei, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când ochii mei slăbiţi şi tulburaţi de apropierea morţii, vor privi stăruitor către Tine, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când mâinile mele tremurânde şi amorţite, nu vor mai putea ţine bine crucea Ta, şi fără voia mea o voi lăsa să cadă peste patul durerii mele, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când urechile mele nu vor mai auzi vorbele oamenilor, ca să asculte glasul Tău care va rosti judecata de care va depinde soarta mea, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când gândurile mele vor fi întunecate de frica morţii, când sufletul meu se va lupta cu duhul întunericului care vrea să-mi acopere ochii inimii pentru a pierde îndurarea Ta şi astfel să mă arunce în chinurile deznădejdii, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când inima mea obosită abia va mai bate, luptându-se cu vrăjmaşii mântuirii mele, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când voi varsa lacrimile cele din urmă, semn al nimicniciei mele, primeşte-le ca o jertfă de pocăinţă, şi în clipele acelea, Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!
Când cei din jurul meu, simţind sfârşitul vieţii mele Te vor chema în ajutor pentru mine, Doamne Iisuse Hristoase ai milă de mine!
Când sufletul meu îşi va lua rămas bun de la lumea aceasta şi va lăsa trupul meu fără de viaţă primeşte întoarcerea fiinţei mele la Tine ca o jertfă ce ţi se cuvine: Doamne, Iisuse Hristoase ai milă de mine!
Când, în sfârşit, sufletul meu se va înfăţişa înaintea Ta şi va vedea pentru prima dată strălucirea negrăită a Dumnezeirii tale, nu-l îndepărta de la Faţa Ta; binevoieşte a mă primi în locaşurile Tale cele cereşti ca în veci să-ţi cânt şi să Te slăvesc!
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine! Amin!

SFÂNTUL CUVIOS IRINARH ZĂVORÂTUL DIN ROSTOV, RUSIA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

13 IANUARIE

"Acesta se născu în familie de plugari din părţile Rostovului primind la botez numele Sfântului Prooroc Ilie.

Încă din fragedă copilărie înclina către o viaţă evlavioasă, spunând părinţilor şi preotului satului că el are să fie călugăr. După moartea tatălui său, se ocupă împreună cu mama şi cu un frate al său de negoţ până la vârsta de 30 de ani când părăsi lumea şi merse la Mănătirea Sfinţii Boris şi Gleb, de pe Ustia, unde primi îngerescul chip cu numele Irinarh, slujind în primii ani ca paraclisier.

Cu timpul ascultările deveniră tot mai grele, însă şi râvna pentru nevoinţă a Sfântului creştea. Dând hainele şi încălţămintea săracilor, umbla desculţ şi în zdrenţe.

Din neînţelegerea monahilor şi a stareţului faţă de nevoinţa lui era mustrat aspru şi chiar pedepsit, sfântul Irinarh primindu-le pe toate cu seninătate.

Primind ascultare în afara mănăstirii, Sfântul Irinarh se mâhni neputând suporta îndepărtarea de slujbele bisericii şi se strămută la Mănăstirea Avramie. Arătându-i-se în vis preacuviosul Avramie îl linişti spunându-i că acei călugări nechibzuiţi vor răspunde în faţa lui Dumnezeu.

Descoperindu-i Dumnezeu moartea mamei sale, plecă să o îngroape, iar după ce o înmormântă, se retrase în chilia pustnicului Lazăr vreme de 40 de zile în plângere, rugăciune şi aspră postire. Aici cunoscu pe stareţul Pimen, „zăvorâtul şi purtătorul de lanţuri”. Vorbind cu acesta, Irinarh avea să capete mângâiere.

Tânjind sufletul său după mănăstirea de metanie, se ruga fierbinte sfinţilor Boris şi Gleb să îl ducă înapoi la mănăstirea lor. Şi iată că odată, înainte de a-l prinde somnul, i se arătară doi cneji, mergând parcă spre mănăstirea care le poartă numele, iar el le striga din urmă:

Sfântul Cuvios Pavel Tebeul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Pavel. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Ca unul ce ai câştigat îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-te pentru cei ce cu credinţă săvârşesc această pomenire a ta, Sfinte Preafericite Pavel.

Hristos a fost întâmpinat cu răutate şi ispite chiar de la început

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

“Hristos chiar de la început a fost întâmpinat de vrăjmăşie şi ispite. Iată că s-a întîmplat aceasta chiar de pe când era în faşă! Abia Se născuse şi tiranul se înfurie; vine apoi fuga şi strămutarea în Egipt; iar Mama, fără să fi făcut vreun rău, fuge în ţară barbară.

Toate, ca şi tu auzindu-le, să nu te tulburi, cînd, învrednicit cu o slujire duhovnicească, vezi că suferi necazuri cumplite şi înduri multe primej dii, atunci să nu zici: „Ce înseamnă asta? Ar fi trebuit să fiu încununat şi lăudat, să fiu slăvit şi strălucit, pentru că am împlinit porunca Stăpânu lui!” Nu, ci ai curaj, ştiind bine că urmarea firească a îndeletnicirilor duhovniceşti este a întîlni la tot pasul numai încercări.

Iată, încercări au venit nu numai peste Mamă şi peste Prunc, ci şi peste barbarii aceia. Ei au plecat pe ascuns ca nişte fugari, iar Mama, care nu trecuse niciodată pragul casei, primeşte poruncă să îndure greutăţile unei călătorii atît de lungi, pentru această naştere minunată şi pentru duhovniceştile ei dureri de naştere.

Dar iată încă un lucru minunat! Palestina prigoneşte pe Prunc, iar Egiptul îl primeşte şi scapă pe Cel prigonit. Amîndouă ţările au fost tipuri nu numai pentru fiii patriarhului Iacov, ci şi pentru însuşi Stăpânul. Că multe din cele ce aveau să se întâmple mai târziu cu Domnul au fost vestite mai dinainte de Scriptură, cum a fost cu asina şi cu mînzul ei. Îngerul, dar, s-a arătat, dar n-a vorbit cu Maria, ci cu Iosif.

- Şi ce-i spune?

- „Sculîndu-te, ia Pruncul şi pe Mama Lui”.

Acum nu mai spune: „Pe femeia ta”, ci „pe Mama Lui”.

După ce naşterea s-a săvîrşit, după ce bănuiala a dispărut, iar bărbatul s-a încredinţat, îngerul îi vorbeşte deschis; nu-L mai numeşte pe Prunc copilul lui, nici pe Fecioară femeia lui, ci:„Ia Pruncul şi pe Mama Lui şi fugi în Egipt”. Îi spune şi pricina fugii: „Că Irod vrea să caute sufletul Pruncului” .

Iosif auzind nu s-a revoltat, nici n-a spus ingerului: “Nu mai inteleg nimic! Nu spuneai mai inainte ca va mantui pe poporul Sau, iar acum ca nu Se poate mantui nici pe El, ci trebuie sa fugim, sa plecam in strainatati, sa ne mutam departe de tara noastra? Una ai fagaduit si alta se intampla!” Dar Iosif n-a grait asa. Era barbat credincios; nu l-a intrebat nici de timpul intoarcerii. Ingerul ii spusese atat doar, ca are sa se intoarca: “Stai acolo pana ce-ti voi spune!” Nici asta nu-l supara, ci asculta, se supune, rabdand cu bucurie toate incercarile. Si iubitorul de oameni Dumnezeu a presarat si bucurii printre aceste necazuri. Asa face si cu toti sfintii. Nu le da numai primejdii, nici numai liniste necurmata, ci urzeste viata dreptilor si cu unele si cu altele.

Asa a facut si cu Iosif. Si iata cum! Iosif a vazut pe Fecioara insarcinata; asta l-a tulburat, l-a nelinistit cumplit; o banuie pe Fecioara de desfrau; dar indata apare ingerul, ii risipeste banuiala, ii curma teama; iar cand vede pe Prunc nascut se bucura nespus de mult; acestei bucurii ii urmeaza din nou o mica primejdie: tulburarea Ierusalimului, furia imparatului, care cauta pe Cel nascut; dar acestui necaz ii urmeaza iarasi o alta bucurie: steaua si inchinarea magilor. Dupa aceasta bucurie, insa, frica si primejdie: “Irod cauta sufletul Pruncului“. Pruncul trebuie sa fuga si sa se duca in alta tara ca orice om; deocamdata nu trebuie sa faca minuni; daca ar fi facut minuni din pruncie, n-ar mai fi fost socotit om.Pentru acelasi motiv nici templul trupului Sau n-a fost plasmuit neconditionat de nimic, ci au loc zamislirea, purtarea in pantece noua luni, durerile nasterii, nasterea, hranirea cu lapte, tacere in tot timpul copilariei, asteptarea varstei cuvenite barbatilor, pentru ca prin toate sa fie primitataina intruparii.

(…) Cand ingerul le-a spus: “Fugi in Egipt“, nu le-a fagaduit ca-i va intovarasi, nici la ducere, nici la intoarcere. A lasat sa se inteleaga ca au un mare tovaras de drum, Pruncul nascut. Pruncul, la aratarea Sa, a schimbat deodata toate lucrurile: vrajmasii slujesc tainei intruparii; magii si barbarii isi parasesc falsa lor credinta stramoseasca si vin sa I se inchine; imparatul August slujeste nasterii din Betleem, prin porunca inscrierii; Egiptul scapa de moarte pe Pruncul fugar si vrajmasit si are prilejul sa si-L faca prieten, pentru ca atunci cand va auzi pe apostoli predicandu-L pe Hristos, sa se laude ca a fost cea dintai tara care L-a primit pe cand era Prunc. Prerogativa aceasta o avea numai Palestina; dar Egiptul a ajuns mai inflacarat decat Palestina”.

(in: Sfantul Ioan Gura de Aur – Omilii la Matei, Editura I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1994)

𝐒𝐟𝐢𝐧𝐭̦𝐢𝐢 𝐌𝐮𝐜𝐞𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐄𝐫𝐦𝐢𝐥 𝐬̦𝐢 𝐒𝐭𝐫𝐚𝐭𝐨𝐧𝐢𝐜 (13 ianuarie)

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

𝑀𝑢𝑐𝑒𝑛𝑖𝑐𝑖𝑖 𝑇𝑎̆𝑖, 𝐷𝑜𝑎𝑚𝑛𝑒, 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑛𝑡̧𝑒𝑙𝑒 𝑙𝑜𝑟, 𝑐𝑢𝑛𝑢𝑛𝑖𝑙𝑒 𝑛𝑒𝑠𝑡𝑟𝑖𝑐𝑎̆𝑐𝑖𝑢𝑛𝑖𝑖 𝑎𝑢 𝑑𝑜𝑏𝑎̂𝑛𝑑𝑖𝑡 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑇𝑖𝑛𝑒, 𝐷𝑢𝑚𝑛𝑒𝑧𝑒𝑢𝑙 𝑛𝑜𝑠𝑡𝑟𝑢. 𝐶𝑎̆ 𝑎𝑣𝑎̂𝑛𝑑 𝑡𝑎̆𝑟𝑖𝑎 𝑇𝑎, 𝑝𝑒 𝑐ℎ𝑖𝑛𝑢𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑎𝑢 𝑖̂𝑛𝑣𝑖𝑛𝑠; 𝑧𝑑𝑟𝑜𝑏𝑖𝑡-𝑎𝑢 𝑠̧𝑖 𝑎𝑙𝑒 𝑑𝑒𝑚𝑜𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑛𝑒𝑝𝑢𝑡𝑖𝑛𝑐𝑖𝑜𝑎𝑠𝑒 𝑖̂𝑛𝑑𝑟𝑎̆𝑧𝑛𝑖𝑟𝑖. 𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑟𝑢𝑔𝑎̆𝑐𝑖𝑢𝑛𝑖𝑙𝑒 𝑙𝑜𝑟, 𝑚𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑖𝑒𝑠̧𝑡𝑒 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑒, 𝐻𝑟𝑖𝑠𝑡𝑜𝑎𝑠𝑒 𝐷𝑢𝑚𝑛𝑒𝑧𝑒𝑢𝑙𝑒.

Condacul Sfinţilor Mucenici Ermil şi Stratonic

𝐷𝑒 𝑧𝑏𝑢𝑐𝑖𝑢𝑚𝑢𝑙 𝑐𝑒𝑙 𝑙𝑢𝑚𝑒𝑠𝑐 𝑎𝑡̧𝑖 𝑓𝑢𝑔𝑖𝑡 𝑠̧𝑖 𝑙𝑎 𝑙𝑖𝑚𝑎𝑛𝑢𝑙 𝑐𝑒𝑙 𝑙𝑖𝑛 𝑣-𝑎𝑡̧𝑖 𝑚𝑢𝑡𝑎𝑡, 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑠𝑎̂𝑛𝑔𝑖𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑚𝑢𝑐𝑒𝑛𝑖𝑐𝑖𝑒𝑖; 𝑠̧𝑖 𝑐𝑢 𝑜𝑠𝑡𝑒𝑛𝑒𝑙𝑖𝑙𝑒 𝑝𝑢𝑠𝑡𝑛𝑖𝑐𝑖𝑒𝑖 𝑣-𝑎𝑡̧𝑖 𝑖̂𝑛𝑐𝑢𝑛𝑢𝑛𝑎𝑡. 𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑣-𝑎𝑡̧𝑖 𝑠̧𝑖 𝑎𝑟𝑎̆𝑡𝑎𝑡 𝑐𝑢 𝑚𝑢𝑐𝑒𝑛𝑖𝑐𝑖𝑖 𝑠̧𝑖 𝑐𝑢𝑣𝑖𝑜𝑠̧𝑖𝑖 𝑖̂𝑚𝑝𝑟𝑒𝑢𝑛𝑎̆ 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖.

Viața Sfinţilor Mucenici Ermil şi Stratonic

Împărăţind Liciniu păgânul (307-324), şi sârguindu-se să placă foarte mult zeilor săi necuraţi, a dat poruncă grea asupra tuturor creştinilor: ca să fie urmăriţi prin cetăţi şi prin sate şi oricine va afla vreun creştin şi va spune despre el împăratului, să fie răsplătit, învrednicindu-se de mare cinste.

De aceea, toţi se sârguiau spre cercetarea şi prigonirea creştinilor, ca să fie plăcuţi împăratului. De acel Liciniu - pe când el şedea odată şi făcea judecată la un loc înalt - s-a apropiat unul din ostaşi, zicându-i: "Este aici un creştin, anume Ermil, care are, după regula creştinătăţii sale, rânduiala diaconiei şi care slujind de demult lui Hristos, râde de zeii noştri şi de tine, împărate, şi întru nimic te socoteşte".

Auzind acestea Liciniu, a poruncit ca îndată să-l caute şi să-l prindă. Deci trimişii aflară pe sfântul rugându-se şi ridicându-şi mâinile spre Domnul Dumnezeul său; iar el înştiinţându-se că este prins, spre a fi judecat şi chinuit pentru Hristos, s-a umplut de bucurie şi de veselie; apoi a mers cu ostaşii, nu cu sila fiind dus, ci ca şi cum avea a primi cinste, alerga cu sârguinţă şi a stat înaintea împăratului cu multă îndrăzneală. Văzându-l împăratul, i-a zis: "Spune cu adevărat, eşti creştin, cum am auzit despre tine?" El a răspuns: "Cu slobod glas mărturisesc, nu numai că sunt creştin, ci despre aceasta adeverez că sunt sfinţit Dumnezeului celui nevăzut, şi înaintea Lui slujesc în rânduiala diaconiei".

Împăratul a zis: "Să fii diacon, adică slujitor şi la ai noştri zei". Iar mucenicul râzând de cuvintele lui, i-a zis: "O! împărate, mi se pare că eşti surd sau nebun! Eu ţi-am spus că slujesc Dumnezeului Celui nevăzut, iar nu idolilor voştri, care sunt văzuţi, căci ei nu văd nici nu ştiu ce sunt, ca să le fie cineva diacon, dar pe care tu, înşelându-te, îi cinsteşti ca pe nişte zei, fiind pietre şi lemne cu totul surde şi neînsufleţite, lucruri de mâini omeneşti, de care se cade mai ales a râde decât a li se închina cineva".

Atunci împăratul n-a suferit vorbă lui, ci îndată a poruncit să bată pe mucenic peste obraz cu nişte unelte de aramă, pregătite spre muncire, iar chinuitorii să strige: "Nu fi îndrăzneţ cu limba, Ermile! Cinsteşte pe împărat, jertfeşte zeilor, şi te izbăveşte de munci". Iar el fiind bătut tare, se arăta ca şi cum nu simţea durerea; ci dimpotrivă defăima slăbiciunea tiranului. Apoi cu glas mai tare a strigat, zicând: "Răni fără sfârşit vei lua şi înfricoşata mina a lui Dumnezeu o vei cunoaşte, căci lăsând pe Ziditorul tău, iei aminte la zeii cei surzi şi muţi şi, ce este mai rău, te sileşti a atrage şi pe alţii la aceeaşi pierzare, ca unul ce urăşte mântuirea lor".

După aceasta, împăratul a poruncit să-l ducă la temniţă trei zile, nădăjduind că se va gândi şi se va căi de îndrăzneala să. Iar mucenicul mergând, cântă: "Domnul îmi este ajutor şi nu mă voi teme ce-mi va face mie omul". Şi intrând în temniţă, a cântat: "Cel ce paşti pe Israel, ia aminte; Cel ce povăţuieşti ca pe o oaie pe Iosif, Cel ce şezi pe heruvimi, arată-te şi vino ca să ne mântuieşti pe noi".