E frig afară, frig și în odaie,
Se sting și lumânările pe rând,
Un pui de om a adormit flămând,
Visând că vine Moșul Nicolae.
Se sting și lumânările pe rând,
Un pui de om a adormit flămând,
Visând că vine Moșul Nicolae.
Ghetuțele sunt vechi și scâlciate
Și tălpile tocite-abia se țin,
Le-a șters, pe seară, mama lui, puțin
Și le-a-nșirat sub geam, că poate, poate...
E plânsă mama, s-a rugat și ea
Icoanelor cu sfinți de pe perete,
Dar cine are ochi de niște ghete
Pe care niciun om nu le mai vrea?
Se scurge noaptea ca un fluviu rece
Și veghea mamei ochii i-a închis,
Zâmbește pruncul fericit, în vis,
Iar fericirea somnul îi petrece.
E dimineață, ochii lui mirați:
- N-am fost cuminte iar? De ce nu vine?
- Ai fost cuminte, dragul meu, știi bine,
Dar Moșul vine doar la cei bogați!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.