Pagini

13 noiembrie 2020

HALLOWEEN ---CÂND OMUL ÎŞI IA CHIPUL SATANEI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Argatu Ioan 

Cititi intamplarea aceasta povestita de Parintele Arhimandrit Ilarion Argatu ......................................................................................................
Se spune că în vremurile de demult, pe când în sate s-a luat obiceiul de a se face oamenii mascaţi de Sfântul Vasile (Anul Nou), mulţi tineri se mascau jieni, nemţi, turci, ţigani căldărari şi aşa mai departe. Care mai de care vroia să fie cât mai urât, cât mai înfricoşător, pentru a atrage atenţia asupra sa, de a se mira lumea cât mai mult de ei, de a înfricoşa pe fete şi pe copii.
Într-un sat din preajma Voronei, s-a mascat un băiat în demon. A găsit o pânză deasă şi groasă, pentru a-i fi cald, pe care a vopsit-o toată în negru. A cusut-o exact după forma trupului său, strânsă pe corp. Apoi, a prins în spate o coadă de viţel. Faţa a vopsit-o în negru. Pe cap şi-a legat două corniţe cum sunt la viţeii de un an. În picioare, şi-a legat două copite de vită şi aşa mergea pe drum, speriind pe copiii şi pe oameni.
S-a întâmplat de a trecut pe drum un preot care mergea la mănăstire. Băiatul mascat, s-a luat după preot mergând în urma lui şi făcând tot felul de exchibiţii, strâmbându-l şi luându-l în râs.
Preotul, nemaiputând suferi, s-a întors şi i-a spus să plece, dar el nu vroia. Preotul de vreo trei ori i-a spus să plece în treaba lui şi să-l lase în pace, însă nici un rezultat ci din ce în ce era mai obraznic. Şi atunci preotul îl întrebă:
-Cine eşti tu de nu vrei să pleci, că iată de trei ori am strigat şi cine-i om pleacă, iar tu n-ai voit. Iar acela i-a răspuns:
-Eu sunt satana! Atunci, preotul a făcut cruce asupra lui şi i-a zis:
-Precum ai zis, aşa să fii. Şi îndată a fost înconjurat acel blestemat de mulţi alţii ca el şi l-au luat. După o vreme, tânărul s-a întoars, dar acum înfricoşa mult mai mult, chiar şi pe cei mai tari.
Părinţii, auzind, au venit în grabă la el ca să-l dezbrace de acea spurcată îmbrăcăminte. Iar el le spunea că e satana. Părinţii, crezând că a băut şi nu-şi dă seama ce vorbeşte, s-au apropiat de el. Când au încercat să-l dezbrace, au văzut că pânza nu mai era pânză, ci piele, iar coada şi coarnele şi picioarele la fel. Atunci, s-au înspăimântat şi au început să ţipe de spaimă. Însă, el le spunea să nu se teamă, că nu pleacă în iad, ci rămâne cu ei şi cu tot satul, şi că a fost pus mai mare peste ei. Atunci spaima i-a cuprins şi mai tare.
Părinţii, auzind că a fost blestemat de un preot care a trecut pe drum spre mănăstire, s-au dus ca să-l caute. L-au găsit la mănăstire. I-au spus cele întâmplate şi toţi au rămas înmărmuriţi, iar preotul şi mai mult. Se mustra preotul cum de a putut da pe o creatură a Lui Dumnezeu să fie asemenea satanei şi se gândea cum să-l aducă la mănăstire, pentru a-i face rugăciuni, că, poate se va milostivi Dumnezeu şi-l va ierta.
Cu mare greu, l-au adus, a trebuit să-l lege cu lanţuri, iar preotul să blasteme pe satana care nu-l lăsa să stea la rugăciune. Multă vreme au făcut preoţii slujbe, şi ziua, şi noaptea, până când acea haină a satanei a căzut de pe el, iar el s-a luminat.
Nici măcar în glumă să nu pomeneşti de necuratul că te aude şi vine la tine, dar să te îmbraci şi să te faci asemenea lui? Rămâi demonizat, adică sub stăpânirea lui şi cu greu se scapă de el. Post şi rugăciune multă. (Arhimandrit Ilarion Argatu, "ISTORIAORE SI INTAMPLARI ADEVARATE", 2013)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?

Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.

Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.