DIN MINUNILE SFÂNTULUI CUVIOS GRIGORIE DECAPOLITUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                            Descrierea unei procesiuni pentru încetarea secetei

În vara anului 1904, moaștele Sfântului Grigorie au fost purtate în procesiune prin orașele și satele vâlcene pentru potolirea secetei care bântuia ținutul, procesiune la care a luat parte și episcopul Râmnicului.

„Ne adunasem noi, mazilii Gorjului, la isprăvnicie, să ne ducem întru întâmpinarea sfintelor moaște ale Sfântului Grigorie de la Bistrița, care fuseseră cerute de popor stăpânirei, căci dase Dumnezeu o secetă cumplită. Pământul căscase crăpături înspre măruntaiele lui, livezile și holdele începuseră a se usca supt vipia de foc a soarelui, iar pădurile se aprindeau din te miri ce.

Am făcut rost de un car mai frumos și de patru juncani tineri, porumbaci în păr și de curând învățați la jug, ca să putem căra racla cu sfântul. Am luat pe sfânt în primire de la Mănăstirea Polovragilor, cea așezată la cheia Oltețului. Patru călugări bătrâni și starețul străjuiau racla, pe de lături mergeam noi mazilii, călări, făcând gardă de cinstire sfântului, mai pe alăturea cu noi mergeau călugării ceilalți, iar pe urmă tot poporul. Așa treceam din sat în sat.

Când am ajuns la câmpul Cărbuneștilor, după ce trecusem de conacul Bengeștilor, a început a se îngreuna din ce în ce racla cu sfântul, parcă cineva nevăzut, dar greu, se tot urca în car. Juncanii se opinteau din răsputeri, apoi au stat obosiți și fără puteri. Oamenii au căutat prin împrejur ceva necurat și au găsit într-un puț un om mort, căruia i s-au făcut legiuitele slujbe și a fost îngropat, după care juncanii au urnit carul cu racla sfântului care le părea acum ușoară, căci jugul sta la jumătatea grumazului ca și cum n-ar fi avut vreo greutate.

Așa l-am dus pe Sfântul Grigorie la Târgu Jiu și l-am băgat în Biserica Domnească din Piața Mare, unde i s-a făcut priveghiu și slujbă mare zi și noapte. După asta s-a îndurat Dumnezeu și a deschis jghiaburile, căci a plouat trei zile încheiate. (…) Și a ascultat Dumnezeu rugăciunile cuvioșilor călugări și ale poporului obidit și în mare lipsă pentru slăvirea fericitului său ales întru aleși, Sfântul Grigorie de la Bistrița, care a cerut îndurarea Celui prea slăvit în veci”, a notat scriitorul oltean Nicolae al Lupului despre o astfel de procesiune din județul Gorj.