* Omul este alcătuit din suflet și trup, și de aceea și calea vieții sale trebuie să constea din acțiuni trupești și sufletești, din lucrare și contemplație. Calea vieții active o formează: postul, înfrînarea, privegherea, plecarea genunchilor, rugăciunea și celelalte osteneli trupești care alcătuiesc împreună calea cea strîmtă ce duce , după cuvîntul lui Dumnezeu , la viața veșnică.
* Trebuie să ne sîrguim din toate puterile ca să păstrăm pacea sufletească și să nu ne tulburăm de întristările venite de la alții. Pentru aceasta se cuvine să ne străduim în tot chipul a nu da drumul mîniei și a păzi cu atenție mintea și inima de la mișcările necuviincioase.
* Dumnezeu a creat trupul, dar nu și boala, a creat sufletul, dar nu și păcatul. Ce este mai de folos și mai de trebuință decît toate? Desigur unirea cu Dumnezeu și trăirea împreună cu El prin mijlocirea iubirii. Dar pierzînd această iubire, noi cădem și ne supunem la diferite și nenumărate suferințe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.