Slăbănog mă simt, Stăpâne,

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Slăbănog mă simt, Stăpâne,

şi străin, de toţi uitat,

am ajuns de azi pe mâine,

ca un câine

alungat.

Hule multe, fără nume,

împrejurul meu ascult,

dar par toate dintr-o lume

– val în spume –

dus de mult.

Cu nădejdile apuse,

alungat de toţi am fost,

numai Crucea Ta, Iisuse,

îmi mai fuse

adăpost.

Arsul meu obraz pe care

lacrimi curg şi azi fierbinţi

îl loviră mâini barbare

şi amare

suferinţi.

Numai Tu cu mângâiere

în suspinul meu mai vii,

să-mi aduci la greu putere

şi-n durere,

bucurii.

O, Iisuse, din înaltul

cerului, să vii, Te rog,

când din chin şi-aşteaptă saltul

iarăşi altul

slăbănog.(Traian Dorz)