Cu sufletul pustiu si gol am privit Sfantul Prohod,
dar vreau sa va spun ca nu este acelasi lucru ca atunci cand participi personal. De aceea mi-am strigat din nou durerea prin aceste versuri:
Un suflet gol si-un Paste trist
Cu Hristos singur rastignit,
Asteptandu-ne pe cale
Sa-l ducem la-nmormantare.
Cu legile de azi impuse,
Noi toti te-am parasit Iisuse.
Am sufletul indurerat
Si ochii-mi plang neincetat.
Nu ne-ngraditi voi libertatea
De a discerne cu dreptatea!
"Fii de naparci" ati fost numiti
Si-acum vreti sa ne-nrobiti?
Ne tineti fortat in casa,
Sa n-avem paine pe masa!
Copilasii plang la geam,
Vor afara pe maidan!
Se-apropie Sfanta Lumina,
Legea spune c-o sa vina.
Vrem sa mergem personal
S-o luam din Sf. Altar!
Asa-i datina lasata,
Nu sa stam inchisi in casa,
Sa privim circ mediatic
Adus din vestul salbatic.
Acest "circ" numit prigoana
Ne-atrage incet in capcana.
Ne vom trezi, dar ce folos,
Viata fara de Hristos?
Rugati-va neincetat
Sa se-ncheie acest pact
Liberi sa fim pe deplin...
Iisuse, noi te iubim!
Un suflet gol si-un Paste trist,
Cu Hristos singur rastignit,
Care-a fost inmormantat
Fara noi... mare pacat!
Brăcăcel Elena, Tulcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.