OMUL MANDRU NU VREA SA VIETUIASCA DUPA VOIA LUI DUMNEZEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

     Pe pamant,nimeni nu poate scapa de intristari,dar cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu,le indura cu usurinta.Toti oamenii de pe pamant indura inevitabil intristari,si desi intristarile pe care ni le trimite Domnul nu sunt mari,pentru oameni ele par de neindurat si ii intristeaza,si acesta pentru ca nu vor sa isi smereasca sufletul,nici sa se predea voii lui Dumnezeu.Omul mandru nu vrea sa vietuiasca dupa voia lui Dumnezeu:ii place sa se conduca pe sine insusi si nu intelege ca omul nu are destula minte sa se conduca pe sine insusi,fara Dumnezeu.Tu zici:"Viata mea e amara!",dar eu iti voi spune,ori Insusi Domnul iti spune:"Smereste-te,si vei vedea ca nenorocirile tale se vor preface in odihna,asa incat te vei minuna si vei spune:"De ce ma chinuiam si ma intristam atat alta data?"

Sufletul smerit e ca marea:daca arunci o piatra in mare,ea tulbura pentru un minut fata apelor,dupa care se scufunda in adancuri.Asa se scufunda si intristarile in inima celui smerit,caci puterea Domnului e cu el.Omul mandru se teme de reprosuri,dar cel smerit nicidecum.Cine a dobandit smerenia lui Hristos,doreste totdeauna sa i se faca reprosuri,primeste cu bucurie ocarile si se intristeaza cand este laudat,dar acesta nu este decat primul pas al smereniei.Cand sufletul cunoaste prin Duhul Sfant cat de bland si de smerit e Domnul,atunci se vede pe sine insusi mai rau decat toti pacatosii.Sunt multe feluri de smerenie.Unul e ascultator si se invinuieste pe sine pentru toate-si aceasta,este smerenie.Un altul,se caieste pentru pacatele sale,si se soscoteste nemernic inaintea lui Dumnezeu-si acesta e smerenie.Dar alta,e smerenia celui ce a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfant.Cand prin Duhul Sfant,sufletul vede cat de bland si smerit e Domnul,atunci se smereste pe sine pana la capat.Daca oamenii ar cunoaste prin Duhul Sfant ce fel de Domn avem,s-ar schimba cu totii:bogatii ar dispretui bogatiile lor,savantii stiinta lor,ocarmauitorii slava si puterea lor,si toti s-ar smeri si ar trai in mare pace si iubire pe pamant.CINE S-A SMERIT PE SINE,ACELA A BIRUIT PE VRAJMASI.Iar cel ce se socoteste in inima sa vrednic de focul cel vesnic,nici un vrajmas nu se poate apropia si nici un gand lumesc nu patrunde in sufletul lui,si toata inima lui ramane in Dumnezeu.Domnul e milostiv fata de cel ce e in ASCULTARE chiar daca uneori acela e cu nebagare de seama;dar cel ce nu asculta,departeaza el insusi de la el,harul Domnului.Sf.Ap.Ioan Teoologul,spune ca poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele,ci usoare,dar ele sunt usoare numai din iubire,si daca nu este iubire,atunci totul e un chin.Daca omul se manie,demonul intra in el;dar daca se smereste,demonul il lasa.Un monah lipsit de experienta,suferea din partea demonilor,si cand acestia il napadeau,el fugea de ei,dar ei il urmareau.Daca ti se intampla ceva asemanator,nu te inspaimanta si nu fugi,ci stai cu barbatie,smereste-te si zi:"Doamne,miluieste-ma,ca sunt un mare pacatos"si demonii pier,dar daca vei fugi in chip las,ei te vor goni in prapastie.Adut-ti aminte,ca in ceasul cand te napadesc demonii,se uita la tine si Domnul,sa vada cum iti pui nadejdea in El.Asa cum oamenii intra si ies dintr-o casa,asa si gandurile iscate de demoni vin si iarasi pleaca,daca nu le primesti.Daca gandul iti spune:"Fura!" si tu il asculti,ai dat prin aceasta demonului,o putere asupra ta.Si asa,daca gandul fiecarei PATIMI te va stapani,vei ajunge UN BARLOG DE DEMONI,dar daca intelegi sa te pocaiesti cum se cuvine,vor tremura,si vor fi siliti sa plece.Daca te napadesc vrajmasii (demonii) sau te chinuie gandurile rele,acesta inseamna,ca in tine nu este SMERENIE,si de aceea,chiar daca nu ai inteles MANDRIA ta,smereste-te.Indeosebi,omul a carui minte e stricata de lucrarea demonilor,nu trebuie sa se increada in sine insusi,ci sa asculte de duhovnic.Un diacon mi-a povestit:"Mi s-a aratat satana,si mi-a zis:'Iubesc pe cei mandri si ei sunt ai mei.Tu esti mandru,si eu te iau cu mine',dar eu i-am spus satanei:'Eu sunt mai rau decat toti',si satana s-a facut nevazut".Domnul face minuni si pentru cel pacatos,de indata ce sufletul lui se smereste,fiindca,atunci cand omul invata smerenia,Domnul asculta rugaciunile lui.

RUGACIUNEA CELOR MANDRI nu e placuta Domnului,dar atunci cand se intristeaza sufletul unui om smerit,,Domnul il asculta negresit.Cu cat te vei smeri,cu atat mai multe daruri vei dobandi de la Dumnezeu.Daca te lupti cu tarie cu pacatul,Domnul te iubeste.Daca iubesti pe vrajmasi,esti si mai mult iubit de Dumnzeu.Iar daca iti pui sufletul pentru oameni,esti mult iubit Domnului,Care Si-a pus El Insusi sufletul pentru noi.Ia aminte la doua ganduri si teme-te de ele.Unul iti spune:"Esti un sfant"altul "Nu te vei mantui".

Aceste doua ganduri vin de la vrajmasul,si nu este adevar in ele.Tu insa,cugeta:"Sunt un mare pacatos,dar Domnul e milostiv,El ii iubeste mult pe oameni si-mi va ierta pacatele mele".Crede aceasta si asa iti va fi:Domnul te va ierta.Dar nu-ti pune nadejdea in nevointele tale,chiar daca te-ai nevoi mult.Daca am fi fost smeriti,Domnul ne-ar fi dat sa vedem raiul in fiecare zi...

                                                                                                                Sf.Siluan Athonitul

sura:https://www.facebook.com/profile.php?id=100008836920080