DESPRE VORBIREA CU ANIMALELE-SF.PAISIE AGHIORITUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...🦌



Locuitorii din Conita,au fost impresionati de apropierea pe care o avea”Călugarul”cu animalele.Într-o duminica,dupa Sfanta Liturgie,pe cand se retragea la chilia sa,Părintele Paisie a auzit voci inspaimantate.Iese afara si ce sa vadă?

Un urs mare a intrat pe poarta principala,creind panica printre cei aflati in curtea manastirii.Cuviosul,s-a apropiat insa de urs si i-a zis:”Acum trebuie sa pleci,pentru că oamenii se tem.Să revii mâine,dar nu pe aici,ci pe poarta din spate.”Ursul a pornit spre munte,pe cele două picioare ale sale.In fiecare luni,7-8 ursi veneau la locul din spate al Manastirii,unde se afla bucătăria,si Parintele Paisie le dadea din mancarea pe care credinciosii o lăsau la sfarsit de saptamana.Într-o zi,un copil,văzând mormantul pe care l-a sapat Cuviosul,i-a zis:"Parinte,mormantul nu s-a adancit indeajuns,mai trebuie sapat","Du-te la magazie sa aduci faras si cazma,sa sapam mai adanc"a raspuns acela.Intrand copilul in magazie,a vazut in fata sa doi serpi,si s-a speriat.Parintele Paisie insa,s-a dus in spatele sau,l-a atins pe umar si i-a zis:"Sunt inofensivi,Gheorghe,nu te teme!",iar serpilor le-a spus:”Duceti-va in spate,nu vedeti ca lui Gheorghe,îi e frică?”Serpii au ascultat si imediat s-au retras,si s-au strans intr-un colt.La Stomio erau multi serpi,dar Cuviosul nu ii omora si nici nu lasa pe altii sa-i omoare.

Atata sensibilitate duhovniceasca avea,incat nici furnici nu dorea sa calce.Unui copil,care invata mestesugul tamplaritului,i-a spus odata:"Panaghioti,fi atent sa nu calci vreo furnica!","Ei,Parinte,sunt atatea furnici"a raspuns copilul."Tu sa fi atent! a insistat Cuviosul.Intr-o alta zi,in vara lui 1960,a vazut un iepure de camp,ce manca pastai din mica gradina pe care o facuse pe terasă,mai jos de manastire.

S-a dus incetincet in spatele iepurelui, si-a deschis dulama,si l-a prins inauntrul acesteia.L-a luat sus la manastire,l-a tuns pe frunte,si i-a pictat cu rosu o cruce,iar pe urma l-a lasat liber zicand:"Haide,sa te duci in harul Domnului,si alta data sa nu mai mananci pastaile!

Ai atat de multa iarba sa mananci,atat de multa a dat Dumnezeu!”Dupa aceea a zis vanatorilor:"Sa fiti atenti,sa nu omorati iepurele meu!Are o cruce pe frunte,ca sa il recunoasteti si voi!","Parinte Paisie,cum poti sa vezi daca iepurele are cruce sau nu,pentru ca Iepurele alearga ca un glont"au raspuns vanatorii."Il veti vedea,il veti vedea"a raspuns,si astfel i-a impiedicat sa vaneze,aproape de manastire.

Dragoste avea si fata de caprioare.Cand se ducea la lemne in padure,ele il recunoasteau,dupa lovitura de topor,si se apropiau de Parinte."Vino sa vezi caprioarele"i-a spus odata unui vanator,"

Si te rog mult,sa nu omori niciuna,dintre aceste animale".Vanatorul s-a apropiat,si a rămas surprins când a văzut cum 5-6 caprioare pasteau langa Cuvios.Apoi a declarat:"Cea mai frumoasa priveliste este sa-l vezi pe Calugar,stand in compania caprioarelor!"..