"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
"Sfanta Mare Mucenita Eufimia, cauta cu milostivire spre lacrimile neamului nostru si izbaveste-ne de eresurile care s-au pornit asupra noastra din uneltirea diavolului. Indura-te de eretici si de tradatorii care batjocoresc mostenirea Credintei Ortodoxe, si ii ajuta sa lepede toate ratacirile si sa vina la Ortodoxie ca sa se faca bucurie in Cer pentru indreptarea lor.
Rusinatu-sa cu defaimare multimea ereticilor monofiziti si fetele lor s-au umplut de multa ocara, cand au vazut cartea hulelor lor lepadata sub picioarele tale, iar cartea noastra cu dogmele cele adevarate, tinand-o cinstita ta mana, prealaudata Mucenita. Arata si acum Credinta cea adevarata si nimiceste eresurile cele pierzatoare de suflet. Ajuta-ne pe noi, cei ce traim in aceasta vreme de apostazie, sa pastram si sa marturisim Dreapta Credinta cu pretul vietii noastre pamantesti, ca sa dobandim viata cea vesnica si fericita intru partasia Sfintilor. Amin."
🙏Sfanta Mare MUCENITA EUFIMIA, ca una care ai îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-te și pentru noi păcătoșii, acum, în ceasul morții și în ceasul judecății noastre. Amin și Aliluia!
.
%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
SINODUL al IV-lea de la CALCEDON și ADEVERIREA ADEVĂRATEI CREDINȚE prin SFANTA EUFIMIA
Bucuria mea, te rog citește cu mare atentie: "În anul 451 a avut loc Sinodul al IV-lea Ecumenic, găzduit în Biserica „Sfânta Mare Muceniță Eufimia” din Calcedon, convocat de familia imperială, Marcian şi Pulheria. A fost cel mai mare sinod din antichitatea creştină, numărul participanţilor consemnat de istorici variind între 520 şi 630, cifre neegalate de o altă adunare de acest gen. Un rol deosebit în moderarea discuţiilor teologice din cele 15 şedinţe l-a avut patriarhul Anatolie al Constantinopolului.
Întrucât nu se ajungea la niciun consens, atât tabăra ortodoxă, cât şi cea monofizită insistând cu propriile argumente, patriarhul Anatolie a propus ca decizia să fie lăsată în voia Duhului Sfânt, prin mijlocirea Sfintei Muceniţe Eufimia, ale cărei moaşte odihneau în catedrala sinodului, spunând către eretici: „Să scrieţi voi într-o carte mărturisirea credinţei voastre şi vom scrie şi noi mărturisirea noastră şi amândouă scrisorile, pecetluindu-le, să le punem în mormânt, la preacinstitele moaşte ale Sfintei Mare Muceniţe Eufimia, apoi să ne rugăm soborniceşte lui Dumnezeu cu post ca, prin această sfântă plăcută a Sa, să ne descopere care este credinţa cea dreaptă”. Aceasta zicând Sfântul Anatolie, toţi au lăudat sfatul lui. Deci au scris două cărţi: dreptcredincioşii pe a lor, iar ereticii pe a lor. Apoi, pecetluindu-le cu peceţile lor şi descoperind mormântul sfintei, au pus amândouă scrisorile pe pieptul ei. Şi iarăşi acoperind mormântul, l-au întărit cu pecete împărătească şi cu strajă şi s-au rugat trei zile cu postire.
Şi sosind ziua a patra, împăratul împreună cu tot sinodul s-au dus la cinstitul mormânt al Sfintei Eufimia şi, desfăcând pecetea împărătească, când au deschis mormântul, au văzut scrisoarea celor dreptcredincioşi şezând în mâna dreaptă a sfintei, iar scrisoarea celor eretici, zăcând la picioarele ei. Şi de mirare era şi aceasta, că ea şi-a întins mâna sa spre împărat şi spre patriarh ca o vie, dându-le lor scrisoarea mărturisirii celei drepte. Atunci toţi s-au umplut de bucurie negrăită şi au dat slavă lui Dumnezeu, cântând cântări de laudă şi de mulţumire sfintei muceniţe şi închinându-se cu fierbinte dragoste moaştelor ei făcătoare de minuni.
Acest fapt este amintit şi în scrisoarea papei Leon I cel Mare, prin care confirmă hotărârile Sinodului al IV-lea Ecumenic, luate sub semnul lui Dumnezeu, arătat de minunea Sfintei Muceniţe Eufimia. Aşa s-a stabilit învăţătura de credinţă ortodoxă, că în persoana divino-umană a lui Iisus Hristos sunt două firi, dumnezeiască şi omenească, unite în chip „neamestecat, neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit."
Preot Ioan 🔔.
"Sfanta Mare Mucenita Eufimia, cauta cu milostivire spre lacrimile neamului nostru si izbaveste-ne de eresurile care s-au pornit asupra noastra din uneltirea diavolului. Indura-te de eretici si de tradatorii care batjocoresc mostenirea Credintei Ortodoxe, si ii ajuta sa lepede toate ratacirile si sa vina la Ortodoxie ca sa se faca bucurie in Cer pentru indreptarea lor.
Rusinatu-sa cu defaimare multimea ereticilor monofiziti si fetele lor s-au umplut de multa ocara, cand au vazut cartea hulelor lor lepadata sub picioarele tale, iar cartea noastra cu dogmele cele adevarate, tinand-o cinstita ta mana, prealaudata Mucenita. Arata si acum Credinta cea adevarata si nimiceste eresurile cele pierzatoare de suflet. Ajuta-ne pe noi, cei ce traim in aceasta vreme de apostazie, sa pastram si sa marturisim Dreapta Credinta cu pretul vietii noastre pamantesti, ca sa dobandim viata cea vesnica si fericita intru partasia Sfintilor. Amin."
🙏Sfanta Mare MUCENITA EUFIMIA, ca una care ai îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-te și pentru noi păcătoșii, acum, în ceasul morții și în ceasul judecății noastre. Amin și Aliluia!
.
%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
SINODUL al IV-lea de la CALCEDON și ADEVERIREA ADEVĂRATEI CREDINȚE prin SFANTA EUFIMIA
Bucuria mea, te rog citește cu mare atentie: "În anul 451 a avut loc Sinodul al IV-lea Ecumenic, găzduit în Biserica „Sfânta Mare Muceniță Eufimia” din Calcedon, convocat de familia imperială, Marcian şi Pulheria. A fost cel mai mare sinod din antichitatea creştină, numărul participanţilor consemnat de istorici variind între 520 şi 630, cifre neegalate de o altă adunare de acest gen. Un rol deosebit în moderarea discuţiilor teologice din cele 15 şedinţe l-a avut patriarhul Anatolie al Constantinopolului.
Întrucât nu se ajungea la niciun consens, atât tabăra ortodoxă, cât şi cea monofizită insistând cu propriile argumente, patriarhul Anatolie a propus ca decizia să fie lăsată în voia Duhului Sfânt, prin mijlocirea Sfintei Muceniţe Eufimia, ale cărei moaşte odihneau în catedrala sinodului, spunând către eretici: „Să scrieţi voi într-o carte mărturisirea credinţei voastre şi vom scrie şi noi mărturisirea noastră şi amândouă scrisorile, pecetluindu-le, să le punem în mormânt, la preacinstitele moaşte ale Sfintei Mare Muceniţe Eufimia, apoi să ne rugăm soborniceşte lui Dumnezeu cu post ca, prin această sfântă plăcută a Sa, să ne descopere care este credinţa cea dreaptă”. Aceasta zicând Sfântul Anatolie, toţi au lăudat sfatul lui. Deci au scris două cărţi: dreptcredincioşii pe a lor, iar ereticii pe a lor. Apoi, pecetluindu-le cu peceţile lor şi descoperind mormântul sfintei, au pus amândouă scrisorile pe pieptul ei. Şi iarăşi acoperind mormântul, l-au întărit cu pecete împărătească şi cu strajă şi s-au rugat trei zile cu postire.
Şi sosind ziua a patra, împăratul împreună cu tot sinodul s-au dus la cinstitul mormânt al Sfintei Eufimia şi, desfăcând pecetea împărătească, când au deschis mormântul, au văzut scrisoarea celor dreptcredincioşi şezând în mâna dreaptă a sfintei, iar scrisoarea celor eretici, zăcând la picioarele ei. Şi de mirare era şi aceasta, că ea şi-a întins mâna sa spre împărat şi spre patriarh ca o vie, dându-le lor scrisoarea mărturisirii celei drepte. Atunci toţi s-au umplut de bucurie negrăită şi au dat slavă lui Dumnezeu, cântând cântări de laudă şi de mulţumire sfintei muceniţe şi închinându-se cu fierbinte dragoste moaştelor ei făcătoare de minuni.
Acest fapt este amintit şi în scrisoarea papei Leon I cel Mare, prin care confirmă hotărârile Sinodului al IV-lea Ecumenic, luate sub semnul lui Dumnezeu, arătat de minunea Sfintei Muceniţe Eufimia. Aşa s-a stabilit învăţătura de credinţă ortodoxă, că în persoana divino-umană a lui Iisus Hristos sunt două firi, dumnezeiască şi omenească, unite în chip „neamestecat, neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit."
Preot Ioan 🔔.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.