de Preot Sorin Croitoru
N-are cum să se ridice un popor atât de rece..
Din trecutul omenirii nu înveți nimic, române?..
Ce-i născut din răutate, ca și valul mării trece;
Dragostea și fapta bună, numai ele vor rămâne!
Tot te zbați de trei decenii ca să scapi de dictatură,
Însă cancerul aceasta ți-a pătruns în suflet, frate:
Tu nu vezi că în adâncul inimii ești plin de ură,
Oprimându-i pe aceia ce nu vor să-ți dea dreptate?..
Nu ucizi ca musulmanii, însă nici nu ești departe,
Căci cu Bibila în mână, ce-o învârți cum îți convine,
Necitind-o-n întregime, ci din când în când vreo parte,
Tu îi sfâșii pe aceia ce-s mai toleranți ca tine!
Când e vorba despre drepturi, tu ești primul a le cere,
Invocând democrația și dreptatea, pasămite..
Când le cer și alții, însă, scoți pe gură numai fiere,
Năpustindu-te ca leul care prada și-o înghite!
A lucrat Divinitatea și te-a scos, române-"afară"
Ca prin tine să trezească Europa cea atee,
Și ca tu, trezit de dânsa, întorcându-te în țară,
Împreună cu bănuții, să mai duci și vreo idee..
Vezi, române, câtă grijă are Dumnezeu de tine?..
El te vrea în libertate, nu cum ți-au trăit părinții,
Vrea să-ți spele caracterul de metehne ne-creștine,
Să te schimbe-n întregime, întru înnoirea minții!
Scoate de la tine ura, curățește-ți conștiința,
Fața ta din nou să fie ca a sfinților, senină,
Adâncește-te în pace, în iubire și credință,
Și întreaga ta ființă se va umple de lumină!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.